O răscruce pentru toți

Sunt legat de unul dintre cele mai mici sate din România. Acolo m-am născut și acolo este casa mea. Satul meu are numai 31 de case și o biserică. Nu școală, nu magazine, nu telefon. Aproape fiecare casă este ca o cetate închisă. N-aș putea spune cîte sunt goale. Părăsită nu este nici una. Cu greu puteți găsi o hartă a Transilvaniei pe care Turmașul să fie marcat și pentru un călător străin. Și, cu toate acestea, satul meu cu case puține apare în volumele lui Ladislau Geymant despre inventarul austro-ungar de la 1785, iar Mărtinești, centrul nostru de comună, este atestat și pe la 1400, cînd ai lui Martin, un căpitan german de la cetatea Orăștiei, își aducea lucrătorii și soldații pe pămînturile noastre. Pentru mine, Turmaș continuă să fie cel mai important punct din Univers. Pe o uliță curbă, aruncată parcă peste deal, lungă de cel mult 350 de metri, se întinde o lume plină de trecut, de tragedii, de povestiri de pe front, de urme ale colectivizării, de lupte crîncene pentru pămînt, de chinuri ale tranziției, cu mulți oameni plecați prin Spania, prin Grecia (noua modă după cea de la 1900, cînd plecau la Chicago, Cleveland și Detroit sau prin orașe apropiate sau aflate pe la dracu-n praznic). Aproape în fiecare casă, în dulapurile săsești, vechi de cîteva decenii, cele mai multe cumpărate înaintea comunismului, unele cu un secol sau două mai înainte, se află stocate hainele țărănești ale bunicilor și străbunicilor noștri. Și cîteva covoare înflorate, țesute în casă. Toți le păstrăm cu sfințenie, unii cu gîndul că, într-o bună zi, le vom îmbrăca la o sărbătoare sau pentru o fotografie, alții – doar ca semn de aducere-aminte a părinților, bunicilor și străbunicilor noștri. Să nu vă imaginați că sunt cine știe ce! Pînză albă mai bună cumpărată de la tîrg sau făcută în casă, cusută pe margini și pe lungul brațului cu flori negre din fir de arnici, curea lată, de culoare verde, din piele, și pantaloni albi, de vară sau de iarnă. Adică portul de Săliște, cel mai sobru și simplu port din toată diversitatea etnografică a României. Dar nu numai hainele se odihnesc în dulapuri. Și uneltele zac prăfuite și stricate prin șuri și magazii. Grajdurile sunt și ele aproape goale. Satul mai are o singură vacă. Cu ani în urmă, cînd am păzit ciurda Turmașului, erau 65 de capete, plus cai, oi și capre. Din punctul acesta de vedere, Turmașul a scăzut de aproape 65 de ori. Nici Mărtinești, centrul de comună, nu stă mai bine. Seamănă și el cu alte sute, poate chiar mii de sate românești lovite în acest fel de progres.

Multe dintre satele Transilvaniei înfruntă timpul cam în același fel. Mai bine sau mai rău, dar, oricum, departe de trecutul lor strălucit.

Ne place sau nu, trebuie să răspundem la o întrebare chinuitoare. Se mai poate face ceva pentru salvarea satului ardelean de la condiția de dormitor ieftin al celor mai apropiate centre urbane? Singura cercetare serioasă comisă vreodată, cea a echipelor mixte ale lui Dimitrie Gusti, n-a avut norocul timpului, rămînînd pentru totdeauna dincolo de zidurile greu de trecut ale celui de-al Doilea Război Mondial și ale comunismului.

Datorăm satului românesc tot ce avem mai de preț: memoria și un specific etnic. Mulțumită lui suntem cine şi ceea ce suntem. Starea lui actuală este apăsătoare și amenințătoare. Mai poate înflori vreodată? Ce se mai poate face pentru salvarea sa materială, culturală, economică și chiar pentru conservarea unor minunății naive?

Care ar putea fi consecințele unei mișcări de proporții în rîndul tinerilor intelectuali din universități și din orașele mari? Nu cumva o revitalizare a fostelor cămine culturale, cu spectacole și cursuri, cu ore de calculator ținute de studenți și profesori, de artiști și cercetători care să-i ajute pe oameni să deprindă domenii și îndeletniciri noi sau uitate, nu cumva un program național, finanțat dintr-un pătrar din furturile de acum, ar ajunge și pentru reparații, pentru dotări, plantații și livezi model, ateliere și țesătorii, grădini bio și prelucrări de mare finețe în lemn, în pînze și piei, nu cumva toate acestea ar da un alt aer, un alt orizont, o altă încredere în potențialul său economic și l-ar așeza ca pe o formă europeană de conviețuire de tip românesc? Nu cumva, pe lîngă toate acestea, și cu un program european care să sprijine investițiile celor care se întorc acasă, și cu taxe binișor scăzute pe tot ce pleacă din sat, se poate stabiliza un univers aflat într-o nedreaptă decădere?

Satul românesc trădează neputința noastră de a ne regăsi ca o comunitate ordonată, morală, iubitoare de trecut și încrezătoare în viitor. Un premier și un președinte dedicați acestei nații, politicieni și intelectuali dotați cu conștiință de neam ar putea declanșa o operațiune care să însemne revitalizarea a unei realități cîndva înfloritoare.

Editorialul complet în ziarul Cotidianul de marţi versiunea tipărită – disponibilă la toate chioşcurile – sau varianta digitală.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 20

17 Comentarii

  1. Multumim de intrebare, nea Cornele. Nu stim raspunsul. E clar! Dar, stim foarte bine raspunsul sufletelor noastre ( ale celor care mai avem bun-simt, normalitate si omenie in noi. Respect!

  2. Felicitări pentru emoţionanta evocare a satului românesc, starea primară a naţiunii române, care dispare natural, dar mai ales metodic, din peisajul tot mai sărac al României. Când nu-ţi mai cunoşti, sau recunoşti obârşiile identitatea individuală, dar mai ales cea socială se pierde în necunoscut şi în final dispare ! Ca o zăzbunare ! Cu câtă jenă acceptă unii să-şi amintească, sau să povestească despre satul natal ?! Le este jenă să-şi mai facă apariţia pe meleagurile natale rămase în paragină şi prin nepăsarea şi snobismul lor, dar se mândresc cu faptul că muncesc prin cele străinătăţuri : şterg la fund bătrâni străini, nu pe ai lor care i-au crescut, cultivă şi culeg plantaţii străine în timp ce a lor, şi nu numai a lorde acasă au ajuns în paragină, oferă plăceri carnale, indiferent de sex, fură şi omoară pentru câţiva arginţi şi se închină unor idoli falşi din care primul este banul ! Trist, dar cu metodă aplicat la scară naţională de cei care au pus mâna pe Ţara asta ! P.S. Prin anii 70 făceam parte din echipa eminentului sociolog clujean Ioan Aluaş şi dacă nu mă înşel am făcut un studiu prin acea zonă ! Nu mai pot fi sigur că am făcut cercetare şi în zona minunată de unde vă trageţi dvs. domnule Nistorescu, dar păstrez şi acum impresii deosebite despre cureţenia acelor locuri, dar mai ale a oamenilor de acolo . Felicitări pentru articol !

  3. Veșnicia românilor s-a născut la sat și este legată de veșnicia satului. Cine nu a copilărit la sat cum au copilărit aproape toți părinții noștrii și și un pic și noi bătrânii de azi care și după mutarea la oraș tot pe ulița ne-am adunat și ,nu știe nu tânguie și nu simte cum fâlfâie sufletul satului sara pe deal. Ar mai trebui ceva la ce enumerați domnule Nistorescu, o literatură, parte a unei mișcări mai largi, pe sufletul celor de azi. O. Paler scria că literatura actuală nu mai hrănește, nu mai reprezintă viața, amintirile, sufletul celor ce o citesc. Tatăl meu, judecător născut în zodia balanței, era din Săcădate sat peste Olt de Avrig. Nici o zi nu s-a trecea fără să citească nici un salar sau pensie fără să cumpere o carte cu toate că avea abonament la bibliotecă. Am crescut cu viersurile lui G. Coșbuc – Faptul zilei, Vara, Doina, Scara; O. Goga – ciclul Lae Chiorul, Oltul, Casa noastră ( Trei pruni frățâni ce stau să moară…Ce s-a ales de casa noastră/ Vecine Niculai al popii); Șt. O. Iosif – Cântec sfânt, Cântece; nuvelele lui I. Slavici – Popa Tanda etc… Cu toată răscolitura societății fără fundament uman,zise socialiste, oamenii aveau prin formație și educație o dragoste de România, de românism, o mândrie a lucrului foarte bine făcut o mândrie a familiei și satului din care se trag. “ Sunt cel din urmă strop de vin…”

  4. Raspunsul va fi mereu acelasi, domnule Nistorescu: CATA VREME FIECARE VA ASTEPTA CA ALTII SA IA POZITIE, SA PRODUCA O SCHIMBARE, NU SE VA INTAMPLA NIMIC. NIMIC BUN ! Cu vaiete, cu amintiri contemplative despre trecut sau cu entuziasm nejustificat pentru un viitor harazit de D-zeu nu ni se potriveste decat una: „drobul de sare” si „Povestea prostului”.

  5. Cit de frumos puteti scrie domnule Nistorescu , felicitari si mult respect ! Doamne ajuta !

  6. Dv aveti acum alt gen de legaturi, cu distinsa impostoare Cuconeza Piuneza intrata in carnea romanilor cum se tine scaiul in lana oii! Nu publicati comentarii pertinente si adevarate pt ca ii faceti lobby.Sunteti singurul jurnal ce ii cantati osanale sarsaitei lacome si ii dati sperante sa realizeze hotia pe 49 de ani.

  7. Ma bucur ca sunteti nascut si ca ati copilarit intr-ununul din satele romanesti la fel ca mine si alte multe milioane de romani. Trebuie sa facem ceva sa salvam satul romanesc si traditiile specifice satului din toate provinciile romanesti. Cred ca o solutie ar fi turismul dar si vanzarea catre cetatenii bogati din Occident care ar dori sa patreze si sa conserve arhitectura traditionala. Exista din ce in ce mai multi oameni cu bani din North America si Europa de West care cumpara proprietati prin sate din Malaiezia, Thailanda, Franta, Portugalia, s.a. Cea mai buna solutie ar fi reintoarcerea romanilor care au emigrat in Occident si trebuie incurajati sa se reintoarca.

  8. Emotionant articol, emotionante comentarii, legat de obarsia de la sat a multor romani ! Sincer dupa lecturare cat ai fi de nesimtitor parca asa o lacrima navaleste rebela si iti incetoseza privirea ! Sa speram ca cel ” care este ”, ”cainele de paza al democratiei ” domnul Cornel Nistorescu prin sugestiile propuse poate sensibiliza actuala Putere PSD-ALDE sa initieze oarece masuri de revitalizare , repopulare, a satului romanesc, probabil ca si cei care stau la oras pot sa incerce sa cumpere la sate locuinte poate si pamant sa isi petreaca anii de pensie( cine apuca !) in locurile de obarsie ! FELICITARI pentru articolul de exceptie ! Doamne Ajuta !

  9. Respect pentru istorie, sacrificiu, eroi, tradiție, românism!

  10. NU se mai poate face nimic, pentru ca Romania s-a predat si stiti asta foarte bine. Nu s-a predat rusilor, ci s-a predat progresului apusean, care n-are ce face cu satele romanesti. Este un capitol inchis. Pentru ce livezi model ? Livezi model au facut polonezii ( cu banii UE ) si acum isi vand cartofii, merele, sfecla in Romania, pentru ca nu le mai pot vinde in Rusia si UE nu-i poate lasa de izbeliste. Poporul are un instinct infailibil si stie ca lupta a fost pierduta inainte macar de a fi data si a rupt randurile. Este, cred eu, vesnicul blestem al acestei tari, care nu si-a putut secreta o elita conducatoare. Din feudalismul timpuriu, elita a fost facuta de altii ( turci, greci, frantuji, mai nou americani ) si lucreaza ( cu zel- trebuie spus ! ) pentru altii. In satul meu, mi se spune, de anul nou trebuie sa dai telefon ca sa te duci la cineva. S-a trecut la cele apusene !

  11. Din „păcate” și spre nefericirea noastră , satul nu e numai bolnav…are un cancer metastazat – și nu de acum – ci de foarte mulți ani….În toată lumea se întâmplă asta…și nu e reversibil…

  12. „MACOVEI PUNE DE O NOUA PONEGRIRE A ROMANIEI – Fosta ministresa a Justitiei Monica Macovei organizeaza la Parlamentul European o expozitie foto in care vrea sa ii prezinte pe #rezistenti ca vointa majoritara a populatiei. Tema evenimentului gandit de Macovei este „Romanii ocupa strazile: Vrem justitie, nu coruptie”. La expozitia lui Macovei sunt invitati sa ia cuvantul „faimosi” actori, poeti si activisti civici: Oana Pellea, Radu Vancu, Oana Dimofte si Mihai Tudorica ” CAM ASTA ESTE ACTUALA DOTARE CU CONSTIINTA DE NEAM A POLITICIENILOR CARE CICA NE REPREZINTA IN FORURILE EUROPENE !

    • Procuroarea comunistă continuă ordinul rămas valabil şi astăzi de a distruge tot ce-i românesc şi nu piere, cum n-a pierit nici atunci când alogenii veniţi pe tancurile sovietice au nimicit elita României ! Sper ca pentru toate trădările, malefica unealtă sorosistă să-şi primească pedeapsa meritată !

  13. Daca taranii pier,atunci Patria romaneasca dispare… Silogismul acesta amar se subintelege din text.Autentic, dl Nistorescu scruteaza spre radacinile fiecaruia, ne reaminteste fragmente din povestea locurilor si a oamenilor care traiau cu rost in Satul natal transilvan din inima„Romaniei profunde“,din tinuturile dacilor nemuritori…Abandonarea fortata a satelor, exodul oamenilor care cultivau Pamanturile, produceau Hrana vie si perpetuau Virtutile rustice, subminarea ierarhiilor patriarhale ce ne-au permis supravietuirea ca popor din timpurile stravechi pana azi – se dovedeste a fi o conspiratie totala, antinationala ( camuflata sub obsesiile democratiei ,libertatii si integrarii in Europa), a ideologilor globalisti, un razboi „rece” impotriva firii libere,independente, impotriva creatiei romanesti, a obarsiilor noastre…Problemele RO si ale deveniri natiunii noastre sunt influentate fatidic de aceasta extinctie a oamenilor firesti din mediul rural,mai ales prin inginerii economico-sociale,a bunilor Tarani solidari cu traditiile si valorile stramosesti, a comunitatilor pe care se fundamenteaza, in unicitatea sa, Patria. Romania arhaica, organica, generoasa
    indura fatalitati si stapaniri alienante din anii ‘40 incoace, iar acest fenomen se datoreaza covarsitor faptului ca nu reusim sa ne reconfiguram politic un Stat reprezentativ,bazat pe Cultura noastra,pe Istoria noastra ,pe Identitatea noastra, care sunt in fond si la obarsie fundamental taranesti.Daca vrem sa fim vesnici, atunci trebuie sa revitalizam lumea Satului romanesc! Daca nu mai exista elite precum Parvan,D.Gusti,Vulcanescu,Tutea,Noica mai avem totusi sanse sa descoperim printre contemporani personalitati cu demnitate, merituoase, capabile sa ne conduca destinele, sa lupte pentru ROMANIA…Ca si in urma cu 100 de ani ,am impresia ca oamenii ce pot influenta salutar viitorul nostru vor veni din “ Tara lui Eminescu“.

  14. Trist, dar adevarat!
    Natia romana nu poate avea viitor fara a-si cunoaste si recunoaste trecutul!
    Vesnicia s-a nascut la sat, iar Romania nu poate dainui fara revitalizarea mediului rural.
    Traiesc cu speranta ca romanii se vor trezi la realitate!

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.