Începând din 2010 și până în anul 2015, problema datoriilor Greciei a pus Europa pe jar. Însă, după cutremurele numite migrație, Brexit și Trump, criza elenă și Grexitul nu mai provoacă decât un căscat plictisit.
Situația Greciei merită totuși mai multă atenție, măcar pentru că evoluțiile din Spania și Italia nu sunt îmbucurătoare și pot anunța crize europene de o amploare mai mare. La începutul acestei luni, Banca Santander, cea mai mare din Spania, a achiziționat Banca Populară pentru doar un euro. Însă cel mai important este că în spatele tranzacției stau active de 150 de miliarde de euro, majoritatea toxice, dar și faptul că decizia Băncii Santander a fost luată după numai 24 de ore de analiză. Soluția spaniolă înseamnă doar renunțarea la un împrumut guvernamental în favoarea punerii poverii deciziilor proaste ale băncilor și a datoriei lor pe umerii deponenților. De aici și până la o criză politică este doar un pas.
Germania contra FMI
Revenind la Grecia, miniștrii de Finanțe s-au întâlnit joi, la Luxemburg, pentru a relua discuțiile eșuate în urmă cu o lună. Miza nu este neapărat tranșa de 7,5 miliarde de euro de care Grecia are nevoie până în luna iulie, ci reducerea datoriilor Greciei. Taberele formate sunt oarecum surprinzătoare, deoarece FMI consideră imposibilă sarcina Greciei, de a plăti peste 300 de miliarde de euro la o creștere economică puțin peste 2%, și cere reducerea acestor datorii. Este o viziune împărtășită și de guvernul stângii radicale de la Atena, condus de Alexis Tsipras. Participarea FMI la acest împrumut este obligatorie, după cum a decis Bundestagul de la Berlin, pentru că FMI este văzut ca un garant esențial.
De partea cealaltă se află guvernul de la Berlin, care face presiuni constante asupra Greciei și amână cât mai mult timp posibil concesiile propuse de FMI. În sprijinul său, ministrul german de Finanțe, Wolfgang Schaeuble, aduce argumentul că studiile FMI sunt eronate și că, potrivit Comisiei Europene, creșterea economică a Greciei poate susține un surplus bugetar primar de peste 3,5% pentru următoarele patru decenii. Degeaba economiștii greci de la Piraeus Bank susțin în presa internațională că „nicio țară neexportatoare de petrol nu poate realiza un asemenea surplus bugetar“.
Berlinul, deranjat de armatorii greci
Sunt două rațiuni în spatele acestei încăpățânări a Berlinului. Prima ține de ambiția Germaniei de a face din orice „exit“ (fie Grexit, fie Brexit) un proces suficient de dureros cât să nu mai fie repetat de vreo țară UE. A doua ține de alegerile din Germania – orice reducere a datoriilor va fi percepută de electorat ca o decizie a guvernului de a pune în sarcina contribuabililor germani povara datoriei elene, iar aceasta ar însemna voturi pierdute. Armatorii eleni, nemulțumiți că Berlinul a insistat pentru taxarea lor de către stat, după decenii în care au avut un regim privilegiat, mai vorbesc despre o miză a Germaniei – „Flota pe care Germania a încercat să și-o creeze a fost cumpărată de greci“, scrie Euractiv, citând surse din rândul armatorilor greci. „Se pare că domnul Schaeuble ignoră regimul privilegiat al flotei germane și atacă regimul celei din Grecia, care reprezintă 50% din flota UE, un lucru care se pare că îl deranjează“, spune Theodore Veniamis, președintele Uniunii Armatorilor Greci.
Grecia a devenit o colonie
Devine tot mai limpede că întreaga politică economică și fiscală a Greciei este un front secundar al luptelor politice interne din Germania. Până și publicația Politico, deloc apropiată de viziunea Atenei, îl citează pe ministrul polonez de Externe, și scrie că, „Grecia a devenit, de facto, o colonie“. Sectoarele economice vitale de la Atena sunt conduse de „troica“ birocraților Comisiei Europene, Băncii Centrale Europene și ai FMI, iar guvernul german a așteptat cu răbdare să treacă răbufnirile grecilor: referendumul din 2015, în care au fost respinse condițiile ultimului împrumut, sau sfidarea fostului ministru de Finanțe Yannis Varoufakis, care dorea ca grecii „să-i arate degetul Germaniei“.
Întâlnirea aparent decisivă a miniștrilor de Finanțe ai zonei euro, ce a avut loc la Luxemburg, nu face decât să confirme încă o dată această hegemonie germană și statutul amintit al Greciei. Atena își va primi tranșa de 7,5 miliarde de dolari pentru simplul motiv că aceasta va fi folosită aproape integral pentru plata datoriilor către creditori, și pentru că Grecia nu va primi vreo reducere a datoriei, în ciuda susținerii FMI. În plus, guvernul de la Atena își va asuma noi măsuri de austeritate. Ultimele asemenea legi au redus pensiile, fapt de neconceput în urmă cu doi ani, un lucru care îi afectează în egală măsura pe tineri, pentru că, la o rată a șomajului de circa 50%, mulți dintre ei trăiesc pe spezele părinților. Aceleași legi i-au pus față în față pe polițiștii furioși de reducerea beneficiilor și pe jandarmii sosiți să apere clădirea parlamentului.
Fostul ministru Varoufakis își amintea că omologul german Schaeuble i-a spus, în 2015: „Nu putem lăsa ca niște alegeri să schimbe ceva“, cu referire la votul grecilor pentru stânga radicală. Nimic nu se va mișca în ce privește Grecia, dar nici viitorul UE, până la alegerile din Germania. Mergând pe logica ministrului german, nici apoi nu se va schimba nimic. Între timp, după cu scrie Politico, „premierul Tsipras nu are de ales decât să țină seama de dorințele stăpânilor săi «coloniali»“.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.