În vară, în momentul în care s-au afişat rezultatele dezastruoase de la bacalaureat s-au găsit imediat şi vinovaţii: profesorii, Ministerul Educaţiei şi presa. De ce presa? Pentru că nu a promovat oameni de succes, modele pentru tineri. Cum se apropie din nou bacalaureatul, sesiunea de toamnă, m-am gândit să scriu un articol despre unul dintre sutele de oameni de succes din această ţară: managerul român.
Nu cunosc toţi managerii din România, aşa că am să mă opresc asupra unui fost coleg de facultate, pe numele său Ionuţ Săvoiu, managerul companiei Blom România, o societate care se ocupă în mare cu lucrări de topografie, cadastru, IT etc. Pentru Ionuţ Săvoiu, drumul spre succes a fost lung şi greu. După terminarea facultăţii a studiat o perioadă în Germania (sper să nu mă înşel), mai apoi, revenit în ţară, şi-a înfiinţat o societate comercială, a câştigat un contract cu Banca Mondială, iar în final compania pe care o conducea a fost înghiţită de marele grup norvegian Blom, Ionuţ Săvoiu devenind director. I-au trebuit peste 20 de ani de muncă asiduă pentru a ajunge în funcţia de manager al companiei Blom România, dar munca azi nimeni nu i-o mai pune la socoteală.
Fostul coleg nu mi s-a plâns niciodată de greutăţile pe care le întâmpină în conducerea companiei, ci doar de lipsa de timp. După el, timpul e prea scurt pentru a rezolva toate problemele. Din această cauză trebuie să renunţe la ceva, iar acel ceva este viaţa familială. Asta chiar dacă el susţine altceva. Am aflat acest lucru în momentul în care l-am întrebat în ce clasă este copilul lui. După 30 de secunde de gândire mi-a răspuns puţin înfuriat că e vacanţă şi prin urmare a trecut dintr-o clasă în alta. N-am insistat asupra întrebării puse. Am vrut să-i atrag atenţia că conducerea unei companii implică automat renunţarea la ceva. Iar de regulă acel ceva este viaţa personală.
Dar nu colegul meu de facultate este subiectul acestui articol, ci managerul român. Cel care munceşte de dimineaţă până seara şi face în aşa fel ca în această perioadă de criză economia românească să aibă totuşi o firavă creştere economică. Despre astfel de oameni presa românească scrie rar deoarece viaţa lor este neinteresantă pentru omul simplu. Muncă, muncă, muncă. Nimeni nu vrea să citească despre muncă. Pe cine interesează în această ţară că un om munceşte?
Pentru tinerii care dau bacalaureatul zilele viitoare, timpul este răbdător. E loc de toate. De trecut examenele care vin, de mers la facultate, de distracţii. Dar pentru a trece bacalaureatul e nevoie totuşi şi de puţină… muncă.
