Olanda – Uruguay 3-2 (1-1)

Prin victoria Olandei asupra Uruguayului, vom avea o finală între două echipe europene. Astfel, după 80 de ani, se rupe „blestemul” care „interzicea” echipelor din Europa să câştige un campionat mondial pe un alt continent.

După modul în care s-au desfăşurat ostilităţile marţi noapte, se poate spune că olandezii au meritat victoria. S-au mişcat mai bine pe teren, au fost net superiori la capitolul pase (pentru sud-americani, inclusiv pentru supervedeta Diego Forlan, a fost un chin să ţină mai mult de trei pase) şi au fost mai ofensivi decât adversarii lor. Şi, ce a fost esenţial în ultimă instanţă, au comis mai puţine greşeli decât uruguayenii. Sud-americanii au mizat totul pe o singură carte: şuturile lui Forlan. O dată le-a ieşit.

Olandezii, ajutaţi decisiv de arbitri

Dar, există un foarte mare „dar”. Brigada de arbitri a făcut o serie de cadouri decisive olandezilor. O îmbrâncire clară în careu a unui uruguayan (la scorul de 1-1) nu a fost sancţionată cu penalty (în faze similare, olandezii au primit două lovituri libere la cca 30 de metri de poarta adversă); la faza golului doi al olandezilor Van Persie era în offside pe traiectoria balonului, nu l-a atins, dar a întins piciorul după el. În orice campionat se fluiera offside. În prima repriză, la o ieşire din apărare a sud-americanilor, Van Bommel a comis un fault clar de cartonaş roşu, dar centralul nu a fluierat nimic. Nu în ultimă instanţă, la un faul clar asupra lui Forlan la 25 de metri de poarta adversă (tot la 1-1), arbitrul a acordat un avantaj bizar, cu toate că mingea fusese pasată înapoi.

Dacă toate aceste trei-patru faze ar fi fost sancţionate de arbitru, evenimentele pe teren ar fi putut căpăta o cu totul altă turnură.

Uruguayenii mai pot acuza faptul că le-au lipsit patru dintre cei mai buni jucători – Fucile, Suarez, Lugano şi Lodeiro – şi poate tocmai din această cauză au fost în mai multe rânduri inferiori adversarului. Olandezii au făcut jocul lor obişnuit de pase şi superioritatea tehnică i-a ajutat cel mai mult în acest joc. Nu în ultimă instanţă, antrenorul olandez a fost extrem de inspirat prin trimiterea în teren în repriza a doua a lui Van Der Vaart, el fiind motorul echipei în repriza a doua. Uruguayenii au căzut psihic după al doilea gol primit (la al treilea au greşit în lanţ patru apărători) şi şi-au revenit în ultimele zece minute – paradoxal, după ieşirea din teren a lui Forlan -, iar după ce au redus din scor, au asediat careul advers şi nu au fost chiar departe de egalare.

Casetă tehnică

Oraş: Cape Town

Stadion: Green Point

Temperatură: 11 grade

Formaţii:

Uruguay: 1 Muslera – 3 Godin, 5 Gargano, 6 Victorino, 7 Cavani, 10 Forlan (cpt) (21. Fernandez – min. 84), 11 A. Pareira(13. Abreu – min. 78), 15 Perez, 16 M. Pareira, 17 Arevalo Rios, 22 Caceres.

Antrenor: Oscar Tabarez.

Olanda: 1 Stekelenburg – 3 Heitinga, 4 Mathijsen, 5 Van Bronckhorst (cpt), 6 Van Bommel, 7 Kuyt, 9 Van Persie, 10 Sneijder, 11 Robben (17. Ellia – min. 89), 12 Boulahrouz, 14 De Zeeuw. (23. Van der Vaart – min. 46).

Antrenor: Bert Van Marwijk.

Arbitru: Ravshan Irmatov (Uzbekistan)

Liniori: Rafael Ilyasov (Uzbekistan) şi Baksadiyr Kochkarov (Kirghizstan)

Oficial: Yuichi Nishimura (Japonia)

Marcatori:

1-0 (min. 18) – Van Bronckhorst înscrie printr-un şut violent, de la 33 de metri, lateral stânga, direct în vinclu

1-1 (min. 41) – Diego Forlan printr-un şut de la 30 de metri, peste Stekelenburg, uşor ieşit din poartă.

2-1 (min. 70) – Sneijder, cu un şut de la 15 metri lateral stânga

3-1 (min. 73) – Robben reia cu capul din 7 metri o minge centrată de pe partea stângă de Kuyt

3-2 (min. 92) – Maxi Pereira, şut din marginea carelui, lateral dreapta

Cartonaşe galbene: Caceres, M. Pereira – Sneijder, Boulahrouz, Sneijder

Şuturi la poartă: 11 – 12

Pe spaţiul porţii: 7 – 6

Cornere: 5 – 4

Faulturi comise: 16 – 15

Posesie: 53% – 47%

MVP: Sneijder