Opoziţia şi #Rezist au reuşit să-l debarce pe Tudorel Toader cu mîna PSD

Chiar dacă ar fi să mă pun de-a curmezişul cu toată lumea, eu cred că revocarea lui Tudorel Toader din funcţia de ministru al Justiţiei este o mare greşeală a PSD, dacă nu cumva este mai mult, adică rodul unor jocuri de culise transpartinice! În acest sens nu-mi retrag nici un cuvînt din tot ce am scris despre Tudorel Toader, pe care-l consider cel mai important ministru al Justiţiei de după Revoluţie.

Lucrurile sînt clare pentru mine: din moment ce PSD şi Liviu Dragnea au reuşit să-şi dărîme două guverne în această legislatură, revocarea lui Tudorel Toader pare o chestiune simplă, chiar firească. Întrebarea care se pune, însă, în acest caz este: DE CE? Să încercăm cîteva răspunsuri:

– pentru că a revocat-o pe Laura Codruţa Kovesi din funcţia de şefă a DNA, ceea ce, în ciuda oricăror dezvăluiri din presă, părea un lucru imposibil cu un an în urmă, ştiindu-se ce susţinere externă avea în spate

– pentru că, practic, l-a revocat pe Augustin Lazăr din funcţia de Procuror general, ceea ce părea, de asemenea, un lucru imposibil acum cîteva luni, ştiindu-se că era susţinut chiar de preşedintele Iohannis

– pentru că nu a dat OUG pentru amnistie şi graţiere, aşa cum i s-a cerut explicit de către apropiaţii lui Liviu Dragnea.

Oficial, nici unul dintre aceste motive nu sînt invocate. Nici de Liviu Dragnea, nici de apropiaţii săi şi nici de către susţinătorii PSD sau ai liderului acestui partid. De altfel, cînd auzi argumentele acestei ciudate revocări, ai impresia că ai lipsit din ţară o vreme şi îţi imaginezi că trebuie să fi făcut Tudorel Toader ceva foarte grav, din moment ce nimeni nu se miră în faţa acestei decizii!

Nu insist, însă, ştiind că este dreptul majorităţii guvernamentale să numească sau să revoce un ministru, motiv pentru care cred că Tudorel Toader ar face o mare greşeală dacă ar mai rămîne o secundă în fruntea ministerului Justiţiei.

Problema nu este, însă, la Tudorel Toader, ci rămîne în curtea PSD.

Îşi imaginează cineva că, din afara politicii, un alt om de talia pregătirii profesionale a lui Tudorel Toader va mai accepta să intre într-un guvern PSD, văzînd cît de uşor poate fi aruncat la gunoi sau în arena leilor? Cine să fie atît de naiv, încît să-şi abandoneze catedra sau cariera pentru a intra într-un guvern politic dacă, pentru a rămîne în postul de ministru, ar trebui să accepte un lung şir de compromisuri?

Dacă PSD crede că va mai avea în fruntea Justiţiei un om cu experienţa lui Tudorel Toader, se înşeală amarnic. Membru al Comisiei de la Veneţia, fost judecător constituţional şi, pe scurt, ştiutor de carte, Tudorel Toader a reuşit să genereze o mişcare puternică din partea politicienilor români chiar în plenul Parlamentului European împotriva celor care atacau România pentru imaginarele probleme cu Justiţia şi „statul de drept”. Fără deciziile spectaculoase ale lui Tudorel Toader şi încrederea în el, vă garantez că nimeni n-ar fi ridicat măcar un deget împotriva lui Timmermans, Verhofstadt sau Weber, ci, aşa cum au făcut mereu, ar fi stat în banca lor. Cine vrea să mă contrazică, trebuie să-şi aducă aminte de reacţia clasei politice în faţa „Listei lui Barosso” dată lui Victor Ponta după referendumul pentru demiterea lui Traian Băsescu sau în faţa lungului şir de MCV-uri.

Dacă vrea să-şi apere imaginea, Tudorel Toader trebuie, însă, să accepte cu demnitate faptul că a fost revocat şi să plece imediat, fără să mai accepte vreun interimat la Justiţie! Trebuie să înţeleagă că, în afară de mine, poate, nimeni nu-l mai susţine! Cei din Opoziţie i-au cerut mereu demisia, făcînd chiar cîteva moţiuni simple împotriva sa, preşedintele Iohannis i-a cerut demisia în mod repetat, #Rezist a făcut acelaşi lucru la toate protestele. Pînă şi cei care, la televiziuni, păreau să-l susţină cu preţul vieţii spun acum că era prea lent, că şi-a încălcat promisiunile şi că ar trebui să vină unul ca Florin Iordache sau Robert Cazanciuc în locul său.

Cineva ar putea să-mi spună: păi, PSD l-a propus pe Eugen Nicolicea ca ministru! Pe bune? Crede cineva că asta este cu adevărat o propunere, adică una pe care Iohannis s-o accepte? Să fim serioşi! Nicolicea este doar iepurele sacrificat pe care Iohannis are dreptul să-l refuze o dată, însă adevărata propunere – spun sursele noastre – este Robert Cazanciuc, cumnatul lui Victor Ponta, cel care a fost pînă în 2008 purtătorul de cuvînt al Laurei Codruţa Kovesi, iar între 2009-2012 secretar de stat la Externe în ministeriatul lui Theodor Baconski din Guvernul Boc! Cu totul altceva decît Tudorel Toader, nu?

Ar mai fi, vor zice unii, Florin Iordache, cel supranumit „altă întrebare”, un apropiat al lui Liviu Dragnea, care a dat acea Ordonanţă 13 care a scos lumea în stradă şi a generat mişcarea #Rezist, dar care s-a speriat şi a dat Ordonanţa 14 care o anula pe cea cu nr. 13! Vă daţi seama ce muniţie ar însemna pentru #Rezist o asemenea propunere?

Una peste alta, Tudorel Toader trebuie să-şi dea demisia pentru că încurcă nişte jocuri transpartinice pe care nu le poate împiedica. Aşa cum se întîmpla cîndva la K1, K4, T14 sau în biroul lui Victor Ponta, cînd Sebastian Ghiţă şi Elena Udrea, travestită, o impuneau pe Codruţa Kovesi la şefia DNA.

Acum se decide cine va fi noul Procuror general al României şi cine va fi noul şef al DNA, posturi care nu trebuie să fie decise transparent, prin concurs, ci în urma unor aranjamente de culise, aşa cum s-a făcut de fiecare dată pînă acum. Aici e miza cea mare, pentru care este posibil să se ofere, la schimb, libertate pentru unii. Tudorel Toader a demonstrat că nu se pricepe la astfel de chestiuni, deci trebuia să fie dat afară pentru… merite deosebite!

Pînă şi torţionarul Augustin Lazăr şi Codruţa Kovesi au apărători în spaţiul public. Tudorel Toader a rămas singur pe lume.

Aşadar, „Jos Tudorel Toader!”