Opriți cele 90 de aiureli Ponta în educație!

Alianța pentru o Românie Curată (ARC) a înregistrat, vineri, o listă cu 500 de semnături la biroul Avocatului Poporului, după cum stă scris pe pagina de internet a organizației.

Solicitanții îl invită pe Victor Ciorbea să sesizeze Curtea Constituțională a României (CCR) în legătură cu modul neconstituțional prin care a fost modificată Legea Educației. Semnăturile au fost strânse online, pe site-ul România Curată în ultimele zile, în urma unei scrisori-apel lansate în numele ARC de Alina Mungiu-Pippidi.

”În domeniul educației nu se poate legifera prin ordonanțe de urgență, domeniul nefiind unul în care urgența să poată fi demonstrată”, se arată în scrisoarea Alinei Mungiu-Pippidi, care a mai subliniat că este important ca Victor Ciorbea să-și dovedească independența politică și faptul că este capabil să îndeplinească rolul constituțional de avocat al poporului.

Semnatarii sunt din cele mai diferite domenii și activități, cadre didactice universitare și din preuniversitare, artiști, studenți, scriitori, filosofi, cercetători, regizori, jurnaliști și publiciști, reprezentanți ai unor asociații, fundații și sindicate, politicieni, nume cunoscute sau mai puțin cunoscute publicului larg. Pe aceeași listă îi regăsim (în ordinea în care au semnat) pe Sandu Ciulei (Universitatea de Vest), Mona Nicoară (regizor), Alin Fumurescu (Yale University), Mihnea Bidariu (solist Luna Amară), Dumitru Cornel Vîlcu (UBB Cluj), Emil Roșu (Universitatea ”Dunărea de Jos”, Galați), Gabriel Bădescu (UBB Cluj), Nicolae Turcan (scriitor), Dan Perjovschi (artist plastic), Liviu Giosan (cercetător), Monica Macovei (euro-parlamentar), Claudiu Pădurean (jurnalist), Daniel David (UBB Cluj), Anca Dobrean (UBB Cluj), Irina Culic (UBB Cluj), Cristian Pop (Academia Română), Claudiu Crăciun (SNSPA), Voicu Bojan (Fundația România One), Nicușor Dan (Asociația Salvați Bucureștiul), Mihai Dragoș (ANOSR), Bogdan Hossu (Cartel Alfa), Aurel Codoban (filosof), Roxana Wring (Asociația Pro.Do.Mo.), Mircea Kivu (sociolog), Florin Iaru (scriitor, publicist), Adriana Băban (UBB Cluj), Raul Mureșan (cercetător), Andrei Pleșu (publicist, rector fondator, Colegiul Noua Europa), Prof. Dr. Gigel Militaru (Universitatea București), Dumitru Gherdan (sindicatul Forum din Primăria București), Maria Berza (Pro Patrimonio), Luminița Dejeu (artist vizual), Tudor Ciuhodaru (deputat), Andrei Oișteanu (scriitor) și mulți alții. Acestora li se adaugă asociații profesionale și de părinți precum Asociaţia Profesională pentru Educaţie şi Cercetare EduCer din România, Forumul Academic Român și Asociaţia Elevilor din Constanţa.

”Diversitatea semnatarilor, faptul că pe aceeași listă se regăsesc personalități marcante care de multe ori s-au exprimat în spațiul public în mod divergent pe multe alte teme, indică atât interesul extraordinar la nivelul societății pentru Legea Educației, cât și un punct comun: modificările aduse unui act normativ de o asemenea importanță nu poate fi făcută în regim ”de urgență”, fără o consultare și dezbatare publică reală. Marele Zid Chinezesc și neconstituționalitatea modificării prin Ordonanță de Urgență a Legii Educației sunt vizibile de pe Lună. Mi-e greu să cred că domnul Victor Ciorbea poate refuza să răspundă pozitiv solicitării publice, fără a se decredibiliza pe sine și, mai grav, fără decredibiliza instituția pe care o conduce”, a declarat Mihai Goțiu, coordonator editorial și purtător de cuvânt al ARC.

Redăm mai jos, de pe aceeași pagină de internet a ARC, și Alinei Mungiu-Pippidi:

”Stimate domnule Avocat al Poporului,

Dragă domnule Victor Ciorbea,
Mă adresez dumneavoastră în numele Alianței pentru o Românie Curată, o alianță de ONG-uri, sindicate, asociații studențești și profesionale, ca și persoane fizice, care include și mai vechea Coaliție pentru Universități Curate, solicitîndu-vă să sesizați Curtea Constituțională privitor la caracterul de urgență al numeroaselor modificări aduse legii educației naționale prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 49/26 iunie 2014 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 30 iunie 2014. Temeiul nostru este foarte simplu;

– nu credem că cele nouăzeci și trei plus două paragrafe ale ordonanței privesc toate chestiuni urgente care să nu se fi putut legifera pe cale ordinară;

– susținem că, dacă măcar una dintre modificări nu era urgentă, legiferarea pe calea ordonanței de urgență este un abuz constituțional și o călcare în picioare a bunei guvernări;

– credem că Parlamentul României, în care există o majoritate, putea perfect să dezbată și să adopte legea menționată în regim normal, oricît de accelerat;

– reamintim că premierul Victor Ponta a semnat cu noi, societatea civilă, Carta Albă a Bunei Guvernări în care se angaja să nu mai guverneze prin ordonanțe de urgență, și nu va trece mult pînă îi vom reaminti de acest lucru în următoarea sa campanie electorală;

– și mai credem că societatea largă, aceea care cuprinde elevii, studenții, cadrele didactice și părinții a fost privată pe această cale de o dezbatere reală privitoare la problemele reale ale sistemului de educație din România și soluțiile sale.

Alianța pentru o Românie Curată a protestat și la precedentele legiferări prin ordonanță de urgență în domeniul educației, domeniu care ar trebui integral exceptat de la orice formă de legiferare altfel decît dezbatere în regim obișnuit, cu o consultare cît mai largă. Am atras atenția și sub precedenta majoritate parlamentară că nu doar ordonanțele, dar și trecerea legii educației prin asumarea răspunderii prin Parlament, fără construirea unui consens larg înțeles de către cei care urmau să pună legea în practică va conduce la un eșec, contestare politică radicală cu inversarea multor elemente din lege deîndată ce se va schimba majoritatea politică și amînarea astfel cu ani buni a unor soluții de care educația avea nevoie. Mă refer la acele soluții izvorîte din dezbatarea care nu a avut loc, nu la cele neapărat prevăzute în lege. Recent, o ordonanță de urgență de pe vremea ministrului Funeriu a ajuns de abia acum la aprobare și a fost respinsă, deși crea un cadru instituțional al cercetării cu totul diferit de cel dinaintea sa. Nu numai că istoria riscă să fi dată înapoi cu cinci ani, cu costuri de resurse umane și materiale, dar cercetarea a ajuns deja mult mai subordoată politic decît este acceptabil într-un stat de drept membru al UE și vorbesc ca profesor (în Germania) care are onoarea de a servi ca expert pe governance innovation pentru DG Research. Dvs știți, de fapt, domnule Ciorbea, că la ora asta în România un secretar de stat numit politic semnează deciziile de alocare a fondurilor de cercetare (evident, și din prostie), situație care nu mai există nicăieri în lumea europeană?

Sesizarea Curții Constituționale trebuie făcută deci din trei motive clare.

Primul, pentru a stabili că nu se poate legifera în domeniul educației prin ordonanțe de urgență, domeniul nefiind unul în care urgența să poată fi demonstrată. Acest temei procedural este de fapt unul de fond și după părerea noastră și a juriștilor noștri este suficient pentru a întemeia sesizarea dvs.

Celelalte două privesc oportunitatea demersului.

Al doilea, pentru că este important să dovediți, domnule Ciorbea, că sunteți independent politic și capabil să vă îndepliniți rolul constituțional de avocat al poporului. Pentru că acesta e rolul dumneavoastră: sunteți acolo pentru a apăra pe cetățean de abuzurile puterii. Nu fac parte din cei care vă contestă în nume personal: dimpotrivă, am fost martorul bunei d-voastră credințe atunci cînd ați guvernat ca prim- ministru. Dar am fost și martorul unui act necugetat și nelegitim, concedierea politică a predecesorului d-voastră cînd s-a schimbat majoritatea politică în parlament, pentru a nu deranja noua majoritate, deci pentru împiedicarea exercitării de facto a rolului constituțional al instituției. Puteți argumenta că acest predecesor a fost numit politic: și am să vă spun că oricum a fost numit – și numirea d-voastră poate fi considerată de unii politică- el nu trebuia destituit înainte de termen. E poate de interes să vă povestesc că, de cînd conduc o cercetare pentru Comisia Europeană despre buna guvernare, am vizitat mai multe instituții de tipul Avocatul Poporului. În nici una din țările care au reușit să ajungă la buna guvernare nici un avocat al poporului nu a fost vreodată demis de către puterea politică. În Chile, unde această funcție e îndeplinită de o instituție cu totul specială, care dă și avizul de legalitate și joacă și rolul Curții de Conturi, țară mai puțin coruptă decît Franța sau alți vechi membri UE, sînt o sută de ani de cînd Controlorul General este numit de președinte și confirmat de Senat cu un mandat nelimitat în ani (pînă recent, a devenit de șapte ani). Nici un șef de stat nu a destituit vreodată un Controlor General, nici un șef al opoziției nu a cerut vreodată destituirea lui, și de asta țara asta e de două ori mai dezvoltată ca media Americii Latine și un model de bună guvernare.

Al treilea, pentru că soluțiile pentru educație se găsesc în consensul și activismul părților interesate, sau care ar trebui să fie interesate, și de asta vă invit ca, mai mult decît să faceți această sesizare, să vă alăturați nouă într-un demers substanțial de a introduce buna guvernare în domeniul educației. Dau numai un exemplu, dar nu unul lipsit de importanță. În vreme ce cele două părți ale unei dezbateri politizate în exces și de o mare ipocrizie (că alte interese decît cele ale copiilor sau ale țării sînt puternice) se luptă pe legea educației pentru a stabili cine e în consiliul de administrație al școlii, acest consiliu nu joacă nici un rol real pentru a ajuta școala să își realizeze corect funcțiile. Părinții nu au cum să joace vreun rol important, altul decît de a cotiza cînd li se cere, pentru că nu au idee care e bugetul școlii și pentru ce ar trebui să ajungă banii. Rînd pe rind, Ministerul Educației, inspectoratele școlare și majoritatea primăriilor din această țară, au răspuns cererii noastre de a ne trimite bugetul școlilor sau a-l face public pe siteul propriu că nu vor, nu știu și nu au. E cu totul imposibil să guvernezi educația în acest haos dat de lipsa de transparență, competență și onestitate, și legea veche lăsa totul cum era, iar cea nouă crede că dacă statuează pe hîrtie o realitate ce de azi se va transforma ca dovleacul în prinț și să înceapă o lume nouă. În această lipsă de voință să nu ne mirăm că în școli începe să intre DNA, că e mai singura instituție activă de pe la noi.

Vă învit așadar, domnule Victor Ciorbea, în numele părințior pe care îi apărați, să vă alăturați nouă pentru a cere tuturor școlilor din România să publice pe ușa de la intrare, bugetul școlii din anul respectiv, și tuturor primăriilor și ministerului să centralizeze această informație și să o publice electronic. Între timp vom mai discuta și alte probleme, și alte soluții, deîndată ce sesizarea d-voastră către Curtea Constituțională va fi acceptată și educația va fi din nou în dezbatere și nu de domeniul dictatului. Vă consider automat partenerul societății civile în toate aceste demersuri.

Cu deosebită considerație.

Alina Mungiu-Pippidi”