Ce s-a întâmplat ieri? A venit apocalipsa peste România? România nu mai este guvernată? Uniunea Europeană ne blochează fondurile din PNRR sau SAFE? Vom fi dați afară din NATO? Ne predăm rușilor? Despre anumite mesaje legate de faptul că trebuie să divorțăm de UE și să ne luăm soarta în mâini nici nu mai vorbesc!
Cam așa s-a simțit, în societatea românească, reculul unei decizii de mult anunțate și cu final previzibil! Și atunci, de ce trebuie să ne tăvălim pe jos, să ne smulgem hainele de pe noi sau chiar să ne pregătim de sfârșitul lumii? Este mai grav că un partid aflat într-o coaliție de guvernare decide să retragă sprijinul politic Primului ministru decât că expiră armistițiul dintre SUA și Iran, Strâmtoarea Hormuz este în continuare închisă sau că Federația Rusă bombardează orașele ucrainene?
Nu cred că mai are rost să vă plictisesc cu propria mea lectură a Constituției, raportat la ce pași sunt de făcut în reconfigurarea contextului politic intern (schimbarea structurii politice a guvernului, interimat, vot de încredere/moțiune de cenzură în parlament, alegeri anticipate etc)! Într-un fel sau altul există viață și guvernare și după ziua de ieri!
Cum vede presa externă „divorțul” dintre PSD și Bolojan
Totuși, ceva nu trebuia să se întâmple, în toată această criză politică trâmbițată ca fiind un fel de sfârșit al lumii pentru România! Să fie afectată credibilitatea României în plan extern! Mai precis, România nu trebuie să dea impresia că este un hopa-mitică în raport cu obligațiile pe care și le asumă în formate externe sau în deciziile de politică externă, de securitate și apărare!
Și atunci, de ce trebuie să pigmentăm o etapă istorică, mai mult sau mai puțin banală, a exercițiului democratic românesc cu mesaje apocaliptice de genul: „pierdem banii din PNRR sau SAFE”? Păi, cum așa? Condiționează Comisia Europeană acordarea acestor bani de coloratura politică a Guvernului României? Sau doar de respectarea democrației și a statului de drept?
Sau cumva, cei care sunt vremelnic miniștri semnează ce acte vor ei, fără a exista niciun fel de control asupra lor? Sau, de joi încolo, nu vor mai exista miniștri în România care să semneze actele necesare solicitării/decontării fondurilor din PNRR sau SAFE?
Nici pe departe! Aleg să iau de bună declarația făcută de Nicușor Dan: „Avem consens ca toate legile, actele normative care mai sunt necesare să fie adoptate şi am încredere că toate partidele pro-europene vor fi responsabile cu acest program. Aceste proiecte sunt despre prosperitatea şi securitatea ţării noastre şi interesează toţi cetăţenii în egală măsură indiferent de preferinţele lor electorale”.
Ce nu spune Dragoș Pîslaru
Și atunci, ce-i mai trebuie lui Dragoș Pîslaru să agite apele, exact după întâlnirea avută cu Nicușor Dan care a generat declarația de mai sus? De ce vine Dragoș Pîslaru să politizeze un subiect despre care Președintele României spune că este tranșat, prin consensul majorității pro-europene? Iată ce ne spune ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene: “Mai mult de jumătate dintre reformele critice pentru PNRR sunt în coordonarea ministerelor PSD, iar dacă reformele nu sunt duse până la capăt riscul depășește 8.000.000.000 €. Să pleci acum de la guvernare înseamnă să lași aceste reforme fără asumare politică exact când eforturile trebuie accelerate pentru îndeplinirea lor”.
Ce nu spune Dragoș Pîslaru este că, chiar dacă miniștrii PSD își vor da demisiile joia aceasta, pentru următoarele 45 de zile vor fi numiți miniștri interimari care vor putea continua implementarea calendarelor reformelor! Și nu ne spune nici că, nici după aceste 45 de zile nu se stinge lumina în România!
Deci, angajamentele asumate de România față de Comisia Europeană pot fi continuate și în această nouă realitate politică! Ce nu are nevoia România este de politicieni români care să nu înțeleagă faptul că “mersul la o Înaltă Poartă cu jalba-n proțap” nu a făcut și nici nu va face bine României Adică, nu-i oprește nimeni pe politicienii români să se bălăcărească pe malurile Dâmboviței însă să susțină, la unison, cauza României la Bruxelles.
O situație similar de apocaliptică întâlnim și referitor la implementarea programului SAFE în România! Dacă este să dăm crezare declarațiilor lui Dominic Fritz: „Sunt bani europeni în joc, din SAFE și PNRR, sunt reforme ce trebuie făcute și pare că miza PSD este că a pierdut controlul asupra acestor sume de bani”.
Ce uită să ne spună Dominic Fritz este că, încă din 24 noiembrie 2025, Consiliul Suprem de Apărare a Țării a aprobat Planul de investiții în industria de apărare a României, elaborat în temeiul Regulamentului SAFE, iar guvernul a aprobat, încă din 5 decembrie 2025, Ordonanța de urgență care stabilește cadrul legal necesar pentru derularea investițiilor strategice în industria națională de apărare, adică exact proiectele ce vor fi finanțate prin programul SAFE.
Dacă CSAT ne asigură…
Aici lucrurile puteau să stea mai bine! Dacă CSAT ne asigură, prin aprobarea planului de investiții în industria de apărare a României, că avem nevoie de atragerea de fonduri prin programul SAFE pentru ca România să fie mai bine apărată, Guvernul României ar fi fost mult mai legitimat în deciziile sale dacă ar fi supus aprobării Parlamentului cheltuielile pe care intenționează să le facă prin programul SAFE și modul în care acestea se vor face!
Ar fi trecut sau nu de votul Parlamentului lista de investiții aprobată de guvern prin ordonanță de urgență? Nu avem de unde să știm, dar faptul că aveam o coaliție la guvernare și un aviz al CSAT mă face să cred că DA! Mai cred că, odată promulgată o astfel de lege de către Președinte, niciun politician care ar fi votat pentru, înainte de 20 aprilie 2026, nu și-ar dori să nu fie pusă în aplicare de către orice miniștri ar trebui să semneze actele cu Comisia Europeană!
Și clar, nu ne-am fi dat de ceasul morții că „pierdem banii de la Uniunea Europeană” și nicio decizie a guvernului nu ar mai fi generat interpretări de genul celei formulate de Sorin Grindeanu: „Nu știm câți bani merg în industria națională, cât avem creștere economică, cât avem locuri noi de muncă, cât avem investiții directe. Această opacitate nu e normală”.
Pentru că, implementarea unor programe precum PNRR și SAFE nu este despre decizii politicianiste, ci despre interesul național ar României! Iar modul în care politicienii din România reușesc să vorbească la unison, la timp și pe termen lung despre care sunt prioritățile românilor cu privire la modul în care acești bani să fie cheltuiți oferă României inclusiv putere de negociere în fața celorlalte state membre ale Uniunii Europene! Pentru că, nu-i așa, nici bugetul Uniunii Europene nu este un sac fără fund!
