Orientul și Occidentul în lupta pentru o nouă ordine globală

Vechea ordine mondială nu a murit încă, dar este pe moarte, în timp ce noua ordine mondială nu s-a născut încă, dar este în durerile facerii; o ordine muribundă contemporană cu o ordine nenăscută formează spațiul în care se manifestă monștrii și caracterizează timpul monstruozităților.

O vedem azi în Gaza, în Liban, în Siria, în Yemen, dar și în Ucraina. Ordinea globală s-a născut totdeauna și a murit totdeauna în sânge. Marea noastră încercare este aceea de a face ca ordinea multipolară care va înlocui legic, iar nu întâmplător, din nevoie, iar nu din capriciu, ordinea unipolară, să se instaleze fără violență. Deși nimic nu indică reușita unui asemenea demers, el trebuie, totuși, încercat.

SUA, arhitectul și gardianul ordinii unipolare, înțelege că pax americana și-a atins limita istorică și de aceea este gata să conceapă o nouă ordine mondială. Reforma americană a vechii ordini americane se bazează, însă, pe principiul potrivit căruia totul trebuie schimbat dacă dorești să nu se schimbe nimic și astfel pax americana să fie urmată de… pax americana. În acest spirit, a fost declanșată revoluția culturală mondială pentru o „nouă normalitate” (neo-americană) care, purtată de doctrina woke (doctrina vigilenței revoluționare și a corectitudinii politice), cea a post-adevărului (inclusiv a post-adevărului biologic și a negării legilor naturii) și cea cancel culture (a distrugerii identităților culturale), ambiționează înlocuirea neo-liberalismului cu neo-bolșevismul și a neo-conservatorismului cu internaționalismul post-modern corporatist.

După ce de-a lungul câtorva secole precedente ordinea lumii a fost concepută, pe rând, de puterile imperiale europene și de cea americană, fiecare potrivit propriilor sale valori, convingeri și modele de gândire și de viață, a sosit rândul Asiei să fie constructorul unei lumi noi integrale și integrate. Faptul este confirmat prin observarea și făcut posibil de realitatea încheierii unui mare ciclu istoric care a așezat la originea civilizației universale Regatul de Mijloc chinez, și care, prin grația imperiilor Islamului clasic arab a adus Europei conceptul convivensiei (conviețuirii multiculturale / multireligioase) și raționalismul științific; pe parcursul acestui ciclu sunt consemnate, de asemenea, multiculturalismul integraționist al „Marelui Turc” (nume dat Imperiului Otoman de regii Franței), rafinamentul artistic, diplomatic și geopolitic persan și patosul înaltei spiritualități de sorginte bizantină a celei de a Treia Rome. Le vedem pe toate, vechile imperii asiatice și euro-asiatice, cărora li se adaugă, desigur, și factorul indian, revenind la viață, după ce au fost altoite de ordinea europeană și americană, pentru a afirma dreptul egal al puterilor Orientului colectiv și ale Sudului colectiv de a modela lumea împreună cu puterile Occidentului colectiv.

Arogant și narcisist, acest Occident, evident nu lipsit de merite istorice având indiscutabil și un rol în resurecția culturală, economică și politică a Asiei, a demonizat și umilit Orientul, cu scopul de a-și justifica hegemonia. Din păcate, Occidentul a adus Orientului și obiceiurile nocive al egoismului național și al intoleranței culturale. Secolul Asiei trebuie să fie și secolul debarasării de aceste instincte rele preluate din Occident. Fără aceasta, Asia va rămâne un continent al discordiei, lovit de nesfârșite lupte intestine și sfâșiat de crize cronice; un teren perfect pentru strategia „dezbină și stăpânește”, aplicată cu măiestrie de hegemonii globali de pe alte continente pentru a o domina.

Proclamarea „Secolului Asiei” nu consemnează un succes, ci o provocare; iar provocarea constituie, deopotrivă, o șansă și o amenințare. Pentru a-și valorifica șansa, puterile renăscute sau emergente ale Asiei trebuie să pună un diagnostic corect situației actuale la nivel global (situație care afectează și evoluțiile de la nivel regional, fiind influențată la rândul său de contradicțiile regionale), iar apoi să propună o alternativă adecvată. Această alternativă nu poate fi un „euro-atlantism mai bun”, un „neo-imperialism cu față umană”, o metodă de administrare superioară a globalizării, ci un nou sistem de organizare a lumii, a globalizării plurale, diferit de cel euro-atlantic, chiar dacă elemente de continuitate sunt necesare și inevitabile.

Șahul și go sunt două jocuri care își au originea în Asia. Europenii și americanii și-au însușit regulile jocului de șah, care se bazează pe logica ciocnirii dintre forțele opuse, și le-au transferat în concepția lor asupra ordinii mondiale. Este de așteptat ca Asia să propună o ordine globală bazată pe logica jocului go, respectiv: a) să schimbe modelul alianțelor pentru confruntare (defensive sau ofensive) cu cel al parteneriatelor pentru dezvoltare; b) să facă din bunăstarea obținută prin practica strategiei proiectelor comune principala garanție a păcii, în locul garanției constând în concentrarea puterii militare și amenințarea nucleară sau cea cu arme de distrugere în masă (se constată, de altfel, că progresul tehnologic, pe de o parte, și incapacitatea democrației occidentale de a selecta și promova valorile umane la conducerea puterii politice, pe de altă parte, au făcut ca descurajarea nucleară să devină practic nulă); c) să facă din federalizarea resurselor necesare dezvoltării și din exploatarea acestora în comun o strategie a coeziunii teritoriale transfrontaliere care să limiteze, prin crearea unei rețele de interese și structuri economice, spațiul de mișcare al purtătorilor puterii militare, în așa fel încât dimensiunile acestei puteri să devină nerelevante (restrângerea mobilității făcând ca masa să nu mai aibă beneficiul vitezei); d) să înlocuiască politicile descurajării și îngrădirii / izolării (specifice ordinii americane), cu cele ale solidarității și integrării (într-o ordine post-americană).

Primele structuri ale acestei noi ordini globale de inspirație asiatică se pot vedea deja în apariția și evoluția BRICS, a Organizației de Cooperare de la Shanghai sau în Consiliul Cooperării Economice Asiatice, care se constituie în instrumente de putere soft utilizabile în logica jocului go. Chiar dacă SUA își va păstra pentru o vreme superioritatea în materie militară, aceasta nu îi va mai servi la nimic, întrucât a câștiga războaiele nu este același lucru cu câștigarea păcii. Deja, observând că nu poate câștiga pacea, la capătul războaielor câștigate, SUA nici nu mai urmărește să câștige războaiele în care intră (de regulă prin interpuși), ci doar să le prelungească la nesfârșit, spre profitul oligarhiei producătorilor de armament.

Sub aspectul diagnosticului, cei care cred că principala contradicție a lumii de azi este cea dintre globalism și suveranism, greșesc. Globalizarea este un fenomen deopotrivă obiectiv și ofertant care nu poate fi și nu trebuie să fie negat, ci se cere administrat în folosul tuturor. În realitate, lupta se dă între unipolarism și multipolarism, iar pentru ca multipolarismul să fie unul just, fezabil și durabil, el trebuie să fie, ca să folosim un concept asiatic, „armonios”; adică polii de putere să fie în echilibru (ceea ce înseamnă un multipolarism simetric) asigurat prin concentrări de putere echivalente cu geometrie variabilă, bazate pe solidaritatea intereselor în mișcare (ceea ce se numește „echilibru dinamic”).

Unii susțin, de asemenea, greșit că lupta principală se dă între democrație și dictatură. În realitate, lupta se dă între oligarhie, către care au derapat și derapează democrațiile euro-atlantice, împinse de șovinismul bunăstării, și aristocrație (nu de sânge, ci de merit) spre care evoluează autoritarismele / despotismele orientale, sub presiunea nevoilor sociale. Din atare perspectivă, modelul asiatic nu aduce un plus de libertate față de vechile democrații occidentale în prezent decedate (și cu care, poate, ne vom mai întâlni peste câteva generații, după traversarea altor deșerturi existențiale), ci promite un semnificativ progres în ceea ce privește securitatea individuală și colectivă, națională și internațională, într-un context politic și administrativ caracterizat prin meritocrație și responsabilitate (nu răspundere față de popor, dar pentru fericirea poporului, iar nu doar pentru fericirea unor grupuri de interese).

Alții insistă, tot eronat, asupra faptului că tensiunile actuale ar exprima conflictul între stat și piață. În realitate, avem de a face cu conflictul dintre guvernarea politică legitimă și transparentă națională (eventual federalizată la nivel regional), care civilizează capitalul, și plutocrația supranațională ocultă și ilegitimă, care dorește să își subordoneze cetatea sau, cel puțin, să scape de controlul ei. Este necesar și este de așteptat ca secolul Asiei să pună capitalul în slujba cetății / cetățenilor și munca deasupra capitalului.

Sub aspectul terapiei, națiunile asiatice, și în particular cele ale Orientului Mijlociu trebuie să treacă de la fragmentare la unitate, de la lipsa de încredere în sine, la cutezanță și de la iluzia promovării agendei lor naționale (locale sau regionale) prin protecția puterilor globale din afara continentului, la căutarea de soluții împreună cu jucătorii locali și regionali. Nici o putere globală nu va prelua rolul de protector al unui actor local sau regional decât în scopul promovării propriei sale agende geostrategice sau geoeconomice. Adesea, puterile globale vor face din aliații locali intermediari în lupta dintre ele. De aceea, normalizarea relațiilor dintre Iran și statele arabe din Golf (Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite) este un pas esențial în direcția bună; cu atât mai mult cu cât el a fost facilitat de o altă putere asiatică, anume China (o putere care nu are interese geopolitice în zonă, ci numai proiecte economice, și parteneriatul cu care nu este perceput de nici un alt actor din regiune ca fiind o amenințare la adresa securității sale). Acest pas trebuie consolidat și multiplicat.

Pe linia transformării Orientului Mijlociu într-un spațiu al păcii și prosperității garantate exclusiv de actorii regionali, ar fi de urmărit: i. realizarea unui acord nuclear regional, care, printre altele, să declare Orientul Mijlociu „zonă liberă de arme nucleare”; ii. încheierea unui acord regional de liber schimb care să ducă și spre constituirea unei uniuni regionale economice și chiar monetare; iii. convenirea unui pact multilateral de neagresiune; iv. adoptarea unui mecanism regional pentru securitate colectivă și cooperativă (care să includă, eventual, și un pact defensiv regional).

Pentru moment elementele noii ordini mondiale postamericane concepute și puse în operă de actorii asiatici, cu extensii în Africa și America Latină, se construiesc fără participarea SUA și UE. Dacă lucrurile vor evolua pe această cale, mai ales în condițiile în care SUA și UE, în lipsa unei oferte viabile proprii, fac tot posibilul pentru sabotarea proiectelor Estului și Sudului colectiv, ordinea emergentă de inspirație asiatică va fi nu doar post americană și neamericană, ci antiamericană și antioccidentală. Aceasta va duce la fracturarea lumii în două părți adverse fiecare cu un sistem de organizare nu doar propriu, ci și antagonic în raport cu sistemul celeilalte. Ceea ce este de nedorit.

Chiar dacă SUA și UE s-au autoizolat și manifestă ostilitate față de procesele în curs desfășurare în Orientul și Sudul colectiv, este în beneficiul celor din urmă să facă eforturi concrete și să persevereze pentru a angaja pe cele dintâi în acțiunea dedicată edificării unei noi ordini mondiale a globalismului multipolar integral. Paradoxal, chiar dacă Occidentul nu iubește Orientul, de dragul unei ordini globale coerente și neconflictuale, Orientul trebuie să îl iubească pe el, chiar și împotriva voinței lui. (sic!)

Acest îndemn este valabil și în ceea ce privește România, ideea parteneriatului strategic cu aceasta netrebuind abandonată, chiar dacă guvernul român actual nu este decât o cutie de rezonanță a vocii „tenorilor” transatlantici și un executant servil al politicilor atlanticiste.

România nu este și nu poate fi pierdută din perspectiva ordinii mondiale emergente având izvoarele conceptuale în Asia. Cu certitudine elita politică românească înțelege lumea mult mai bine decât acțiunile sale lasă să se vadă, ei lipsindu-i caracterul necesar pentru a-și pune ideile proprii în practică și a apăra interesele naționale.

Problema nu este politica greșită a României (practic lipsa oricărei politici naționale) față de Orientul Mijlociu și în general față de puterile Orientului și Sudului colectiv, ci politica greșită în raport cu Occidentul euro-atlantic. Erorile celei din urmă se reflectă în erorile celei dintâi. Cea urmă trebuie reparată pentru a o normaliza pe cea dintâi.

Pentru moment, omenirea pare încremenită într-o dezordine marcată de cele mai rele instincte războinice, din care se pare că nu se poate ieși. Alegerile care au loc în diferite state ale Occidentului euro-atlantic (în primul rând cele din SUA) nu promit variante optimiste, singura speranță fiind aducerea la putere a unor lideri politici anti-sistem susceptibili ca inclusiv prin decizii rele să zgâlțâie stagnarea și astfel să permită, fie și absolutizând criza, ieșirea din impas către o ordine globală nouă, justă și durabilă.

În orice caz, dacă popoarele lumii și liderii lor nu vor reuși să acționeze conduși de dorința de pace, ci se vor mișca împinși de propriile fapte necugetate, omenirea va fi obiectul unui alt șoc global (comparabil ca magnitudine cu cel produs de al Doilea Război Mondial) care va face inevitabil tot ceea ce astăzi pare inacceptabil.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 17

27 de Comentarii

  1. ‘Floricele pe campii /Hai sa le-adunam, copii’
    ajungem la disperare cu ‘interpretii’ astia
    Toti stiu mai bine ce vor Rusia,China,SUA,..etc

  2. Zona Nord-Atlantică nu a fost niciodată una „democratică” ca să fie de acum încolo, iar locuitorilor din Asia nu le-a păsat niciodată de „principiile” democratice ca să le pese de acum încolo.
    Imperiile din trecut au existat pe continent (pe marele continent Euro-Asiatico-African) și căderea lor a putut fi determinată doar de războaie; excepție e Imperiul Britanic care a fost distrus prin simpla transformare a sa într-o entitate politică irelevantă la nivel mondial.
    SUA este astăzi ceea ce era ieri Imperiul Britanic și deci puterea ei poate fi diminuată într-un mod similar, fără violență, pentru că SUA – la fel ca orice altă putere insulară – are capacitatea să acționeze militar doar în interiorul „insulei” sale; iar fără amestecul puterii care face orice ca să-și păstreze dominația asupra „imperiului” său lumea poate dezvolta relații corecte între națiuni și poate un ONU cu adevărat relevant pentru a veghea asupra păcii globale și nu acest ONU obedient pe care îl avem astăzi.

  3. Dat afara din Parlamentul European, pentru coruptie, in fluieraturile (in special ale fostilor ,,colegi” socialisti), Severin oboseste lumea cu chinezarii de presa, insuportabile pentru orice om sanatos la c.a.p. Margaleste zeci de pagini cu insalubritati sovietice, pe care le- invata el in scoala Sfefan Gheorghiu..In loc sa fi invatat chimie, sa stie si el formula apei….

  4. Ordinea mondiala o schimba prin varsare de sange marxistii-leninistii-stalinistii folosindu-se de Asii asinii cominternistii sörosisti si bruecknerieni!!! Nu Orientul se confrunta cu Occidentul, ci IDEOLOGIA GENOCIDULUI care a creat TERORISMUL ISLAMIST se confrunta cu IDEOLOGIA DEMOCRAT-CAPITALISTA PURA necontaminata pandemic bolsevic!!!

  5. @severnav: fie nu ai citit articolul dar vrei să te bagi în seamă fiindcă atât te duce mintea, fie l-ai citit dar nu ai înțeles nimic tot fiindcă atât te dice mintea.

  6. Păi, israel tocmai a atacat și a intrat cu tancurile in zona sub protecție ONU,.. Deci cam ce crezi că inseamnă asta după tine, musiu adrian ??

  7. Fostul angajat Raytheon, Eric Hecker, care a lucrat la Statia Polului Sud din Antarctica, dezvaluie cum folosesc energia directa pentru a controla furtunile și cutremurele, peste tot in lume. De unde aceasta tehnologie, pe care oamenii nici macar nu o inteleg si nu ii cunosc efectele? 100 de ani de „dezvoltare”, cand am fost tinuti in intuneric de biserica 1000 de ani?

  8. „…de a modela lumea împreună cu puterile Occidentului colectiv”?
    Să fim serioși: tot așa cum Ukraina lu’ Jale’n’sky nu mai poate rămîne pe harta Lumii, la fel putorile Okțidentului kolectiv trebuie să dispară!

  9. Gresit de la un capat la altul, @Adrian Severin. 1. Povestea cu „democratia”: dictatura mai crunta decât a SUA nu s-a pomenit, desi lumea a trecut, de-a lungul mileniilor, prin epoci barbare. 2. „lupta pentru o noua ordine globala”: scoate cuvintul „global”, american, si care disimuleaza, de fapt, jefuirea, într-adevar, planetara si completa, a bogatiilor altor tari de catre SUA, prin instrumentul lor, $ (astazi, falimentar) si-nlocuieste-l cu „noile ordini REGIONALE”, fiindca, o data SUA disparând ca jandarm mondial si ajunse numai putere regionala (doctrina Monroe sucombând) lumea o sa aiba liniste, pace si prosperitate.

  10. ps: „gresit de la un capat la altul” fiind „rationamentul” „doctrinarilor” SUA, nu argumentele pe care le dezvolta autorul în articol.

  11. Esecul este in primul rand al ONU. Aceasta organizatie da rezolutii pe care mai nimeni nu le respecta, iar organizatia nu are puterea sa le impuna. In sudul Libanului misiunea ONU n-a reusit sa impiedice infiltrarea in zona a unei organizatii teroriste de 40 000 de oameni. Acum, daca tot n-au fost in stare sa mentina zona demilitarizata, s-au transformat in scuturi umane pentru teroristi..

  12. Păi am impresia ca nu s-a prea înțeles articolul. Da, americanii tind azi sa își bage nasul peste tot unde le dictează interesul dar asta nu convine celorlalte puteri care al fost deja sau au ajuns să însemne ceva pe plan mondial. Conflictul este iminent și vizibil. Și hegemonia mondială a americanilor nu poate dura la infinit cum nu a durat nici un imperiu până azi. Articolul face previziuni despre cum ar trebui să joace autorii globali ca să se ajungă la o pace care să dureze.

  13. Mereu apare cate un Dero tizat in dovlecel care o tine langa cu „imperiile muritoare” cu toate ca tzoparlanu stie, IMPERIILE BOLSEVICE NU MOR…Tembe elismul cu hegemonia americana intrece cam tot ce s-a Dej jectat aici ala trinez…

  14. E infam ca fost si actual prosovietic sa acuzi Occidentul de MACELURILE bolsevic-islamiste cum o face si execrabila Rollason stiuta ca o stalinista de cea mai joasa spetza…Cine are radacini staliniste atata poate, sa rastalmaceasca realitatea fiind chiar invitat sa o faca, in timp ce orice critica demascatoare e blocata…

  15. Castigarea razboaielor/macelurilor bolsevice mondiale conduce la bolsevizarea fortzata a tari si continente, dar pacea nu poate fi „durabila”, am mai auzit flitu asta, pana cand nu se reuseste BOLSEVIZAREA INTREGII PLANETEI…Culmea tupeului la postaci sa rastoarne
    sensul notiunilor, bolsevicii internationalisti devenind „suveranisti” si americanii sa fie catalogati „neomarxisti” globalisti!? Tupeu incomensurabil…

  16. In realitate doctrina „woke” ( trezirea la realitate ) este parte din noua ordine nu din cea veche. Milioane de Americani shi Englezi s-au trezit la realitate shi shi-au dat seama ca de fapt tzarile lor nu sunt democratice cum correct a spus Karl Marx shi ei sunt sclavi intr-un sistem tip apart-heid. Singura solutzie este distrugerea SUA, GB, Canada, etc. shi impartzirea lor intre vecini care sunt deja majoritari in California, Texas, etc. dar sunt asupritzi shi tzinutzi in ghetoruri exact cum erau pana recent shi in Africa de Sud.

  17. Înainte de a face orice alte judecăți „de valoare”, poate ar fi util și necesar să definim cu precizie ce este sau reprezintă Occidentul și Orientul. N-o să spun matematică pentrucă eu însumi nu sunt nici matematician și nici nu dețin toate cunoștințele necesare, cifrele, termenii, operațiunile, elementele de bază, ecuațiile și necunoscutele specifice unui asemenea domeniu. Cu toate acestea, nu pot să nu observ că inteligența artificială a schimbat în două decenii, modul de gândire și manifestare a oamenilor cât nu pare să fi reușit viața reală în câteva secole sau milenii iar acest fapt ne aduce cumva în fața unui „nou început” iar ceea ce am știut sau cunoscut capătă dintr-o dată noi sensuri, valori și dimensiuni. Ca atare, nu-mi este deloc clar ce mai este sau nu mai este astăzi Orientul sau Occidentul. Am putea spune că Omenirea își trăiește astăzi prezentul și viitorul nu pe muchie de cuțit căci termenul a devenit caduc, de mult bagatelizat ci pe muchia întregului ei trecut însă nu pare deloc conștientă de acest aspect. Din acest motiv cel mai mare pericol pare a proveni din lipsa conștientizării atât la nivelul factorilor decizionali cât și a celor „executivi” de la cel mai scăzut nivel posibil și nu din dorința lor de a găsi cele mai bune soluții. Ceasul pare să ticăie tot mai sacadat și tind să cred că ritmul, pasul sau măsura neadaptate la ceea ce este ori pare a fi ceasul universal, să facem în orice clipă, în mod involuntar sau inconștient, un mic dar ireversibil pas greșit.

  18. @ „Kafka”, 14 oct. 2024 la 20:40
    Beeey Ka(f)ka, „Inteligența Artificială” e O GOGORIȚĂ!
    Singurul fapt real e că cantitatea dă ‘telijență umană pă Terra e constantă, da’ populimea e în creștere akțelerată……[Rumburak ‘telijentu’]

  19. Cine-ar fi crezut, în anul 106, că Imperiul Roman se va dezmembra? Cine-ar fi crezut, în 1914, că Imperiul Britanic va fi făcut bucățele? Cine-ar fi crezut, în 1940, că Germania hitleristă va fi distrusă? Cine crede, în 2024, că USA nu va mai domina lumea?

  20. Vestul mafiot si corupt se duce iremediabil in buda. Nimic nu-l mai poate salva. Viitorul este al tarilor bogate in resurse, adica in BRICS. Acestea vor controla intreaga piata de materii prime si energie fixand preturile. Europa moare. America nu va avea probleme pentru ca este o tara bogata de la Dumnezeu.

  21. USA, UE, Japonia, Noua Zeelanda, Austrlia si alte cateva tari, nu vor sa domine lumea…Ele apartin altei civilizatii care deocamdata e superioara celorlalte. Se opun terorismului, promoveaza comertul si libertatile individuale. Celelalte tari pot sa se alature acestora promovand aceleasi valori sau sa-si faca propriile aliante asa cum cred de cuvinta. N-a fost nimeni bagat cu forta in NATO sau UE…UK a si iesit si nu a fost nici un cataclism. Suedia si Finlanda vazand tendintele imperiale ale Rusiei, au renuntat la statutul de neutralitate

  22. Tem belli precum doru popescu FARA Dumnezeu si FARA PATRIE se multiplica pe banda rulanta devenind ba Dan, ba Munteanu, ba Incornorescu,
    ba Paulian Ionescu si tot asa…Ei au fost dislocati in SUA si Canada in iepoca ailalta unde de decenii saboteaza si submineaza, aici aparand dupa miezul noptii la Bucuresti…Unii au revenit intre timp sau nu au avut misiuni ca ILEGALI in strainatate…

  23. Allah, Yalla (în arabă: الله‎; transliterat: Allāh; pronunțat: [ɑɫɑːh]) înseamnă Dumnezeu în limba arabă. Termenul desemnează noțiunea de Dumnezeu atât pentru arabii musulmani, cât și pentru arabii creștini. El este însă cunoscut mai ales prin religia Islamică, care este religia majoritară a arabilor, fiind un derivat din Al-Lah, care sugerează unicitatea lui. Utilizarea implicită a articolului hotărât în Allah indică deci unitatea divină. În ciuda numelui diferit dat lui Dumnezeu, musulmanii consideră că Dumnezeul la care se închină este același cu Dumnezeul iudeic.

  24. Am si DumneZEU (cel autohton) si PATRIE (nascut in Craiova, taram autohton ce face parte din Romania). Sic !

  25. Dacă românii nu mai au astăzi capacitatea să identifice direcția neo-marxistă pe care a adoptat-o SUA, înseamnă că n-am învățat nimic din istorie sau nu ne duce capul (ca societate, pentru că individual suntem cei mai inteligenți din lume) să învățăm.

  26. Boala vacii nebune ,la Charlie ,nu mai are remediu ! Prin bostanu-i gaunos umbla bolsevicii si sticletii !

  27. V-ați întrebat de ce la referendumul din Moldova vârstnicii, în marea lor majoritate, au votat NU integrării în UE ?!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.