De când o ţine langa cu modernizarea României sau a unor sectoare importante, toată lumea se uită la preşedinte şi-şi face cruce. Şi-n afara ţării, şi pe plaiurile carpato-dunărene. Cu cine s-a înţeles el despre modernizare? Cu poporul? Ţineţi minte ceva din perioda premergătoare alegerilor prezidenţiale? În afara unicameralului şi a modernizării clasei politice, Udrea, Ridzi, EBA, Vişan şi Liga etc. fiind fructele acre ale acestei răscoliri iniţiate de Băsescu. O armată de blambeci puşi pe căpătuială ne-a fost propusă drept noua clasă politică românească. Altceva? Care din iniţiativele sale legate de modernizarea României ar fi rezultatul unor dezbateri publice? Ce s-a născut dintr-un contract făcut cu poporul român? Ioc! Traian Băsescu acţionează ca săltatul cu faţa la zid. Sau trântit în hamac de unde se întoarce din când în când şi îşi freacă palmele, strigând bucuros:
– Mi-a mai venit o idee!
Contează obiecţiile unui expert, ale opoziţiei sau ale bietului cetăţean?
– Mucles, popor, merci că m-ai ales! De acum înainte, atenţie la mine! Eu gândesc şi eu decid! Restul României e un decor!
Nu contează că suferă, nu contează că urlă, fluieră şi înjură. Ori ne modernizăm, ori ne ia dracul, pare a zice preşedintele obsedat să ne bage pe gât ideile sale de împrumut sau produse cu gemete de sfertodocţii Avramescu, Ţurcan şi Lăzăroiu.
Ce s-a petrecut luni la Iaşi, Cluj, Focşani, Timişoara şi Bucureşti şi marţi la Colibaşi ne arată o creştere progresivă şi aproape explozivă a mâniei populare. Orice gest al preşedintelui provoacă un cor de fluierături. Au început să zboare şi bulgării de zăpadă, se vor înteţi şi ouăle, iar el va sări ca ars, strigând ca un închipuit în luptă cu fantomele:
– Duşmanii României îmi strică marile proiecte!
Exact ca Nicolae Ceauşescu. Numai că, spre deosebire de acesta, Traian Băsescu e gata să-i înfrunte pe români, să se ia cu ei de guler şi, dacă este nevoie, chiar să le radă ţara de pe hartă!
