Ozerov și fabrica de pretexte a Kremlinului

Declarațiile lansate de Oleg Ozerov la 29 august nu sunt simple excese retorice ale unui diplomat nemulțumit. Ele trebuie înțelese drept o operațiune de presiune politică, menită să prezinte Republica Moldova drept un stat controlat de Occident și pregătit pentru confruntare cu Rusia. Reprezentantul Moscovei a susținut că partenerii occidentali înarmează Armata Națională, dezvoltă infrastructura militară, trimit instructori NATO și folosesc teritoriul moldovean pentru producerea componentelor de drone, a echipamentelor antidronă și a sistemelor de război electronic destinate Ucrainei. Nu a prezentat dovezi pentru asemenea acuzații. 

Mesajul conține o inversare deliberată a realității. Republica Moldova își consolidează apărarea după ani în care spațiul său aerian a fost încălcat, fragmente de rachete și drone au ajuns pe teritoriul său, iar militari ruși au rămas ilegal în regiunea transnistreană. Ozerov transformă însă vulnerabilitatea victimei într-o presupusă agresivitate. Astfel, orice radar, vehicul blindat sau exercițiu cu partenerii occidentali poate fi prezentat publicului rus drept pregătire de război.

Mesaj sincronizat

Momentul declarațiilor este relevant. Ele au venit imediat după vizita din 25-26 august a Comitetului Politic al NATO la Chișinău, prima de acest fel în peste un deceniu. Discuțiile au vizat suveranitatea, reziliența, încălcările spațiului aerian, atacurile cibernetice și campaniile de dezinformare. Kremlinul avea, așadar, interesul să compromită această cooperare și să o transforme, în percepția publică, din sprijin defensiv într-un plan ofensiv împotriva Rusiei. 

Ozerov a completat narațiunea militară cu una identitară. El a acuzat tandemul Bruxelles–București că ar submina statalitatea Republicii Moldova, ar șterge istoria ruso-moldovenească și ar impune un model neocolonial. Este o construcție propagandistică utilă Moscovei. România și Uniunea Europeană sunt desemnate drept puteri ocupante, în timp ce Rusia, care menține trupe pe teritoriul moldovean și susține regimul separatist de la Tiraspol, se prezintă drept apărătoare a suveranității. 

În paralel, reprezentantul rus a avertizat asupra pierderii unor beneficii după retragerea din CSI. Amenințarea militară este astfel dublată de șantaj economic. Alegerea europeană ar urma să aducă război, pierderea identității și sărăcie. Scopul nu este convingerea autorităților, ci alimentarea fricii și divizarea societății.

Kremlinul nu comemorează istoria. O recrutează | VIDEO – FOTO

Pretextul Transnistria

Declarațiile din august continuă o escaladare începută anterior. În aprilie, Ozerov afirma că Rusia va folosi toate mijloacele disponibile pentru a-și proteja cetățenii și militarii din regiunea transnistreană, atribuind anticipat Chișinăului responsabilitatea unei eventuale crize. Formula este periculoasă deoarece Moscova își creează singură justificarea. Kremlinul acordă cetățenie în regiunea separatistă, menține acolo trupe, invocă apoi protejarea rușilor pentru a limita dreptul Republicii Moldova de a-și exercita suveranitatea. 

Nu rezultă că un atac rusesc este iminent. Rezultă însă că Rusia construiește un cadru narativ care i-ar permite să prezinte orice provocare, incident sau măsură defensivă drept motiv pentru contramăsuri. Acesta este mecanismul unui posibil alibi politic, nu limbajul unei diplomații preocupate de detensionare.

Chișinăul trebuie să răspundă calm, dar fără ambiguitate. R. Moldova trebuie să demonteze public fiecare fals, să ceară dovezi, să documenteze declarațiile și să-și informeze partenerii. Totodată, modernizarea apărării nu trebuie încetinită de teama propagandei ruse. Neutralitatea nu înseamnă dezarmare și nici acceptarea trupelor străine. Constituția proclamă neutralitatea permanentă, dar interzice și dislocarea trupelor altor state pe teritoriul Republicii Moldova. 

Cea mai periculoasă reacție ar fi autocenzura strategică. Ozerov urmărește tocmai inducerea ideii că Republica Moldova trebuie să rămână slabă pentru a nu provoca Rusia. În realitate, slăbiciunea este condiția care face amenințarea mai credibilă. În fața unei asemenea retorici, consolidarea instituțiilor, apărarea aeriană și comunicarea strategică devin componente ale aceleiași politici de securitate, și anume protejarea păcii prin reducerea vulnerabilităților pe care Moscova le exploatează.