Papa Ioan Paul al II-lea făcea elogiul Bisericii Române Unite

Acum 23 de ani, pe 7 mai 2000, Papa Ioan Paul al II-lea făcea elogiul Bisericii Române Unite.
Citiți copiilor, părinților, bunicilor, prietenilor, credincioșilor dvs. aceste rânduri impresionante ce pornesc din inima unui sfânt.

Grație strădaniei unor iluștri Episcopi, precum Atanasie Anghel (+1713), Ioan Inocențiu Micu-Klein (+1768), Petru Pavel Aron (+1764), precum și a altor merituoși prelați, preoți și laici, Biserica Greco-Catolică din România și-a întărit propria identitate și a recunoscut în scurt timp o însemnată dezvoltare. Ținând seama de aceasta, veneratul meu predecesor Pius IX, prin Bulla „Ecclesiam Christi”, din 16 noiembrie 1853, a voit să instituie Mitropolia de Făgăraș și Alba Iulia pentru Românii uniți.
Cum să nu fie recunoscute serviciile prețioase aduse de Biserica Greco-Catolică întregului popor român din Transilvania? La creșterea acestuia ea a avut o contribuție decisivă, reprezentată emblematic de „corifeii” Școlii Ardelene de la Blaj, dar și de numeroasele personalități – ecleziastici și laici – care au lăsat o amprentă de neșters în viața bisericească, culturală și socială a românilor. Un merit însemnat al Bisericii voastre a fost, îndeosebi, acela de a fi mediat între Orient și Occident, asumând, pe de o parte, valorile promovate în Transilvania de Sfântul Scaun și comunicând, pe de alta, întregii catolicități valorile Orientului creștin, care, din cauza divizării existente, erau puțin accesibile. Biserica Greco-Catolică a devenit astfel o mărturie grăitoare a unității întregii Biserici, arătând că ea include în sine valorile instituțiilor, rituri liturgice și tradiții ecleziastice provenind pe căi diferite din aceeași tradiție apostolică (cf. Orientalium Ecclesiarum, 1).

− fragment din Scrisoarea apostolică a Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea
cu ocazia a 300 de ai de la nașterea Bisericii Greco-Catolice din România