În timp ce noi suntem preocupaţi de cum să facem ca multinaţionalele să nu mai plătească deloc taxe, impozite şi redevenţe în România, în timp ce diverse persoane rezistă împotriva modificărilor pe care vrea să le facă parlamentul legilor justiţiei, legi promovate, în 2004, de „guvernul meu” (să nu încurcaţi guvernele!), suntem pe cale să importăm, oare, regulile de „bună practică” în materie de secesiune din Catalonia?
Constat o lipsă de responsabilitate inacceptabilă a liderilor politici de la noi, preocupaţi, în acest moment, de mize mărunte. Să va aduc aminte că primul Cod fiscal a fost adoptat în 2003 de către guvernul pe care l-am condus, pentru unificarea legislaţiei în materie şi prin abrogarea a peste 40 de acte legislative care produceau un adevărat haos în domeniul fiscal? Da, este nevoie de modificări, din timp în timp, ale legislaţiei fiscale. Da, este nevoie ca ele să fie discutate, dar nu de persoane care îşi plimbă bicicletele, duminică, prin faţa guvernului. Responsabilitatea principală în astfel de momente este a preşedintelui României, care ar trebui să mai renunţe la drumeţii şi să încerce să încurajeze dialogul politic pe astfel de teme.
Nu vreau să adaug mai mult în aceste chestiuni, dar consider şi eu că mai multă fermitate este necesară. Dacă a ajuns la o anumită concluzie, guvernul trebuie să o aplice, desigur în cadrul permis de Constituţie. Oricum dacă nu e bine, tot guvernul va răspunde politic. Faptul că se tot plimbă pentru avize, aprobări pe la Bruxelles, Veneţia, ambasade arată o lipsă de hotărâre pe care alegătorii o sancţionează. Trebuiau explicate, de la început, obiectivele reale ale modificărilor la Codul fiscal, pentru a para „baletul” celor care vor în continuare să spolieze statul. Unele sindicate vor să se reinventeze în stradă, dar ar trebui să aibă curajul, mai întâi, de a construi organizaţii sindicale puternice în zona privată.
Mai important, să fim conştienţi că se încearcă răspândirea sindromului SIDA al secesiunii în toată Europa. România trebuie să fie foarte fermă în a nu-i lăsa pe „penalii” din Catalonia să zburde în România, cu complicitatea unor lideri politici maghiari. Iată ce se întâmplă la Cluj, în timp ce unii lideri politici, sindicali, patronali se hârjonesc la Bucureşti pe cine să plătească contribuţiile sociale:
„Marc Gafarot i Monjó, coordonatorul departamentului de politică externă al Partidului Democrat European Catalan, a declarat, într-o conferinţă de presă la Cluj, că starea în care se află astăzi Catalonia se apropie foarte mult de timpurile dictaturii franchiste.
Prezent în România pentru câteva zile, el a susţinut la Cluj-Napoca o conferinţă de presă, la invitaţia Partidului Popular Maghiar din Transilvania, în care a vorbit despre situaţia actuală a regiunii Catalonia, pe care a asemănat-o cu cea din perioada lui Francisco Franco, general şi om politic care a condus Spania între 1939 şi 1975, şi care a ajuns la putere în urma unui război civil sângeros, petrecut între 1956 şi 1939.
„Situaţia din Catalonia este fără precedent pentru o ţară democrată. Mulţi dintre cei care sunt mai în vârstă spun că seamănă cu vechiul regim al lui Franco, care era unul dictatorial, din cauza lipsei libertăţilor. Situaţia este total fără precedent pentru că preşedintele nostru catalan (n. red. — Carles Puigdemont), care, în treacăt fie spus, este căsătorit cu o româncă, s-a refugiat şi trăieşte acum în Belgia, unde aşteaptă examinarea ordinului de extrădare emis de autorităţile spaniole. În plus, opt membri ai cabinetului său, miniştri în guvernul său, şase bărbaţi şi două femei, sunt în închisoare, iar alţi doi activişti sunt de asemenea închişi în închisorile spaniole. Ceea ce ne face să concluzionăm că ne aflăm sub o stare de violare a drepturilor democratice”, a declarat Marc Gafarot i Monjó.
Acesta a amintit că, la organizarea referendumului din octombrie, au avut loc ciocniri violente fără precedent între poliţie şi civilii care au participat la vot.
„Din păcate, acest referendum a fost boicotat de poliţia spaniolă şi au avut loc violenţe fără precedent între poliţie şi civili, care au fost demonstranţi nevinovaţi. Asta arată că Spania are o problemă nu doar cu Catalonia, ci cu drepturile civile”, a afirmat politicianul catalan.
Marc Gafarot i Monjó este de părere că Spania, care este membru al UE de 30 de ani, timp în care multe lucruri bune s-au întâmplat în această ţară, a ales, din păcate, ‘calea’ Turciei, îndreptându-se către modelul de politică al preşedintelui Erdogan, în loc să aleagă modelul european, al Marii Britanii.
„Din păcate pentru cataloni, dar şi pentru spanioli, Spania urmează drumul Turciei, politica lui Erdogan. Asta este foarte trist, pentru că Spania este parte a UE de 30 de ani. Multe lucruri bune s-au întâmplat în acest timp în Spania. Noi nu avem nimic cu poporul spaniol, care este minunat, dar avem multe împotriva elitei politice spaniole, a sistemului politic, pentru că se îndreaptă împotriva interesului naţional al Cataloniei şi a valorilor ei. Spania ar fi putut urma exemplul Marii Britanii, care s-a adresat populaţiei în ceea ce priveşte independenţa Scoţiei. Prim-ministrul a acceptat şi a susţinut lansarea referendumului. La acel referendum, cei mai mulţi dintre oameni, reprezentând o minoritate, au votat ca Scoţia să rămână în Marea Britanie. Asta e, este cinstit. Scoţienii trebuie să fie cei care decid asupra soartei lor. Dar Spania, din păcate, a luat calea Turciei în a nega drepturile poporului catalan. şi a făcut-o într-o manieră de o violenţă fără precedent”, a spus Marc Gafarot i Monjó.
Acesta a explicat că liderii catalani sunt dezamăgiţi şi de reacţia UE faţă de problemele acestei regiuni, deoarece a avut o ‘reacţie slabă’, părând că ‘acordă atenţie doar când este sânge pe străzi’.
„Dar nu vreau să arunc toată vina pe UE. Cred că mai avem o şansă pe 21 decembrie, când catalanii sunt chemaţi la vot. Cred că vor fi alegeri legitime, iar partidele politice catalane vor participa la acele alegeri şi este o bună ocazie pentru poporul catalan să arate că susţine democraţia şi valorile ei, pacea, şi să arate lumii că o majoritate a votanţilor catalani încă vor vota pentru independenţă”, a mai spus Marc Gafarot i Monjó.
E clar, dacă incendiul nu a reuşit în Catalonia (sunt multe baze NATO acolo), poate reuşeşte în altă parte…
Adrian Năstase
Problema romanului, inclusiv a lui Adrian Nastase, nu este legata de ceea ce spune, ci de ceea ce face, respectiv ce a facut!