Pentru a ieși din sărăcie trebuie să citim

Pentru mulți români, cititul este inutil sau are doar un scop pragmatic de tipul lecturii de dezvoltare personală și toată filozofia kitsch de tipul „investește în tine”. Adică, dacă citești Balzac sau Faulkner, nu investești în tine, ci pierzi timpul alunecând în mintea încâlcită a unui autor care, poate, nici el nu a știut ce spune exact.

Filosofia „investește în tine” a surclasat „ce a vrut să spună autorul”. Nu ne interesează ce a vrut să spună autorul. Dăm un Google și poate aflăm în fond ce ne interesează. Să citim, spre exemplu, I. Peltz ca să aflăm viața și atmosfera fermecătoare din mahalaua bucureșteană a evreilor, unde exista și o lege care interzicea să te recăsătorești cu persoana de care divorțaseși, este atât de departe de noi că ne strânește râsul și nu curiozitatea (cu care homo sapiens este înzestrat in procesul de cunoaștere a lumii). Ce ne interesează să știm că Dimitrie Leonida și sora sa, Eliza Leonida Zamfirescu, au predat cursuri de ingineri gratuit, timp de mai mulți ani, celor care nu-și permiteau să devină ingineri din considerente financiare, sau că medicii care au slujit la spitalul Filantropia (de unde și numele) au făcut asta gratis timp de mai mulți ani, așa cum și Carol Davila oferea consultații gratuite cerșetorilor care, astăzi, sunt doar niște ratați fără plus-valoare?

Mai contează ceva când ești un narcisist ordinar* (adică ‘banal’, pentru neștiutori)?

Ce ne interesează că, la Geneva, există o statuie a lui Nicolae Titulescu, fostul președinte al Ligii Națiunilor, strămoașa ONU de astăzi? Ce ne interesează că marele matematician român Georgescu Roeghen a definit clar diferența dintre creștere economică (generată de consum) și dezvoltare economică (generată de exploatarea și cuantificarea resurselor naturale) și a stabilit stiințific că matematica trebuie să împingă economia în direcția dezvoltării economice și să nu cadă în malaxorul de PR al creșterii economice efemere?

Mai interesează pe cineva, în definitiv, că marele Spiru Haret, marele reformator și vizionar, deși orfan la vârsta de 14 ani, a ținut un discurs în Parlamentul de atunci, de la începutul secolului XX, când a expus necesitatea valorificării capitalului uman intelectual intangibil și tangibil? Astăzi, am traduce simplu: doctorul Păunescu are leacul Coronavirus pentru caucazieni, dar noi am privatizat Institutul Cantacuzino.

Avem cu ce, dar nu valorificăm nimic

Nimic, aceasta este definiția românului care, asemeni elitei sale, trece pe lângă valorificare și lasă loc imposturii din momentul în care aruncă pe jos țigara sau, mai rău, pachetul de țigări și apoi se miră aristotelic că nu avem o țară ca afară, ca-n Germania spre exemplu.

Nu citim și devenim asemeni deșertului care doar visează la apă fără a mai avea visul unui ecosistem care să susțină viață. Noi suntem acest deșert căci avem timp de orice, dar nu de citit. Fără să citim, romantismul dă în reumatism. Morala trecutului devine o legendă nenecesară contemporanilor care, ușor, vor considera că ea trebuie înlăturată și din programa școlară.

Și egoiști și fericiți – poate în altă viață”

Nu citim și asta ne ocupă tot timpul. Vrem o țară ca afară, politicieni ca-n povești și noi suntem falimentari la capitolul imaginație, trăire și, nu în ultimul rând, viață. Avem țara pe care o avem pentru că nu citim și nimicul devine un suport pentru scheletul nostru sufletesc pe care niciun muzeu nu se va bate sa-l expună. Poate îl recuperează cei din viitor pentru a ne expune mediocritatea. Până atunci, repet axioma – Fără citit, nu ieșim din sărăcie și sărăcia sufletească nu promite decât un surogat al fericirii.

Nu e curios că toată lumea caută să fie fericită neștiind că acest ideal nu se obține ci se caută? Adică, e cu muncă fericirea. Aș adăuga și atenție, dar nah eu am ceva biblioteci în spate și nu caut să fiu un trăirist falacios care nu se ridică nici măcar la nivelul trăirismului lui Nae Ionescu. Nu cunoasti despre cine vorbesc? dă un google. Atâta știi… atâta ai, păcat că stăm în aceeași țară, frumoasă foc și locuită de cei ca tine.

Filantropia: la 1811 - Constantin Caracas, în calitatea sa de medic al orașului București, a inițiat și organizat construirea Spitalului Filantropia. Cronologic al treilea spital al Bucureștiului, după Colțea și Pantelimon, Spitalul Filantropia s-a numit inițial Spitalul Mavrogheni, sau al Iubirii de oameni, sau al Filantropiei. 

Dr Constantin Caracaș a propus Marelui logofăt Grigore Baleanu, aga al Politiei orașului București, deschiderea unei subscripții publice în vederea înființării unui spital pentru „îngrijirea atâtor bolnavi fără mijloace, făgăduindu-mă și eu, să-i caut fără plată, toată viața mea”.