Cînd Comisia juridică a votat proiectul de lege privind grațierile, în cîteva ore, două mii de oameni au ajuns în Piața Victoriei. În același timp, cu ocazia OUG 13, zile la rînd, zeci de mii de oameni au ieșit în stradă, dînd PSD-ului și Guvernului Grindeanu un șah neașteptat.
Zilele trecute, am pus cititorilor ziarului Cotidianul o întrebare: „Susțineți noua serie de proteste privind grațierile?“.
Răspunsurile au dat procente surprinzătoare. Aproximativ 67% din cititorii ziarului sunt împotrivă. Numai 32% din ei sunt de acord.
Ce s-a întîmplat? Crește numărul celor care sunt de acord cu adoptarea prevederilor privind grațierile? Nu prea cred! Percepția infracțiunilor într-o perioadă în care românii sunt convinși că acestea se află la rădăcina vieții lor modeste continuă să cîntărească mult. Nu trăim o vreme de compasiune pentru cei aflați în detenție. Mai degrabă întîlnim reacții de o cruzime exagerată! De-aia și promisiunea lui Traian Băsescu cu trasul în țeapă a avut atîta succes și a adus atîtea voturi.
Și totuși, de ce segmentul de public reprezentat de cititorii Cotidianul este împotriva demonstrațiilor? Sigur, vorbim despre segmentul nostru de cititori, definit de nivelul social, intelectual și de vîrstă. Să fie atît de mare numărul celor care au preluat explicația că în spatele demonstrațiilor din Piața Victoriei se află mîna nevăzută a serviciilor secrete? Poate fi o explicație! A o socoti ca fiind și singura ar fi o greșeală de neiertat. Zecile de mii de tineri din Piața Victoriei și din celelalte orașe ale României, oricît ar fi fost de mobilizați pe Facebook, fără să fi fost convinși de nevoia protestelor, nu ar fi ieșit.
La baza declanșării mișcărilor de stradă din România stau, fără îndoială, forțe noncivice. Modelele de acțiune transplantate la noi sunt și semnele discrete ale unei posibile regii. Dar succesul mobilizării nu putea veni doar din noutatea ideilor și a formelor de organizare și mobilizare.
Protestele celor tineri, inclusiv ale celor care trăiesc ca sardelele în cutiile de sticlă ale multinaționalelor, conțin în esența lor un mesaj ce trebuie luat în calcul. Ne aflăm în fața unor accente de democrație participativă pe care PSD-ul le ignoră. Iar Liviu Dragnea, speriat de efectele acestora, se preface că le acceptă și că este străin de impulsul de tip totalitar al PSD.
Să revenim! PSD-ul a cîștigat categoric ultimele alegeri. Chiar a jucat politic cu blîndețe, avînd în secret planuri de reacție dură față de adversarii săi. Tăiem unghiile și ghearele pe la Parchet și DNA, controlăm serviciile, limităm influențele nefaste, facem un gard de prevederi în jurul președintelui și reechilibrăm mecanismele de putere încăpute atît de primitiv pe mîna președintelui jucător (Traian Băsescu). PSD-ul și Liviu Dragnea nu și-au putut imagina că un asemenea refuz ar putea fi montat sau ar răbufni de la sine. Și nici n-au înțeles că accepțiunea practicii democratice a evoluat nespus de mult de la alegerile din 1990, cînd reprezentanții opoziției erau salvați cu condescendență și cu ajutorul blindatelor.
Decizia fermă a Comisiei juridice privind grațierile și apoi bîlbîielile nu fac decît să confirme neclaritățile doctrinare din PSD. Ar vrea, dar se tem. Iar tinerii din stradă intuiesc că au dreptul să se opună, că nu este normal ca puterea rezultată din alegeri se impună calupuri de legi contrare voinței lor.
Cît de mare trebuie să fie acele grupuri pentru a fi luate în seamă? Pot fi contrafăcute sau dirijate acele grupuri? Cum poate coabita democrația participativă cu democrația rezultată din procesul electoral?
Analiștii democrației menționează trei forme de participare ale cetățenilor la viața politică: 1. participarea la procesele politice derulate local; 2. la procesele politice prin exercitarea dreptului electoral, precum și 3. participarea directă a cetățenilor la procesele decizionale.
Aici s-a încurcat PSD-ul. Vrea doar în vechiul stil al consultărilor la deciziile locale și la procesul electoral. Nu și la procesele decizionale mari, la nivel central. N-a înțeles că în Europa și în lume democrația participativă își extinde aria de influență cu fiecare zi și că este obligat să consulte și să comunice. Nu mai merge doar cu votul majoritar din Parlament, care acționează ca o ghilotină!
De ce nu consultă PSD-ul alegătorii, mai ales segmentele minoritare ale acestora? De ce nu comunică? De ce face mereu pași pe care apoi este obligat să îi refacă în sens invers și să încropească tot felul de explicații?
Editorialul complet în ziarul Cotidianul de luni versiunea tipărită – disponibilă la toate chioşcurile şi benzinăriile OMV Petrom şi MOL – sau varianta digitală.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.