Peste 32.000 de morți în Europa, în vara lui 2026: „Am avut un sentiment de apocalipsă în această vară”

Vară resimțită ca un coșmar

Timp de multe generații, vara a fost considerată sezonul cel mai plăcut al anului, cel spre care se îndreptau toate așteptările. În 2026 însă, seninătatea specifică zilelor însorite s-a transformat frecvent într-un coșmar climatic, potrivit AFP. „Nu mai pot. (…) Valurile de căldură nu se opresc. De fiecare dată, crezi că se termină, dar de fapt revin”, mărturisea pe 11 august Ayse Gurbuz, în vârstă de 25 de ani, studentă la Lyon.

Începând cu finalul lunii mai, valurile de căldură s-au succedat aproape fără pauză, cu temperaturi care s-au apropiat frecvent de pragul de 40 de grade Celsius sau l-au depășit. Chiar din 27 mai, responsabilul ONU pentru climă, Simon Stiell, atrăgea atenția asupra a ceea ce numea „o reamintire brutală a consecințelor în spirală ale crizei climatice, atât umane, cât și economice”.

Un obicei nou

Un reflex inedit s-a instalat în această perioadă în întreaga Europă: oamenii au început să urmărească, tot mai anxioși, evoluția temperaturilor și buletinele meteo. Până pe 19 august, Franța acumulase deja 52 de zile de caniculă începând de la mijlocul lunii iunie, un record notabil, cu atât mai mult cu cât sezonul estival nu ajunsese încă la final, iar perioadele de răcorire dintre episoadele de căldură nu au depășit, de fiecare dată, câteva zile.

Recordurile de temperatură s-au înregistrat în mai multe puncte ale continentului: 45,1 grade Celsius la Andújar, în Spania, pe 22 iunie, 48,4 grade Celsius la Orani, în Sardinia, pe 19 iulie, dar și 42,2 grade Celsius în Slovacia și 37 de grade Celsius în Danemarca, ambele recorduri absolute pentru cele două țări. Lunile iunie și iulie au fost, la rândul lor, cele mai calde din istoria măsurătorilor pe continent.

Pentru fostul vicepreședinte al grupului științific al GIEC, Jean Jouzel, nimic din toate acestea nu este surprinzător: „Ceea ce trăim acum este ceea ce comunitatea noastră (științifică, n.r.) prevede de aproximativ treizeci de ani”, a explicat el pentru AFP.

Case ferecate, ca în pandemie

Pe 21 iunie, prima zi calendaristică de vară, situația era deja gravă: Țara Bascilor și opt orașe italiene intraseră în alertă roșie de caniculă, iar mai multe localități franceze au renunțat la organizarea sărbătorii Fête de la musique. Școli închise, festivaluri amânate, transmisiuni ale Cupei Mondiale suspendate sau focuri tradiționale de Sfântul Ioan anulate au marcat un start dificil de sezon, deși abia urma ce era mai rău.

Curând, mulți oameni au fost nevoiți să rămână în case pentru a scăpa de căldura sufocantă. „Îmi amintește de Covid”, spunea pe 30 iunie Djamila, o pensionară din Paris. Cererea de aparate de aer condiționat și ventilatoare a explodat, iar devenite tropicale, nopțile au afectat somnul și starea generală a oamenilor.

Bilanțul uman a fost, potrivit AFP, unul sever: între mijlocul lunii iunie și mijlocul lunii august, Europa a înregistrat peste 32.000 de decese, cifră considerată deocamdată provizorie.
În paralel, un studiu al Observatorului Eco-Anxietății, OBESCA, arată că numărul persoanelor care suferă de această formă de anxietate legată de climă a crescut cu 2,6 milioane.

„Am avut un sentiment de apocalipsă în această vară”, mărturisește Cyril Chedeville, bărbat de 59 de ani din Gironde, care spune că a fost „paralizat” de succesiunea neîntreruptă a dezastrelor climatice.

Incendii și secetă

Peste căldura extremă s-au suprapus furtunile, seceta și incendiile, alimentând ceea ce sursa citată numește un cerc vicios. Din sudul Europei și până în regiunile nordice, flăcările au mistuit aproape 600.000 de hectare până pe 12 august, afectând sezonul turistic și obligând mii de oameni să fie evacuați.

În Franța, un incendiu de proporții a distrus 42.000 de hectare în Gironde, la jumătatea lunii iulie, afectând parțial și satul Le Porge, iar cu puțin timp înainte, porțiuni întinse din pădurea de la Fontainebleau fuseseră cuprinse de foc.

În regiunea spaniolă Castilia și León, María Ángeles Cañete, în vârstă de 54 de ani, și-a văzut ambele campinguri transformate în cenușă: „Am pierdut totul. (…) Este cel mai rău lucru care ți se poate întâmpla în viață”, povestește ea. Belgia și Scoția, unde flăcările au ajuns și pe dealul Arthur’s Seat, nu au fost nici ele ferite de fenomen.

Un alt tip de dezastru, mai puțin vizibil dar la fel de grav potrivit AFP, a fost seceta, care a transformat multe peisaje verzi în întinderi pustii. La finalul lunii iulie, jumătate din suprafața continentului era deja afectată, iar în Franța, Elveția, Austria și Slovenia umiditatea solului a coborât la niveluri fără precedent.

„Totul s-a uscat brusc (…) singurele plante care au crescut sunt măcrișul și ciulinii”, povestește fermierul britanic John Pawsey, în vârstă de 62 de ani, privind câmpurile sale de quinoa arse de soare.

Când apa devine un bun rar

Debitul marilor fluvii europene, printre care Rinul, Loara sau Tamisa, a scăzut vizibil, unele porțiuni ajungând la un firicel de apă, iar numeroase cursuri de apă și iazuri au secat complet, lăsând în urmă pământ crăpat. Dunărea, al doilea fluviu ca lungime din Europa, care traversează sau mărginește zece țări și are un bazin hidrografic răspândit pe teritoriul a 19 state, a atins un nivel istoric de scădere, fapt care a determinat oprirea centralei nucleare de la Cernavodă.

„Este un peisaj selenar și este trist. Aș vrea să nu mai văd acest peisaj”, spunea, pe 10 iulie, primarul din Morteau, în fața râului Doubs, complet secat la acel moment. Deși pânza freatică se reîncărcase bine în timpul iernii precedente, nivelul ei a început să scadă în Franța, în Piemontul italian și în Spania, ceea ce a obligat mai multe localități să fie aprovizionate suplimentar cu apă potabilă.

Lipsa apei s-a resimțit cronic și pe câmpuri, afectând randamentele la porumb și floarea-soarelui și grăbind recoltarea strugurilor și a cerealelor. Pentru animale, căldura a fost uneori fatală.

„Ieri, jumătate dintre pui au murit, sufocați de căldură (…) În 42 de ani de carieră, n-am mai văzut așa ceva”, povestea la finalul lunii iunie, pentru AFP, crescătorul de păsări Stéphane Delapré, din regiunea Vendée. Nici măcar apele mării nu au scăpat de valul de căldură: în iulie, Marea Mediterană a atins, la suprafață, o medie termică de 27,07 grade Celsius, cea mai ridicată înregistrată vreodată în această lună a anului.

Un avertisment pentru viitor

O vară resimțită ca un semnal de alarmă pentru ceea ce urmează, potrivit AFP. Climatologul Jean Jouzel, în vârstă de 79 de ani, originar din Bretania, regiune unde termometrele au trecut de mai multe ori de pragul de 40 de grade Celsius chiar în această vară, face apel la o „conștientizare” colectivă: „În 2100, există mari șanse ca anul 2026, dacă ne referim la acesta, să fie considerat <o vară normală>. Trebuie să înțelegem că ne îndreptăm spre o catastrofă dacă nu redresăm curbele emisiilor de gaze cu efect de seră”, avertizează Jean Jouzel.

Citește și: UE nu e pregătită pentu secetă. Rezervele Europei nu sunt destinate acestui tip de criză