Piața liberală

Nimeni, la noi, n-a scris cu mai multă fervoare despre faptul că piața liberă ar fi locul cvasi-divin în care devine posibil capitalismul. Horia-Roman Patapievici deținea cele mai tari argumente în acest sens.
Între fizicienii importanți de azi, Lee Smolin este creator de nouă direcție de cercetare: cosmologia cuantică cu bucle. În ecuațiile acestei fizici, timpul nu apare. Acum, precum Saul devenit Pavel, Smolin scrie că timpul nu trebuie eliminat din ecuațiile niciunui fel de fizică. Dar, desigur, nici nu mai trebuie considerat o cutie mare, un fel de absolut, în care se desfășoară faptele considerate obiect al fizicii. Noua viziune a lui Smolin întemeiază timpul pe relaționism (altceva decât relativitatea) și postulează că timpul se naște, diversificat, în jocul cosmic al relațiilor de interacțiune dintre particule și, mai departe, între obiectele care sunt formatate prin aceste interacțiuni.

Lee Smolin își ia libertatea de a extrapola noua sa viziune în toate domeniile umanului și socialului, cum, de altfel, fusese extrapolată și viziunea absolutistă a lui Newton.
Concluzia sa este că, timpul fiind relațional, nu poate să apară o singură stare de echilibru a faptelor economice brăzdate de timp. Prin urmare, viziunea liberală asupra pieței are a fi considerată dogmatică dat fiind că mai multe stări de echilibru au a fi posibile în locul numit piață. Odată eliminată ipoteza newtoniană a timpului-cutie și conștientizată fiind noua ipoteză a timpului înființat prin interacțiuni, se redeschid ferestrele unui castel din care, privind spre exterior, putem vedea realitatea nedogmatic.
Timpul de existare a pietrelor trebuie că e mult mai lent decât timpul de existare a cailor – zicea poetul Nichita Stănescu.
Argumentul Smolin e un cutremur intelectual de grad mare.

Nu sub formă de argument, ci ca element aproape epic, faptul că, la început, Cuvântul a creat timp viu (nu spațiu) era deja prezent în cosmologia antroposofică, atât de puțin frecventată de adepții abstracțiunilor despre timp. E vorba acolo de un viu temporal pulsatoriu în pulsiunile căruia lumina aduce aparențele spațiale, iar căldura aduce evoluția substanțelor. Ceea ce a devenit mai clar pentru noi prin Boltzmann și prin Einstein.
Cade în desuetudine ideea kantiană a timpului ca formă înnăscută de sensibilitate. Cum ar fi oare acest înnăscut la diamante? Dar la somonii care mor după ce își depun icrele în apele în care au venit pe lume?

Despre timp, discuțiile majore abia au început, și anume în domeniul fizicii. Un filosof de mare anvergură, Heidegger, a gândit relația ființă-timp, dar s-a blocat în fața a ceea ce considera că ar fi timpul. Nu avea nicio claritate despre acest misteriu esențial.
Scara devenirilor în viziunea lui Lee Smolin este mai înaltă decât actuala eră capitalistă. Vor mai fi stări de echilibru cerere-ofertă. Important este că fizicianul vizionar nu dă legi ale evoluției timpurilor.