Punctul culminant al campaniei electorale se conturează a fi animarea mediatică a guvernului actual. Coloane de autocare au paralizat, duminică, Bucureştiul, într-o atmosferă de grevă generală sau miting ceauşist, pentru a lustrui modesta prim-tinichea. Cu penali creaţi sau autentici, cealaltă parte are, astfel, un adversar potrivit. Asistăm la un fel de reciclare a deşeurilor toxice, cu o inconştienţă alarmantă.
PNL, rupt de democraţie şi suflul anvergurii istorice, îl înlocuieşte pe un fost desenator de interioare al Securităţii, savant din sfera psihiatrică, cu genialul chirurg Leon Dănăilă. Unul dintr-o celebră familie, coborâtoare din întemeietori, personaj carismatic, celălalt dintr-o modestă familie de ţărani din Moldova, ridicat în lume şi profesie prin forţele proprii. Ce nu a putut face şi nu a dorit primul, cu relaţii la toate vârfurile geriatrice, nu are cum să izbutească al doilea, dedicat o viaţă de om, cu eroism, profesiei de medic. Se poate ridica PNL de astăzi la înălţimea moral-profesională a seniorului Leon Dănăilă?, aceasta este întrebarea imdiată invitării marelui om în rândurile partidului. Aşa dintr-o mişcare, s-a produs afinitatea, pentru că, la noi, lucrurile se fac peste noapte, cât ai bate din palme, cu rezultate pe măsură.
Dacian Cioloş, tot mai inhibat de rolurile mult prea mari pe care le-a jucat, pare propulsat în cariera sa politica de către o forţă nu tocmai democratică. La fel ca mulţi alţii. Cu astfel de cariere politice, România este livrată unor interese care, teoretic, exclud în absurdul lor mecanismul alegerilor şi imensul efort bugetar aferent. Nu întâmplător aceste persoane par din filmul politic al totalitarismului. Vor să obţină încrederea publică fără a se baza pe ceva. Lipsa ofertei, cât şi a eficienţei, nici nu poate intra în discuţie. Confiscaţi de interese de grup, ei au intensificat până la insuportabil inerţia antisocială a sistemului.
Adeziunile pentru un lider sau altul, în România de astăzi, trimit spre referenţialul totalitarismului. Structura de grup cu tendinţe infracţionale face din partide un exponent de temut pentru democraţie şi starea de fapt a lucrurilor. Majoritatea celor din fruntea partidelor şi instituţiilor vor un statut special pe care nimic nu îl poate justifica. Argumentele invocate uneori, pentru excepţii, arată rudimentarul vieţii noastre intelectuale şi morale care generează cercul vicios. Expandarea fostului totalitarism ţine pe linia de plutire un sistem care nu are legătură cu nimic din viaţa publică atât de mizeră.
Comportamentul politic al lui Dacian Cioloş este la limita imposturii. România are atâtea probleme restante încât oamenii cu mâna la chipiu ar trebui să lucreze în instituţiile de profil, nu acolo unde se stabilesc proiectele ţării. Putem fi de acord cu prudenţa maximă faţă de protejarea intereselor Euro-Atlantice (avem instituţii pentru neutralizarea acestor situaţii), însă, sub nicio formă, cu transformarea ţării în colonie şi a clasei politice în mediu infracţional.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.