Hemoragia de pensionări din SRI, Armată şi Poliţie devoalează o situaţie care ar fi trebuit de multă vreme să fie în vizorul tuturor: prea mulţi generali în timp de pace! Gradele acestea mari nu mai reprezintă funcţii de răspundere în sistemul de apărare al ţării, în sistemul de securitate sau de ordine publică, ci stipendii acordate pe pile sau pe interese politice de moment sau în viitor.
Pe vremea lui Nicolae Ceauşescu, era un singur general de armată activ: Ion Tutoveanu, şeful Academiei militare. Mai fusese înainte Ion Coman. Astăzi pînă şi izmenarul Gabriel Oprea, bodyguardul lui Miron Cozma, are patru stele de general pe umăr! Ca el, mulţi alţii.
Pentru cei mai puţin familiarizaţi cu sistemul militar, trebuie precizat faptul că, în mod normal, avansarea unui ofiţer nu se face automat la trecerea unui număr de ani de activitate, ci ţinîndu-se cont de necesarul ocupării unor funcţii. Astfel, în schema organizatorică există anumite funcţii pentru care se precizează ce grad trebuie să aibă cineva pentru a le ocupa. Este chiar o vorbă în sistemul militar: „funcţia doboară gradul”, ceea ce înseamnă că dacă un maior are o funcţie de colonel, orice locotenent-colonel i se subordonează maiorului, chiar dacă acesta are un grad mai mic. De ce fac această precizare? Tocmai pentru a sublinia că statul de funcţii din armată cuprinde gradele pentru care se acordă un anumit salariu, indiferent de gradul real pe care-l are un ofiţer!
Or, ce observăm că se întîmplă în ultimele decenii (mai ales în ultimii ani)? Că nu mai contează funcţiile pentru care este nevoie de încadrarea cuiva cu grad de general! Generalii se fac pe bandă rulantă în funcţie de interese, promovarea la excepţional devenind ceva cotidian, în loc să fie o „excepţie” (căci de aceea este „excepţional”)!
Pensionările acestea în valuri, mai ales ale celor care au deja grade de general, arată că instituţiile militarizate nu au dobîndit un profesionalism mai mare prin numărul generalilor, ci că prezenţa lor în Sistem era complet inutilă, din moment ce ieşirea din Sistem pare normală, fără consecinţe! Adică, fie că erau acolo aceşti generali, fie că lipseau, treaba mergea la fel de bine!
Sau, mai bine zis, mergea la fel de prost. Căci, în Armată, vedem că avem tehnică învechită, cad camioanele în rîpă pentru că le cedează frînele, TAB-urile se îneacă pentru că au chederele putrezite de vreme. În Poliţie oamenii merg singuri în patrule şi sînt ucişi de cîte un nebun, nu există bani de benzină, nu există echipament de protecţie. Iar în SRI, în timp ce generalii Anaconda sau Coldea îşi fac vacanţele de lux pe banii politicienilor, „reţeaua” SRI se implică în viaţa politică, stabileşte un cîmp tactic în justiţie şi urmăreşte telefoanele tuturor oamenilor.
Practic, instituţiile de forţă ale statului, în loc să se ocupe la vîrf de apărarea ţării, a siguranţei naţionale şi a ordinii publice, au fost suprapopulate cu generali inutili pentru ca, la momentul potrivit, să fie de folos celor care i-au tot avansat la excepţional!
Aşa se explică faptul că mulţi dintre aceşti generali ies la pensie la 45 de ani, ca şi cînd ar fi lucrat în mină de uraniu, deşi cei mai mulţi dintre ei au o pregătire militară mai slabă decît a unui căprar! Nu rîdeţi, căci unii dintre ei au devenit ofiţeri venind din civilie, au stat cîţiva ani în sistemul militarizat, au fost avansaţi la excepţional de cîteva ori, apoi, după 2-3 ani de activitate ca generali, ies la pensie şi se reangajează pentru a cumula pensia şi salariul!
Iată un exemplu de ce înseamnă să fii general. În acest moment, cea mai mare pensie din sistemul militarizat este a unui general-magistrat şi este de circa 35.000 lei, adică 350 milioane lei vechi în fiecare lună! Ne-am uitat pe „Raportul privind activitatea desfăşurată de Tribunalul Militar Bucureşti în anul 2016” şi iată ce am descoperit: „Potrivit situaţiei statistice rezultate din aplicaţia STATIS, în cursul anului 2016, pe rolul Tribunalului Militar Bucureşti a existat un stoc de 33 cauze din anul 2015 şi s-au înregistrat 261 de dosare noi, rezultând un total de 294 dosare” (p. 5 din Raport). Pentru aceste dosare, există 7 complete de judecători de drepturi şi libertăţi, unul fiind condus de un general de brigadă, celelalalte de colonei.
Deci, pentru 294 de dosare ale întregului Tribunal Militar Bucureşti (mai puţin de unul pe zi!), unii ies din sistem cu pensii de 350 milioane de lei vechi pe lună? Asta în timp ce judecătorii din instanţele civile au fiecare cîte 300 de dosare pe lună? Ce echitate este oare aceasta?
De asemenea, potrivit unei Directive a Uniunii Europene, pentru populaţia civilă urmează ca vîrsta de pensionare să crească în viitor cu 3 luni în fiecare an pentru a se ajunge la limita de 67 de ani. În acest timp, generalii din Sistemul de forţă al statului ies la pensie la 45 de ani, încasează sume uriaşe şi au dreptul să se reîncadreze, păstrînd însă şi pensia! Adică 22 de ani să fie ţinuţi în spate de noi!
Chiar atît de importantă a devenit componenta militară a statului, încît generalii aceştia sînt deasupra medicilor care operează pe cord sau pe creier, a profesorilor de excepţie sau a IT-iştilor de geniu? Nu cumva se exagerează nepermis cu privilegiile acestea acordate generalilor pe timp de pace?
Unii spun că pensionarea unui număr atît de mare de generali ar slăbi forţa Armatei, a Poliţiei sau a SRI-ului. Manipulare totală! O asemenea prostie a fost aruncată pe piaţă doar pentru a justifica reangajarea generalilor. Ei sînt foarte utili doar pentru interesele de grup sau politice ale unora. În realitate, în activitate sau la pensie, mulţi dintre ei sînt la fel de inutili pentru ţară ca o ceapă degerată!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.