Din valuri ies tot felul de peşti argintii care strigă vorbe necuviincioase. Agatha râde încântată. Are o lumină nebunească în ochi. Peştii sunt din ce în ce mai îndrăzneţi. Se apropie de limba de nisip încinsă apoi, brusc, fac salturi caraghioase. Iar el, Bebe de la Arsenal? Nici nu-l iau seama. De cum l-am zărit de sus, de pe faleză, mi-am închipuit că umblă cu matrapazlâcuri, cum pot poporanii din Piața Chibrit să decreteze Starea de Urgență începând cu 15 iunie? Poate că se aştepta să-l ajut cu bani. Sau poate să-i dau o ţigară?! Sau să mă minunez? Care e rădăcina tuturor relelor? Ignoranţa, fără îndoială. Să nu ştii, să nu vrei să ştii. Sau să afli. Sânii Agathei mă stimulează. Aş face poate chiar o faptă de vitejie. M-aş arunca în luptă purtând la gât năframa ei! O ştiu eu pe Agatha. Din cartier. Umblu după ea de nebun. O fluier dimineaţa. Ea râde în balcon. Are ochii roşii. Stă până după miezul nopţii şi cască gura la televizor. Ce să vadă? Cum politicienii sunt atinși de un virus ciudat? Da, numai politicienii! Și acum poporanii din Piața Chibrit vor să-i izoleze în casă, în carantină, numai pe ei, dragii noștri politicieni! Strig, Agatha, nebuno, coboară la mine! Ea mă ameninţă, îşi unduieşte părul, zboară încet pe deasupra străzii. Pariez că e un înger. M-am certat ieri cu unul. Chiar pe terasă. Striga că-mi trage o halbă-n cap. Că nu există îngeri, că ea, Agatha, e o curvă. Un idiot. I-aş fi tras vreo două. Dar să-mi pun mintea cu el ? Pierdeam îngerul. Agatha zbura încet peste cartier şi râd ea şi dădea din mâini de parcă ar fi fost o lebădă. Cum faci, zăpăcito? Uite-așa am întrebat-o. N-a vrut să-mi spună. Tâmpiți mai sunt oamenii ăştia de-şi imaginează că-s singurii ştiutori! Agatha n-are-n oase aer, mi-a spus mie cineva.
Un pictor. Îşi rodea penelul. Râdea pictorul. Începuse să-şi roadă şevaletul, să şteargă urmele cu alte cuvinte. Arta e trecătoare, declamă el. Deşteptul! Dacă-i băgăm pe politicieni în carantină, cine mai conduce țara?! Poți să-mi spui?
Am avut un vis, încep eu să povestesc. Toţi visăm. Nu e o noutate. Eu visam înainte: de-a mă naşte! Visam că visam că visam. Asta e o tâmpenie, zic eu. Am visat niște extratereștri.
El coboară de pe dig şi-mi râde-n nas. Ce maniere! Nici nu-mi trece prin cap să-mă iau la bătaie. Îmi dă în schimb un număr de ordine. Sau, cine știe… Vrei să crezi cumva că pe lumea asta poţi face chiar ce vrei tu? Există un scenariu dinainte prestabilit. Poate că te-au menţionat tot şi pe tine undeva?! Ce zici ? Şi dacă or să-ţi aprobe cererea, sigur vine re vizorul, da, revizorul acela de la FMI, varză ne face pe toți, să știi! Nici nu trebuie să-l mai cauţi! Guraliv! Neruşinat! Inoportun! Cum s-o sărut pe Agatha cu ăsta drept martor? Dacă văd un poliţist, a încurcat-o! Cu poliţiştii nu-i de glumit! Vor veni să-l ia cu duba. Or să-i ia pe toţi ca el. Mereu cu duba. Sau poate coboară OZN-ul ăla care stă de ieri seară spânzurat deasupra noastră fără să scoată un sunet. Şi-o să rămânem singuri. Eu şi Agatha. Şi atunci o să ne putem căsători. O să dansăm twist şi eu port papion. Numai papion.
Punem să se aprindă lampioane prin copaci şi bem şampanie. Și cine mai e ca noi? Bem direct din sticlă. Eşti un golan, îmi strigă la ureche Agatha. Ia mâna de pe genunchiul meu! Şi termină cu prostia asta a ta cu visarea! Nu te-ai trezit încă? Doamne, cum i-ar sta într-un mantou de blană? Dacă or să-mi cumpere ultima nuvelă eu o să-i cumpăr Agathei un mantou de blană. Ce aritmetică simplă!
– Citeam undeva…
– Să nu începi cu citate! strigă Agatha. Am venit să mă bronzez. Înţelegi iubitule, nu-mi pasă dacă politicienii vor sta în carantină timp de 30 de zile!
Mi-a spus iubitule, ce nebunie, ea mi-a spus iubitule! Nu te veseli în van, amice, râde Bebe de la Arsenal! A mai spus-o şi altora! O ştiu eu din cartier. Dar acum, noi doi, avem chestiuni de lămurit. Nu mi-ai răspuns! Ce-i cu visul ăsta? Chiar crezi că o să vină revizorul de la FMI aici pe Dâmbovița? Îi zic să nu-şi facă nici o grijă. Sunt destul de matur să pot să-mi văd de visele mele. Eu n-am nevoie de ajutoare, nu sunt pleşcar, mă descurc. Şi-apoi, ce vrea ăsta de la mine? Poate că el nici nu mai poate visa, poate că subconştientul său e secătuit! L-aş trimite la plimbare! I-aş face vânt. Unde mai pui că nici nu mă pot concentra asupra subiectului noii mele povestiri SF! Dar de ce să fie o povestire ? De ce trebuie să spun totul o singură dată? Dar aş putea folosi o frază. O singură frază! Dar poate chiar o să fie adevărat, mai sunt câteva zile până în 15 iunie!
Hei, îmi iei soarele! strigă furioasă Agatha. Îi tresaltă sânii de câte ori se răsteşte la mine. îmi fac şi-un plan. S-o scot din răbdări. Să ne certăm. Să ne strigăm toate înjurăturile de cartier şi sânii să-i tresalte, ce nebunie ! Ce splendoare ! Dar eu, eu de ce-am venit ? Bine, bine, Bebe de la Arsenal stă pe dig de dimineaţă şi până seara şi se ia de poporanii din Piața Chibrit, că de ce decretează ei Starea de Urgență de capul lor, de ce nu se consultă cu cei de la CSAT?! Dar eu? Eu am avut un vis! E interzis oare să mai visezi? ! Şi mai mult decât atât. Vreau să mă bronzez, strigă vigilentă fata asta, îngerul ăsta. Dar să fie oare un înger? Şi eu ce tot mă ţin după fustele ei ? Ce tot îi aţin calea, seara, prin cartier? Că ea râde de prozele mele SF, râde de mine, râde de personajele mele, ba mai mult, le maimuţăreşte! Auzi la ea, auzi la ea!
Agatha se maimutareste si se alinta, cel putin asa apare de aici… Insa pot sa va spun, sincer, ca noi chiar apreciem SF-ul Dumneavoastra Politic. Este un moment de deconectare si amuzament zilnic langa o cafea buna. Multumim.