În vălmăşagul de ştiri şi de breaking news cu care suntem bombardaţi clipă de clipă, o informaţie benignă precum realegerea lui Klaus Johannis ca preşedinte al Forumului Democrat German din România ar putea trece neobservată. Şi totuşi. Şi totuşi să ne oprim câteva clipe pentru a glosa în marginea destinului acestui politician contemporan cu noi. Fără o biografie ieşită din comun, ci, din contră, având toate datele unei existenţe banale şi normale în miezul unei anormalităţi cultivate şi asumate de noi toţi într-o dulce şi veselă iresponsabilitate. Sas din miezul Transilvaniei, crescut şi educat în spiritul unei bune tradiţii de secole din care s-a ales praful doar în câteva decenii – dintr-o puternică şi activă comunitate germană din România, de peste 500.000 de trăitori, au rămas sub 90.000 de muritori, nu intrăm în detalii… -, Klaus Johannis face o spectaculoasă şi neaşteptată carieră politică. Din anonim profesor de liceu devine preşedintele Forumului Democrat German şi apoi câştigă succesiv trei mandate de primar al municipiului Sibiu.
Liderul unei minorităţi active şi bine integrate în spaţiul românesc, ajunge să conducă, cu o largă majoritate, o urbe ce devine şi Capitală Culturală Europeană în 2007. Moment de maximă şi benefică vizibilitate internaţională pentru întreaga Românie. Multiplele manifestări de la Sibiu îl fac pe relativ tânărul şi nu foarte volubilul primar un personaj carismatic. Aşa că iniţiativa liberalilor lui Crin Antonescu de a-l propune ca prim-ministru al României în cadrul unei coaliţii ad-hoc alcătuite din PSD, PNL, UDMR şi Grupul Parlamentar al Minorităţilor nu a mai părut deloc exotică sau hazardată.
Cum proiectul în sine nu a avut sorţi de izbândă şi nici candidatul la Preşedinţia României, susţinut de aceeaşi coaliţie care-l propunea pe Klaus Johannis prim-ministru, nu a reuşit să câştige, aventura lui politică de anvergură naţională s-a încheiat. Păcat, putem spune noi, pentru că ar fi fost un bun moment de reconciliere naţională şi un bun prilej de a mai sparge tiparele felului de a face politică la Bucureşti.
Oraş care dă tonul şi forma jocurilor politice. Este regretabil, cel puţin din punctul nostru de vedere, acest eşec, pentru că un Klaus Johannis ar fi avut o altă anvergură şi deschidere în plan european decât actualul ţâfnos şi veşnic bombănicios premier. Tot ardelean şi el, dar ce diferenţă uriaşă între cei doi! Am ratat şansa de a trece peste un întreg trecut care ne desparte şi am fi putut, eventual, clădi o Casă Comună Europeană fără să şi stăm să dărâmăm mereu câte un perete cum procedăm acum. Din prostie sau rea-voinţă.
O treabă bine făcută, se spunea cândva, că e “treabă nemţească”. Dar, dacă n-a fost să fie, înseamnă că a şi fost. Iată o frumoasă vorbă românească la care nu putem adăuga decât regretele noastre. Povestea lui Klaus Johannis ţine deja de trecut, chiar dacă el este în continuare primar la Sibiu, şi, iată, recent reales preşedinte la FDGR. Asta e tot.
