Președintele, între delir și disperare

Viteza absolut amețitoare cu care Traian Băsescu preia controlulul unor probleme naționale și le rezolvă umplîndu-le de sînge este absolut uluitoare. În mai puțin de două săptămîni a rezolvat modificarea Constituției, o nouă împărțire administrativă a țării, a clarificat și un moment de mare densitate și complexitate din istoria României, cum a fost sfîrșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Şi, printre acestea, a mai pus ordine și în accesarea fondurilor europene, în ceața din capul opoziției, și este pe cale să revoluționeze regimul proprietăți. Sînt toate acestea parte a unui program politic bine pus în sertărașele minții prezidențiale? Sau toate scapă pe, neașteptate, după regulile de funcționare ale unui subconștient agitat și ultragiat?

Cîtă vreme Traian Băsescu n-a luat nici măcar un pod din fază de proiect pînă la faza de inaugurare, necum modificarea unor mecanisme sociale sau administrative mai complicate, e lesne de înțeles că nu ne aflăm în fața unui program politic coerent. De altfel, reducerea Parlamentului României la o singură Cameră, așa cum a rezultat și dintr-un referendum inițiat de același om politic, s-a dovedit a fi tot o toană după o trezire anevoioasă. Rezultatul unui referendum național a fost propus opoziției la schimb, de parcă președintele ar fi avut de încheiat, pe fugă, un tîrg pentru o rablă de producție autohtonă și-un palton vechi, franțuzesc. Ce a decis poporul era oferit spre vînzare la primul colț al unei piețe politice, în care președintele valorează din ce în ce mai puțin.

O simplă înlănțuire a faptelor ne duce la ipoteza unui comportament delirant. Iar acesta vine din disperarea pierderii oricărui control asupra jocului politic. Traian Băsescu, obișnuit să fie un soi de prim-solist al scenei politice, simte cum pierde terenul, cum se risipește capacitatea sa de influență. Şi încearcă din răsputeri să cîștige simpatia populației. Nu a oamenilor cu scaun la cap, cu luciditate și spirit critic, ci a celor care, prin 1990, îl urau pe rege, pe Rațiu și pe Coposu, pe cei îmbogățiţi în tranziție.

Președintele Traian Băsescu a intrat într-un soi de vrie politică. Ultima sa performanță stă în încercarea de a rescrie istoria. Personal, chiar nu văd de ce aș comenta părerile unui personaj cu o cultură de roman polițist sau de revistă porno. Atît doar, că, o asemenea abordare produce un enorm de mare rău României. Şi puținelor repere morale netrecute prin sala mașinilor și prin cușetele vaporenilor.