Procuroarea-monstru nu mai are scăpare

Codul de procedură civilă: „Nu este permis niciunei persoane să bruscheze minorul”

Unii dintre cei care au văzut imaginile şocante cu Sorina, fetiţa de 9 ani, care era tîrîtă pe jos de către procurorarea Piţurcă Maria Antoaneta, fie ei jurnalişti sau politicieni, au încercat în cele 24 de ore de la acest abuz să caute circumstanţe atenuante autorităţilor, deşi lucrurile sînt fără echivoc. Opinia publică poate că se aştepta şi la o reacţie din partea preşedintelui Klaus Iohannis, numai că acesta are în biografie implicarea în adopţia controversată a doi copii în vremea cînd era profesor la Sibiu, deci e greu de crezut că va spune ceva în apărarea Sorinei!

Judecătoarea Dana Gîrbovan, specialistă în dreptul civil, într-o postare pe Facebook, spune însă: „În nici o circumstanţă însă constrîngerea nu se manifestă asupra copilului, ci doar asupra persoanei la care acesta se află. Din contră, legea interzice în mod categoric exercitarea oricărei presiuni asupra copilului, prevăzînd în mod expres că: “Nu este permis niciunei persoane să bruscheze minorul sau să exercite presiuni asupra lui pentru a se realiza executarea” – art. 910 alin. 4 Cod procedură civilă. TOATE prevederile mentionate au în centru COPILUL pentru că LEGEA îl protejează”.

Pentru ca toată opinia publică să înţeleagă ce grav abuz s-a produs la Baia de Aramă de către procuroarea Piţurcă Maria Antoaneta, dar şi de către ceilalţi reprezentanţi ai autorităţilor care au fost la locul respectiv, prezentăm mai jos toate prevederile Codului de procedură civilă referitoare la minori.

Articolele 909-913 din Codul de procedură civilă fac parte din Secţiunea 2, care are titlul „Executarea hotărârilor judecătoreşti referitoare la minori”. Iată conţinutul acestora:

Acestea sînt toate articolele din Codul de procedură civilă care descriu modul în care se face legal „executarea hotărîrilor judecătoreşti referitoare la minori”. Orice alte proceduri efectuate în plus de către autorităţile statului reprezintă un grav abuz de funcţie, un exces de zel care-i poate duce la deschiderea unui dosar penal!

Prima observaţie, cea mai importantă, este prevederea din art. 910, al. 4: „Nu este permis niciunei persoane să bruscheze minorul sau să exercite presiuni asupra lui pentru a se realiza executarea”! Peste aceast text nu se poate trece nici măcar dacă ambasada SUA ar cere un astfel de abuz.

A doua observaţie este că în nici un articol din Codul de procedură penală nu se vorbeşte despre vreun rol, cît de mic, pe care, în procedura de punere în executare a hotărîrii judecătoreşti, să-l aibă PROCURORUL! Din acest punct de vedere, toţi cei care au dispus falsa percheziţie, trebuie să răspundă, căci totul a fost o înscenare menită să devină un mijloc de presiune faţă de familia care a crescut-o pe Sorina!

A treia observaţie, după lectura articolelor de mai sus, este constatarea că această aşa-zisă punere în executare a sentinţei judecătoreşti a fost, în realitate, un abuz de la un capăt la altul, în care toate autorităţile au avut de derulat o operaţiune ilegală, dispusă de forţe oculte care cred că pot face orice le trece prin minte, chiar dacă încalcă grav toate legile! Pentru acest abuz, toţi cei implicaţi trebuie să răspundă, nu numai procuroarea Piţurcă Maria, cea care s-a aruncat cu capul înainte, crezînd că va fi răsplătită!

Şi acum, să revedem în sinteză care erau procedurile legale ce trebuiau derulate în cazul Sorinei:

– art. 909: în prima etapă, după emiterea deciziei de executare a sentinţei, executorul trimite o somaţie părintelui la care se află copilul, unde precizează data şi locul unde trebuie să predea copilul. Dacă părintele refuză, executorul sesizează instanţa pentru a i se aplica penalităţi cf. art. 905.

– art. 910: după o lună, executorul va încerca din nou să îndeplinească sentinţa judecătorească, în prezenţa unui reprezentant al direcţiei generale de asistenţă socială şi, dacă acesta nu este psiholog, în prezenţa unui psiholog desemnat de acesta. Aici se precizează imperativ că „nu este permisă agresarea minorului”, precum şi faptul că este interzis „să exercite presiuni asupra lui pentru a se realiza executarea”!

– art. 911: dacă nici acum executorul nu poate să ducă la îndeplinire sentinţa, el nu ia cu forţa minorul din domiciliul unde se află, ci se adresează din nou instanţei pentru a se stabili o nouă penalitate ce poate curge pînă la trei luni! În acest moment, dacă a constatat că minorul ESTE ASCUNS, executorul va consemna acest lucru şi va sesiza parchetul de pe lîngă instanţa de executare! Nimic mai mult.

– art. 912: textul de lege prevede în acest articol şi situaţia în care MINORUL REFUZĂ SĂ-L PĂRĂSEASCĂ PE PĂRINTELE LA CARE STĂ, adică exact situaţia în care se afla Sorina. În acest caz, executorul este obligat să întocmească un Proces-verbal pe care să-l comunice Direcţiei de asistenţă socială! Acesta va sesiza instanţa, care va dispune un program de consiliere psihologică a minorului pentru cel mult trei luni, întocmind la sfîrşit un raport pe care-l va trimite instanţei, executorului şi la DGAS. Executorul va încerca din nou să îndeplinească sentinţa şi, dacă nici acum nu reuşeşte, din cauza refuzului minorului de a părăsi locuinţa în care se află, nu poate face altceva decît să sesizeze din nou instanţa pentru aplicarea altor penalităţi!

După cum se vede, o astfel de executare nu se poate face cu forţa în nici un fel de situaţie împotriva unui minor! Sînt penalităţi care se aplică persoanei care refuză să se supună executării silite, maximul fiind executarea penalităţilor, în nici un caz derularea unei operaţiuni care seamănă mai degrabă cu o „răpire”, în care o fetiţă de 9 ani a fost tîrîtă pe jos de către o procuroare şi un „mascat” din poliţie pentru a fi dusă cu forţa într-o dubă!

Avînd acum în faţă toate prevederile legale referitoare la modul în care se face executarea unei sentinţe care priveşte minorii, oricine poate să constate cît de grave au fost abuzurile în cazul Sorinei, fetiţa de 9 ani din Baia de Aramă. Pentru ceea ce s-a văzut în imaginile acelea şocante, procuroarea Piţurcă Maria Antoaneta, şefa secţiei „urmăriri penale” de la parchetul de pe lîngă Curtea de Apel din Craiova, trebuie să aibă propriul dosar penal. În acelaşi timp, trebuie traşi la răspunde toţi cei care au autorizat această operaţiune şi cei care nu au respectat la literă prevederile legale.

Un rol important îl are secţia de procurori din cadrul CSM, CSM în întregul său, ministrul Justiţiei (dacă nu cumva are alte ordine), Primul ministru (care este mamă adoptivă) şi chiar Preşedintele ţării (dacă nu cumva îi va fi teamă să nu i se reamintească de adopţiile pe care le-a intermediat cînd era doar profesor).

Decisiv, însă, este felul în care jurnaliştii şi societatea civilă (cea reală) se vor implica în acest caz, căci în România mai sînt încă peste 55.000 de copii instituţionalizaţi, dintre care peste 35.000 sînt în grija asistenţilor maternali, la fel ca Sorina! Acestor copii li s-ar putea spune că, dacă vor pleca din ţară ca adoptaţi, viaţa lor va fi mai bună, şansa lor în viaţă va fi mai mare, dar, oare, statului nostru, preocupat să dea pomeni pentru călătoriile studenţilor, pentru vauchere de bicilete, sau pentru IT, nu îi este ruşine deloc?

E vorba, totuşi, de aproape 60.000 de copii români nevinovaţi, faţa de care au întreaga responsabilitate de a le asigura condiţiile necesare unei vieţi normale aici, în România, şi numai în situaţii excepţionale să accepte adopţiile internaţionale! Dacă nu sînt în stare, să plece naiba acasă, nu să-şi trimită procurorii şi mascaţii să-i smulgă pe copii din mijlocul familiilor care i-au crescut cu greu ani de zile.

Şi asta doar pentru a scăpa de grija întreţinerii unor copii nefericiţi, victime nevinovate ale proastelor guvernări de pînă acum, incapabile să asigure un trai decent populaţiei, aşa cum îi obligă Constituţia României la art. 47: „Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent”! Căci sărăcia este, totuşi, principala cauză a numărului acesta uriaş de copii abandonaţi.