Pînă acum cîteva zile, cînd ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, a anunţat că începe evaluarea procurorului general, Augustin Lazăr devenise robul unui şablon enervant: în fiecare dimineaţă cînd venea la serviciu, la orice întrebare a jurnaliştilor, el îi trimitea la Biroul de presă, după care, crăcănat, urca în fugă cîte două trepte spre biroul său.
Acum, simţind că laţul se strînge în jurul gîtului său, i-a venit brusc cheful de vorbă, îndrăznind chiar să ceară sprijin tocmai de la jurnalişti pentru că situaţia de la Parchetul General a devenit „sensibilă“! Această schimbare s-a produs la conferinţa sa de presă de luni, în care, de altfel, a avut o prestaţie atît de ridicolă, încît numai pentru aceasta, şi tot ar trebui să fie revocat din funcţie!
La fel ca în cazul Codruţei Kovesi, această conferinţă de presă (de fapt, o declaraţie de presă) este cîntecul de lebădă al lui Augustin Lazăr în fruntea Parchetului General. Dacă ar fi cineva curios să treacă în revistă momentele penibile furnizate opiniei publice de către Augustin Lazăr, ar face o colecţie de toată frumuseţea.
Astfel, ne amintim că la acea vestită şedinţă a CSM în care s-a cerut avizul pentru revocarea Laurei Codruţa Kovesi, acest Augustin Lazăr s-a umplut de ridicol cînd a încercat să-i demonstreze lui Tudorel Toader, care era în stînga sa, „umăr la umăr“, că un articol din Regulamentul CSM nu-i permitea ministrului Justiţiei să facă evaluarea şefei DNA! Tudorel Toader a încercat să fie elegant, amintindu-i că nici un regulament din lume nu poate să contrazică legea din care provine, iar Legea nr. 303/2004 prevede explicit că ministrul Justiţiei are dreptul să ceară atît revocarea şefei DNA, cît şi a procurorului general! În zadar şi-a imaginat Tudorel Toader că Augustin Lazăr a priceput acest simplu principiu de drept, căci neştiinţa de carte nu poate totdeauna să suplinească orgoliul neştiutorului. În acel moment, am fost sigur că nu va mai trece un revelion şi Augustin Lazăr se va duce pe acelaşi tobogan pe care s-a dus şi Codruţa Kovesi!
Acest sentiment mi-a fost întărit în alte două situaţii: prima, cînd am citit comentariile lui Augustin Lazăr pe marginea deciziilor CCR, în care repeta acelaşi mesaj de contestare al Codruţei Kovesi, iar a doua, cînd a simţit nevoia s-o aducă pe Codruţa Kovesi la Parchetul General, deşi aceasta fusese dată afară de la DNA pentru prostul management!
Însă momentul culminant a fost atins o dată cu apariţia în spaţiul public a ultimului protocol dintre SRI şi Ministerul Public, semnat de Eduard Hellvig, din partea SRI, şi Augustin Lazăr, din partea Parchetului General. Dacă pot să înţeleg că Eduard Hellvig, din neştiinţă sau naivitate, a căzut în plasa lui Florian Coldea cînd a semnat acest protocol (asta nu înseamnă, desigur, că este absolvit de răspundere), Augustin Lazăr nu are absolut nici o scuză, căci el este considerat specialist în Drept, din moment ce este şi profesor universitar, şi ar fi trebuit să ştie că actul de justiţie se înfăptuieşte doar pe baza legilor penale, nicidecum pe baza protocoalelor cu serviciile secrete!
Văzînd că în cadrul acelei conferinţe de presă nu a spus un cuvînt despre faptul că toate protocoalele cu SRI n-au făcut altceva decît să îngrădească dreptul cetăţeanului la un proces echitabil, mi-am adus aminte de cel mai spectaculos dosar anchetat de Augustin Lazăr, cel al brăţărilor dacice, în care mai avea puţin şi-l chema pe Decebal ca martor pentru a confirma că brăţările îi aparţin!
Nu vreau aici să intru în detaliile acestui ultim protocol dintre SRI şi Parchetul General, ci doar să subliniez cîteva dintre articolele acestuia, care ar fi suficiente pentru a-i trimite acasă pe semnatari:
„– Art. 2: Activităţile desfăşurate în cadrul cooperării dintre Părţi vizează: al. (c): promovarea şi asigurarea comunicării permanente, prompte şi eficiente între Serviciu şi Parchet; al. (d): asigurarea schimbului de informaţii prin canale permanente de comunicare la toate nivelurile şi protecţia corespunzătoare a acestora; al. (e): realizarea atribuţiilor organelor de cercetare penală speciale.
– Art. 7. al. (2): Parchetul coordonează prin intermediul procurorilor desemnaţi, conform prevederilor legale, activitatea organelor de cercetare penală speciale ale Serviciului“!
Orice om care are cunoştinţe minime de Drept îşi dă seama imediat că aceste prevederi din protocol sînt complet inutile, căci atribuţiile organelor de cercetare penală speciale sînt prevăzute la art. 55 din Codul de procedură penală! Reluarea acestora în cadrul protocolului nu înseamnă altceva decît sublinierea rolului pe care acele celebre „echipe mixte“ ar trebui să-l aibă în orice cercetare penală, ceea ce este profund ilegal, aşa cum a consfinţit şi Curtea Constituţională a României!
Şi, peste toate acestea, semnatarii acestui protocol, clasificat ca „secret de serviciu“, au ignorat prevederea expresă din Legea 182/2002, art. 33, care interzice clasificarea anumitor documente:
Aşadar, recitim: „Este interzisă clasificarea ca secrete de serviciu a informaţiilor care, prin natura sau conţinutul lor, sunt destinate să asigure informarea cetăţenilor asupra unor probleme de interes public sau personal, pentru favorizarea ori acoperirea eludării legii sau obstrucţionarea justiţiei“!
Cum este posibil ca ditamai procurorul general al României, atunci cînd a semnat acest protocol cu SRI, să nu-şi dea seama că şi numai secretizarea unui astfel de document îl făcea automat ilegal? Orice dosar de anchetă penală este destinat interesului persoanelor în cauză, căci apărarea în faţa acuzaţiilor se face pe baza documentelor de la dosar! Or, dacă prin acest protocol s-a decis că actele întocmite cu sprijinul SRI beneficiază de protecţie, părţile din dosar nu au acces la ele! Asta duce, desigur, la „eludarea legii şi obstrucţionarea justiţiei“, adică exact ceea ce precizează Legea 182/2002 atunci cînd defineşte documentele care nu pot fi clasificate ca „secret de serviciu“! Cum este şi acest protocol dintre SRI şi Ministerul Public.
Pentru cei care-l mai pot crede pe Augustin Lazăr, amintim că, de foarte mult timp, ofiţerii SRI nu mai au voie să efectueze acte de urmărire penală, aşa cum prevede chiar Legea 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea SRI:
Că Augustin Lazăr ţine morţiş să păstreze reflexele din perioada cînd era procuror comunist, poate că este un lucru care ţine de firea umană, dar prezenţa lui în fruntea Parchetului General rămîne încă un mister, mai ales dacă ne amintim că el ocupă această funcţie în urma unui „aranjament“ făcut de Codruţa Kovesi, cînd i-a inventat un dosar penal fostului procuror general Tiberiu Niţu pentru „girofar“, dosar care a fost clasat ulterior.
Cu alte cuvinte, revocarea lui Augustin Lazăr nu înseamnă decît revenirea la normalitate a sistemului judiciar din România. Nu este vorba de nici o execuţie, cum sugerează taica Lazăr, ci de extirparea sa din această funcţie pentru ca molima pe care o reprezintă să nu-şi continue efectele devastatoare în întreg corpul magistraţilor.
Felicitari d-le ministru Tudorel Toader , acest Lazar nu este demn de functia de procuror general , el face sluj la statul paralel al lui iohanis care l-a pus in functie , trebuie urgent demis !!!!