Produsul Intern Brut poate crește brutal

Iancu de Reșița, un tânăr conducător auto (cu permis cumpărat în licitație prin strigare de la un sărman bugetar), a adus o contribuție modestă la economia națională. Conducând cu o viteză pe care o considera reglementară pe o uliță (identificată de GPS ca fiind șosea cu două benzi și jumătate), a fost surprins de duritatea betonului unui stâlp care l-a scutit de frână. Înainte de impactul cu bunul public, mașina a lovit grav un cuplu de profesori îndrăgostiți, ce e drept la o vârstă matură.

Consecințele diletantismului de Formula 1 aplicat pe șoselele patriei au fost dintre cele mai benefice. În primul rând, stâlpul fusese ridicat în acel loc în memoria unor instalații de iluminat mai vechi decât vărul primarului care a realizat planul pentru înlocuirea lui (a stâlpului). Profitând de ocazie, s-au montat pe acest monument de artă modernă tot felul de antene: unele pentru comunicații ordinare, altele pentru unele mai speciale, dar pentru filtrarea celor dintâi. S-au mai fixat pe stâlp oglinzi pentru a vedea carul cu boi dintr-o parte când vine câte un Ferrari din alta, semafoare de la producătorul local de lanterne roșii. Cu alte cuvinte, o reală investiție locală generată de comportamentul lui Iancu.

Dar efectele pozitive nu s-au oprit aici. Cei doi profesori, în noile fotolii rulante, în noua clinică de reabilitare pentru accidentații de conducători auto cu, dar și fără permis sau conștiință, au salvat la rândul lor viața altor doi profesori mai tineri care urmau a fi suprimați din schemă. În acest fel, au devenit obiect de investiții concomitent cu reduceri bugetare bine venite. Dată fiind durata convalescenței, reîntoarcerea în învățământul public depindea direct de progresele medicinei. Din lipsă de fonduri, o asemenea posibilitate era ecartată pentru generația în chestiune.

Cât despre Iancu, lucrurile s-au rezolvat ușor. Fiind asigurat, costurile au fost preluate de filiala unei companii internaționale de asigurări. Banii au fost virați în conturi și au profitat transferurilor din balanța de plăți. Transformarea valutei în roni a avut un modest efect benefic pe cursul de schimb. După o spitalizare de două luni într-o clinică privată pe care Iancu a plătit-o cash din onorariul lui de contribuabil virtual și discret, ghipsat cu produse autohtone de culoarea celor pe care le distribuia altfel pisate prin discoteci sumbre. În acest fel, banii au ieșit la lumină cumpărând bunuri și servicii purtătoare de TVA. Doctorii și asistentele care l-au îngrijit proveneau de la spitalul județean pe care l-au părăsit cu regret după ultima reîncadrare a avansaților maturi pe posturi de tineri. Situație unică, atunci când adevărați profesioniști întorc spatele tinereții cât de cât veșnice, pe durata activității profesionale plătite la stat.

Părinții lui Iancu au refuzat să-i înlocuiască mașina făcută praf și exportată jumătate unui dealer de fier vechi din Germania, pe valută. Cealaltă bucată cu număr de șasiu recondiționat (numărul) a fost tranzacționată în programul de absorbție de rable și emisie de certificate de schimb reciproc și naturist. În final, fericiți că odrasla a fost reabilitată cel puțin medical, părinții au făcut un act de civism oferind un automobil de marcă (locală) fiului.

Datorită stâlpului nou, primarul a fost reales, iar fabrica de stâlpi, în baza experienței dovedite și a rapidității de intervenții (la toate nivelurile), a câștigat programul național de la primul la ultimul stâlp din țară. Mii de oameni, e drept, cam șomeri, au găsit de lucru în fabricile de stâlpi recent înființate. Ei se bucurau de noul loc de muncă, consumau cu frenezie produse autohtone și plăteau impozite. Alcoolul nu mai era transmis spre contrabandă, ci folosit direct pentru țuică inspectată, făina netaxată și-a regăsit debușeuri în biscuiți cu mac, accizați și ei.

Contribuția lui Iancu la Produsul Intern Brut a fost remarcabilă.

Când te gândești câți d-ăștia avem, ne putem da singuri ratinguri și previziuni de creștere. Slavă Domnului că multe case ajung în paragină puțin timp după ce sunt construite, ca și drumurile, ca și mașinile ale căror organe, numite piese de schimb, sunt aduse constant la cele mai noi standarde. Ce durează generații în altă parte se pisează aici mult mai rapid, deci pozitiv pentru PIB. Vestul ne invidiază brutalitatea, produsul lor intern e mult prea blajin.

La asemenea risc de țară, de fapt, de creștere prea brutală de PIB, vom reduce deficitul bugetar mai repede decât bănuiesc experții (la un PIB mai mare, același deficit este un procent mai mic).

Motiv pentru care economiști xenofobi au început să se întrebe dacă PIB-ul măsoară ce trebuie.