Protestele antiguvernamentale din Iran izbucnite pe 27 decembrie s-au soldat până acum cu cel puţin 20 de morţi, iar sute de oameni au fost arestaţi. Marţi, 2 ianuarie, a fost cea mai neagră zi, cu nouă morţi în urma confruntărilor cu forţele de ordine. Presa occidentală relatează că protestele începute la Mashhad, al doilea oraş al ţării, s-au extins în zilele ce au urmat în peste o mie de localităţi. Dacă pentru început agenţiile de presă dădeau condiţiile economice precare drept cauză principală a demonstraţiilor, ulterior ele au fost puse şi pe seama nemulţumirii tinerilor faţă de deschiderea limitată a regimului pentru reforme mai ample.
Oficialii iranieni nu au negat că situaţia economică din ţară este dificilă, însă au arătat că trecerea de la protestele economice la cele politice a fost „ajutată” de forţe din exterior şi agenţii lor. Marile publicaţii americane şi britanice vorbesc despre efortul financiar uriaş al Iranului pentru implicarea în războaiele din Siria şi Yemen. Cu alte cuvinte, strategia extinderii influenţei şiite în regiune (în dauna intereselor SUA, Israelului şi Arabiei Saudite) a dus la sărăcirea populaţiei şi la proteste. Aşa s-ar fi ajuns ca pe străzile Teheranului să se strige ”Lăsaţi Siria, gândiţi-vă la noi”, adică exact ceea ce urmăresc strategii de la Washington.
Teheran: duşmanii destabilizează Iranul
”În ultimele zile, duşmanii Iranului au folosit diferite instrumente, inclusiv bani, arme, politica şi serviciile, pentru a crea probleme Republicii Islamice”, se arată într-un comunicat postat pe site-ul oficial al liderului suprem, ayatollahul Ali Khamenei, citat de The Washington Post. Ali Shamkhani, secretarul general al Consiliului Suprem de Securitate din Iran, a acuzat Arabia Saudită pentru că a iniţiat o campanie pe platformele sociale online cu scopul de a profita de violenţele din Iran. Ahmad Tavakkoli, care a fost deputat timp de 16 ani în parlamentul iranian, a acuzat SUA şi ”grupuri teroriste” că încearcă să profite de aceste proteste. ”Oficialii americani nu ştiu, din cauza structurilor lor guvernamentale nebuneşti, că naţiunea iraniană se va distanţa imediat de orice grupuri antirevoluţionare străine”, a spus fostul deputat, citat de agenţia FARS.
Publicaţia iraniană Kayhan a scris ca protestele actuale fac parte dintr-un complot împotriva Iranului şi a islamului pus la cale de SUA, Israel şi Marea Britanie, la fel cum a fost cazul şi cu ”Mişcarea Verde” din 2009 şi valul de proteste ce a urmat alegerilor prezidenţiale din acel an, când protestatarii au cerut îndepărtarea realesului preşedinte radical Mahmoud Ahmadinejad.
SUA, Israel: ”Marele popor iranian”
Reacţiile de la Teheran au venit după ce doi miniştri israelieni şi-au exprimat susţinerea pentru protestatarii iranieni. La fel au făcut-o şi Departamentul de Stat al SUA şi preşedintele Donald Trump, într-unul din primele mesaje din 2018. ”Marele popor iranian a fost oprimat mulţi ani. Le este foame şi le e foame de libertate. Guvernul jefuieşte bogăţia ţării şi încalcă drepturile omului. E timpul pentru schimbare”. Aceeaşi empatie cu ”poporul iranian” şi în declaraţiile premierului israelian Benjamin Netanyahu: ”Am auzit că preşedintele Hassan Rouhani susţine că Israelul este în spatele protestelor din Iran. Nu este doar fals. Este ridicol. Spre deosebire de Rouhani, eu nu voi insulta poporul iranian. Curajoşii iranieni ies în stradă. Caută libertatea, dreptatea. Caută libertăţile fundamentale care le-au fost refuzat de decenii”.
Cauzele economice ale protestelor
Toate marile agenţii de presa, dar şi publicaţiile antisistem susţin că motivele revoltelor din Iran sunt de natură economică, mai degrabă decât unele ce ţin de drepturile fundamentale. ”Protestele pur politice sunt rare în Iran, iar demonstraţiile sunt organizate de muncitori pe motivul concedierilor, al neplăţii salariilor, şi de către oamenii care-şi depun banii la instituţii financiare falite”. Nu puţine sunt publicaţiile vestice care susţin că protestele împotriva politicii economice liberale, după standarde iraniene, sunt justificate. Oficial, şomajul a sărit de 12% şi creşterea economică este insesizabilă. Până şi liderul suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei, a criticat rezultatele economice ale regimului preşedintelui Rouhani şi a vorbit despre lupta cu ”inflaţia, preţurile mari şi recesiunea”.
Revoltă spontană sau regizată?
Marea întrebare pe care şi-o pun în acest moment analiştii politicii iraniene este dacă aceste proteste vor căpăta o tentă politică pronunţată. Presa relatează despre grupuri de oameni care încearcă să deturneze protestele, scandând ”Trăiasca şahul” şi ”Moarte lui Rouhani” sau ”Moarte dictarorului (Khamenei)”. Ayatollahul Ahmad Alamolholda a declarat pentru agenţia IRNA că ”unii oameni au ieşit să-şi exprime nemulţumirea, dar, brusc, într-o mulţime de câteva sute, un grup nu mai mare de 50 de persoane a început să strige ”Lăsaţi Palestina”, ”Nu Gaza, nu Liban, mi-aş da viaţa doar pentru Iran”. În plus, televiziunea Al-Arabiya, deţinută de familia regală saudită, a început să prezinte protestele din Iran drept unele pentru drepturile femeilor, nu unele economice, o linie editorială care vine în contradicţie profundă cu situaţia din Arabia Saudită, acolo unde femeile nici nu visează la libertatea pe care o au şi respectul de care se bucură femeile persane. O întrebare fundamentală este dacă se încearcă sau nu deturnarea acestor proteste din Iran.
De la primăvara arabă la iarna persană
Dintre aceste sloganuri mai lipseşte doar ”Lăsaţi proiectele balistice şi nucleare” pentru ca ele să exprime pe de-a întregul dezideratele strategice ale SUA şi Israelului în privinţa Iranului. Politica actualei administraţii de la Washington urmăreşte constituirea unei alianţe sunnite în Orientul Mijlociu (condusă de Arabia Saudită şi susţinută de Israel) pentru a bloca ascensiunea iraniană facilitată de implicarea Rusiei în războiul din Siria şi de încheierea acordului nuclear dintre Teheran, SUA, Rusia, China, Franţa, Marea Britanie şi Germania, în 2015, acord care a dus la ridicarea sancţiunilor economice. Regimul de la Teheran este aproape de a realiza o axă şiită în Orientul Mijlociu, de la Teheran, prin Bagdad şi până la Marea Mediterană, în Siria şi Liban, acolo unde este influentă mişcarea pro-iraniană Hezbollah, o iniţiativă strategică pe care SUA încearcă să o zădărnicească. În momentul în care această strategie iraniană a prins contur au început revoltele din oraşele iraniene. Foarte relevant în acest context este titlul unei analize publicate de cotidianul israelian Haaretz: ”Armele nucleare, protestele şi războaiele prin interpuşi: trei decizii cheie privind Iranul pe care trebuie să le ia Trump”.
Patru opţiuni pentru Iran
În octombrie 2017, Institutul Cato din Washington publica o analiză în care identifica opţiunile pe care administraţia Trump le poate avea in Iran, iar ele pot fi reduse la cele prezentate în analiza Haaretz. Toate aceste opţiuni vizează schimbarea polititicii iraniene, îmblânzirea puterii şiite, inamicul numărul unu al intereselor israeliene şi saudite în regiune. Prima opţiune ţine de noi sancţiuni economice (care rareori duc la o schimbare a politicii şi pentru care este greu de obţinut consens internaţional, atât din partea Rusiei, dar şi a statelor europene cu interese economice în Iran). A doua opţiune este contracararea Iranului prin intermediul unei axe sunnite conduse de Arabia Saudită şi/sau prin implicarea SUA într-o serie de războaie prin interpuşi în regiune. A treia opţiune ar fi o intervenţie americană directă în Iran (care ridică problema unui război ”ilegal”, fără acceptul ONU, şi a unor consecinţe nedorite, inclusiv nucleare).
”Schimbarea din interior”
A patra opţiune americană este ”schimbarea din interior a regimului”, cea care pare să fie sugerată de actualele proteste. Marea problemă, în opinia analiştilor de la Cato, este că în Iran nu există alternative viabile la actualul regim (unul perceput de altfel în Vest ca fiind moderat). Şi totuşi, opţiunile nu lipsesc. Presa occidentală vorbeşte tot mai mult despre amintita ”Mişcare Verde” născută în 2009, care poate fi întremată şi adusă în prim-plan, dar şi despre gruparea de opoziţie Mujahedin a-Khalq (considerată grupare teroristă în SUA până în 2012, dar a cărei implicare într-o schimbare de regim a fost susţinută de James Woolsey, fost director CIA, de Rudolph Giuliani sau de John Bolton, fost ambasador al SUA la ONU, de aripa dură a neoconservatorilor de la Washington). ”Un alt susţinător al ”democratizării prin coerciţie” este Mark Dubowitz, de la Fundaţia pentru Apărarea Democraţiei, care i-a cerut preşedintelui Trump să fie agresiv cu regimul iranian, slăbindu-i finanţele şi impunând sancţiuni economice masive, în paralel cu subminarea liderilor iranieni şi întărirea forţelor democrate din Iran”, se mai arată în studiul Cato. Tot aici este scris că directorul CIA Mike Pompeo a susţinut această abordare cât timp a fost congresman. Or, Mike Pompeo este dat acum drept cel mai probabil înlocuitor al lui Rex Tillerson la şefia diplomaţiei americane.
Indiferent de natura protestelor din Iran şi de încercările de a le instrumentaliza, începutul de an se anunţă extrem de dificil pentru teocraţia de la Teheran. Forţele iraniene de securitate sunt puse în faţa unei dileme: să înăbuşe protestele imediat, evitând potenţiala extindere, sau să evite recursul la forţă. Deja zecile de victime înregistrate arată că alegerea a fost făcută, iar de aici până la apariţia unui „martir” care să devină icoana mişcării anti-regim şi elementul central a discursului umanist-liberal al presei vestice (aşa cum a fost cazul morţii tinerei Neda Agha-Soltan în 2009, cu imagini ce au circulat săptămâni întregi în presa internaţională) este doar un pas. Pentru regimul islamic iranian, pentru Israel, SUA, Mişcarea Verde, Mujahedin e-Khalq, pentru serviciile secrete ale ţărilor de mai sus, şi pentru naţionalismul iranian aşa cum a fost cultivat el de la Revoluţia Islamică din 1979, începutul acestui an va fi un test.
In razboiul Iran-Irak sirienii au ajutat Iranul cand nimeni nu ii mai ajuta. Acum brusc li se pare scump sa intoarca gestul? Doar ca sa faca pe plac trompetei?
In ce dracu sa se schimbe lumea asta frate? In acceptarea spoturilor publicitare insistente pentru prostiile pe care le vind corporatiile occidentale, chineze si rusesti. Propaganda asta care nu se mai termina pentru nimic. Se cheltuiesc timp si bani cu nemiluita pentru influenta unora care sa aiba puterea sa nu faca nimic si sa le curga banii in buzunar. Dragilor, Cititi ce faceau anticii pe vremea lor si veti vedea ca nu s-a schimbat nimic. Robia are doua culori rosie sau albastra. Lupta este privilegiatii sa nu faca nimic pe spinarea celor care fac dracului ceva.
Actualele deminstratii seamana al dracului de mult cu cele din august 1953, cand asemenea demonstratii au condus la o lovitura de stat prin care a fost reinstaurata monarhia, prin instalarea ca sah ( rege ) al Iranului a lui Mohammad Reza Pahlavi. Si toate cu sprijinul, mai corect sub directa organizare de catre CIA si serviciile secrete britanice, care nu se puteau impaca ca nu mai dispun de petrolul iranian, prin nationalizarea industriei petroliere iraniene, principalul perdant fiind BP, prin filiala sa locala, CPAI. Acum se incearca acelasi lucru, pe fondul maiscarilor cunoscute sub genericul Primavara Araba, cu toate ca iranienii nu sunt arabi, iar aceea primavara a condus la rezboaie civile in Libia, Tunisia, Siria, la tensiuni puternice in Egipt si Liban. Irakul fiind forma cea mai dura a acestui experiment. Si cum in regiune trebuie sa fie un razboi perpetuu, se incearca destabilizarea Iranului, pentru a justifica si face posibila prezenta americana in regiune, ca sa controleze fluxurile de petrol, mai ales ca Arabia Saudita da semne de ceva schimbari politico-sociale.
daca nu-i soros sau statul paralel, sunt americanii la indemana.
pai la noi cu tefelistii , cum e ?
Cine sa-i mai creadă pe americani? Nu le pasă de Yemen unde peste 20 de mil. de oameni sunt condamnați la înfometare și exterminare dar vorbesc de democrație în Iran! Sunt precum lupii care deplâng soarta oilor pe care le vor vâna!
Foarte bun articol .
P.S. Exista oare o legatura intre teoria „democratizarii prin coercitie” a „rabinului” Dubowitz si protestele de le noi ?