De fiecare dată cînd este vorba despre anticorupție, îmi vin în minte figura și drama unui deputat PSD. Este vorba de Ion Stan, fostul șef al Comisiei pentru supraveghere și control a SRI, arestat pentru dare de mită, condamnat pentru altceva și decedat anul trecut, după nenumărate cereri de plecare la tratament în timpul cercetărilor și, mai apoi, a detenției.
Ion Stan era un om de modă veche dar interpelările, declarațiile sale în Parlament, reunite într-un volum intitulat „Idealuri social-democrate versus trădare națională“, ne arată o conștiință și un adevărat patriot. De ce îmi amintesc mereu de el? Îmi spunea de amenințările la care era supus. De la George Maior, care îl suna noaptea și-i spunea că îl arestează, pînă la presiunea procurorilor însărcinați să-l execute, toate se prăvăleau peste el și îl descumpăneau. Regreta enorm că n-a ieșit să denunțe public toate abuzurile comise de SRI, în vremea în care conducea amintita Comisie. I-am zis de mai multe ori, „Faceți-o acum!“. „E prea tîrziu, domnul meu“, zicea el. „S-au întins peste tot, sunt un pericol și pentru familia mea și pentru apropiații mei“.
Am participat la mai multe termene la ICCJ, în procesul Stan. Era ca un proces Ion Stan contra binomului. De altfel, filmul aniversar al Serviciului Român de Informaţii, ridicat chiar pe site-ul său, se deschide cu imaginile a două mari victorii (în fapt, victime) ale SRI și ale lui Traian Băsescu. Portretele lui Dinu Patriciu și Ion Stan deschid filmul serviciului, dînd expresie pretinselor sale victorii împotriva corupției și a dușmanilor României.
Pentru toți cei îndrăgostiți de această anticorupție heirupistă nu pot să nu repovestesc ce-am văzut la procesul lui Ion Stan. În primul rînd, o cumplită nepăsare a presei. La intrarea de pe strada Batiștei, zeci de jurnaliști și de cameramani așteptau sosirea nu știu cărui personaj chemat pe post de martor în cine știe ce proces. Ideea că presa te mai apără și că poate aduce în fața lumii adevăruri revoltătoare s-a dovedit (și a rămas) o mare iluzie. Nici unul dintre jurnaliști nu părea preocupat de ce se petrece un etaj mai sus sau dincolo de ușile păzite de polițiști.
La nenumărate ședinte, eram singurul musafir nepoftit din sală, privit adesea cu niște ochi de scaieți de la masa complet probațiunilor de judecată. Nu eram decît eu, plus avocatul, polițistul, grefiera, cei cinci judecători și procurorul. Din cînd în cînd, mai intra cîte un pesonaj care ducea cîte un bilețel. Şi, la un moment dat, am asistat la tentativa de probațiune făcută de tehnician gradat din partea SRI. El avea sarcina de a prezenta probele înregistrate în baza cărora Ion Stan trebuia condamnat. Spre rușinea lui, la prima încercare, ofițerul sau tablagiul de la SRI s-a făcut de rîs. N-a putut prezenta decît un singur DVD, la următoarele s-a încurcat și nu le-a putut deschide. S-a acordat un nou termen. M-am prezentat și la următorul ca să văd minunea de „flagrant“, atît de trîmbițată de toate televiziunile de știri. Să mă lămuresc dacă a fost sau nu o luare-dare de mită în fața sediului PSD de pe Kiseleff. Nici vorbă!? DVD-ul prezenta niște imagini fonotecate, pline de umbre și de diverse voci înregistrate într-un sediu PSD din Tîrgovişte sau din Pucioasa.
Avocatul apărării a și adus o expertiză realizată pe baza unei copii după colajul prezentat de SRI. Geaba semnala montajul grosolan, ușor de identificat și pe respectivul exemplar. Ion Stan nu a fost condmanat pentru luare-darea de mită, dispărînd și flagrantul, ca și cînd totul s-ar fi întîmplat doar într-un vis. L-au condamnat pe baza denunțului unui infractor cu 10 dosare penale pentru evaziune fiscală, după tipicul „ni-l dai pe cutare și te scoatem“, și care povestea ceva despre niște găleți de plastic cumpărate de la o firmă din Dâmbovița. Mai adaug că pe la începuturile acestui proces (binecuvîntat și de Traian Băsescu și de Victor Ponta!) mai apăreau și Adrian Țutuianu și Rovana Plumb, despre care nu știu cum s-au tot disjuns pînă cînd au dispărut
Mai ieri, a fost făcut public Ordinul dat de Codruța Kovesi privitor la materialul probator înregistrat de SRI. Ion Cristoiu a publicat si protocolul între ANAF și Parchetul General. Despre infuzia de ofițeri SRI, specializați în contabilitate și transferați la ANAF, se știa. Au fost selectați și angajați la SRI și nenumărați ingineri constructori. Tot pentru expertizarea de fraude. Ei erau chemați să întocmească „expertize științifice“ ale valorii construcțiilor cercetate. O nebunie în toată regula din care nu mai putem ieși. Şi care, în ciuda evidențelor și a consecințelor, nu impresionează pe nimeni. Nici de la Bruxelles, nici de la Cotroceni, nici de la SRI, nici de la DNA. Să fie vorba de obtuzitate, de prostie, de o conspirație? Sau de o lume atît de confuză, în care nimeni nu vrea să își asume nici o răspundere.
Ba, se înghesuie să acuze, de parcă aceasta ar fi cea de pe urmă vocație a cetățeanului român!
Destin de roman patriot! E o cale batatorita cu multi inaintasi de seama. Cominternul nu a murit: doar s-a perfectionat in curvasarii si mizerii! Ceea ce i s-a intimplat lui Ion Stan este strigatror la cer iar unul dintre calaii sai, Ponta, are tupeu de mare porc sa-si mai arate moaca hidoasa in public.