Radu Berceanu

Este unul dintre liderii importanţi ai Partidului Democrat-Liberal. Un politician născut din spuma FSN-istă a începutului de nou ev capitalist de după 1989. Un politician care a avut o bună intuiţie a mersului puterii, reuşind mereu să cadă în picioare. Un politician abil care a părăsit partidul de „bolşevici”- după noile etichete ale foştilor „tovarăşi de drum” – al lui Ion Iliescu. Şi alergând în siajul beizadelei Petre Roman – cine şi-ar fi închipuit atunci că fostul prim- ministru de stânga va ajunge un vajnic… liberal de dreapta! – la un Partid Democrat aspirator de politicieni rămaşi fără „coledzi”. Într-un PDSR ce ducea greul aburelii populaţiei. Abureală populistă – oare chiar am uitat cine incita populaţia că vin regele Mihai şi Corneliu Coposu să ia pământul şi pensiile românilor ?!! -, care a continuat şi continuă şi azi. Radu Berceanu face parte din „noua clasă” de politicieni-ciocoi, îmbogăţiţi legal, prin nu se ştie bine ce mijloace la marginea legalităţii. Bun de gură şi mereu pus în fruntea bucatelor, fostul şi actualul ministru al Transporturilor este o mostră de cinism şi jemanfişism a noii clase politice care guvernează România. Nu contează cum, importante sunt doar campaniile electorale şi apoi Dumnezeu cu mila.

Românii din transporturi se descurcă, autostrăzile şi flota maritimă au fost subiecte grase de presă, aşa cum ceferiştii au fost şi sunt o mare masă de manevră. Nu am văzut nici o realizare majoră în zona de expertiză a lui Radu Berceanu.Nici reformarea sistemului, nici modernizarea lui. Nimic. În afara unor discursuri supărăcioase, apăsate şi vag iritate. Tonul veşnic vindicativ al ministrului ţine loc de decizii eficiente. Faptul că are brevet de pilot nu foloseşte la nimic decât să alimenteze presa cancanieră. Radu Berceanu este dovada vie a incompetenţei unei întregi clase de politicieni de şcoală nouă, care au preluat metehnele şi ambiţiile generaţiei de activişti şi securişti ai lui Ion Iliescu. Este lumea lui Dinu Păturică in extenso care trage din greu să râdă complet pe alde Andronache Tuzluc. Dacă mai ţinem minte eroii lui Nicolae Filimon din „Ciocoii vechi şi noi”, o carte minunată care ar merita citită şi în Piaţa Victoriei. În faţa guvernului din care face parte şi Radu Berceanu, plin de ifose şi mândru de propria egolatrie găunoasă. Informaţiile care circulă în aceste zile, că ar fi implicat în afaceri cu uraniul de la Roşia Montană – se pare că bişniţăreala cu aurul şi cianurile din Munţii Apuseni ascunde alte matrapazlâcuri la nivel de „importanţă strategică” -, nu fac decât să confirme rezervele noastre faţă de acest politician din prim-planul vieţii politice româneşti.

Ăştia suntem, cu ăştia defilăm. Să ne trăiască!