Rămâne cum s-a stabilit inițial: cote voluntare, nu obligatorii

Redistribuirea imigranţilor/ refugiaţilor pe bază de cote voluntare (luăm atâţi refugiaţi cât considerăm că putem) rămâne deocamdată în picioare. Cotele obligatorii au fost respinse. Miniştrii de Interne au stabilit să aplice calculele iniţiale, când au decis să fie distribuiţi în doi ani refugiaţi din primul val din luna mai: 40.000. Restul de 120.000 de imigranţi veniţi în valul din septembrie rămân deocamdată nealocaţi. E posibil ca summitul de la finalul lui septembrie (al şefilor de stat şi de guvern din UE) să tranşeze atunci problema. Cert este că luni, din poziţiile adoptate, la viitorul summit se pare că nu va exista o majoritate calificată. Între timp, se anunţă negocieri intense, tranzacţionări şi presiuni.

Totul pare să se fi învârtit în jurul unei întrebări: cum rezolvăm acest paradox? Comisia Europeană vrea să impună cote obligatorii în toate statele membre ale UE. Este extrem de grăbită să adopte o politică comună de azil. Dar, în practică, pe teren, majoritatea covârşitoare dintre refugiaţi doresc să ceară azil doar într-o singură ţară – Germania. Atunci care ar mai fi raţiunea redistribuirii lor în cote obligatorii către alte state? Acestea au fost unele dintre poziţiile exprimate de statele din centrul şi estul Europei. Au fost evocate şi date lămuritoare pe baza informaţiilor colectate de serviciile speciale ale unor state membre din centrul şi estul Europei: majoritatea “refugiaţilor” sunt imigranţi economic fixaţi pe avantajele sociale din Germania.

Cea mai lucidă expunere a situaţiei a venit din partea ministrului slovac de Interne, Robert Kalinak, participant la reuniunea JAI de la Bruxelles. El a dezvăluit cu cifre o situaţie şocantă: “Săptămâna trecută, am fost martori cum aceste sistem de cote obligatorii nu funcţionează, oricât ne-am strădui. Din 14.000 de imigranţi care au trecut graniţa austriacă spre Germania, doar 700 dintre ei au făcut cerere de azil în Austria. Aceasta spune ceva. Refugiaţii nu vor să stea nici în Ungaria, nici în Slovacia. Nu au cerut azil la noi. Nici măcar în Austria, care este un stat dezvoltat şi liniştit”. Cu toate acestea, ministrul austriac de Interne, Johanna Mikl-Leitner, a anunţat că şi ţara sa va introduce temporar controalele la frontiera cu Ungaria pentru a face faţă valului de imigranţi şi refugiaţi. La fel vor proceda Polonia şi Slovacia.

Demonstraţia cu cifre a oficialului slovac trimite clar către o realitate omisă intenţionat de Bruxelles. Preferinţa majorităţii covârşitoare a refugiaţilor pentru aşa-numita cerere de azil doar într-un singur stat UE denotă că avem de a face de fapt cu un fenomen masiv de imigraţie orientată spre beneficii economice şi sociale. Mulţi dintre ei susţin legenda că fug de persecuţii şi război, dar de fapt fug bine ţintit spre ceea ce este considerat a fi cel mai performant sistem de asigurări sociale din UE (cel german şi, pe locul doi, cel suedez). Dacă ar fi cu adevărat refugiaţi, s-ar mulţumi să primească azil în orice stat al UE.

Poziţia Poloniei la reuniunea JAI a rămas şi ea fermă. Un “nu” hotărât cotelor obligatorii. Prezent la Bruxelles, ministrul polonez pentru Afaceri Europene, Rafal Trzaskowski, a lansat chiar un avertisment: dacă unii lideri europeni decid să se impună cote obligatorii de refugiaţi unora dintre statele sale membre, UE se va confrunta cu o criză instituţională.

Ideea de penalizare a celor care sunt imigranţi economic a apărut din ce în ce mai des. Mulţi dintre ei vor fi trimişi în ţările de origine. Belgia s-ar putea şi ea să impună controlul la frontiere, iar guvernul belgian va desfiinţa tabăra de refugiaţi din parcul Maximilien. Mulţi imigranţi au dispărut din tabără, fără să fi fost măcat înregistraţi.

O altă schimbare derutantă de atitudine a Germaniei a fost pusă şi ea în discuţie. Iniţial Berlinul a promis că suspendă şi Regulamentul Dublin, cel care spune că un stat membru UE, după ce procesează cererile de azil, poate retrimite refugiaţii în primul stat membru în care aceştia au intrat prima oară în spaţiul comunitar. Germania afirmase că va suspenda unilateral acest regulament, că nu-i va mai trimite pe refugiaţi în Grecia sau Ungaria, că îi va reţinte pe teritoriul ei. Acum, Merkel cere tocmai invers: respectarea cu stricteţe a Regulamentului Dublin. Mai mult, Franţa şi Germania s-au declarat gata să exercite presiuni pentru a instala centre de control la frontierele Uniunii Europene pentru a stăvili valurile de imigranţi. Este vorba de centre de înregistrare în Grecia, în Italia, în Ungaria denumite tehnic hot-spots. În viitorul apropiat, vor fi zone speciale la frontiera externă a UE în care vor sta la coadă toţi imigranţii pentru a aştepta acolo să fie procesate cererile lor de azil.

Prezent la Reuniunea JAI, vicepremierul Gabriel Oprea a arătat că România nu este de acord cu impunerea unor cote obligatorii de către Comisia Europeană. El a spus că România va participa la mecanismul de relocare, prin preluarea unui număr de 1.705 solicitanţi de azil din Italia şi Grecia, precum şi a încă 80 de persoane din afara Uniunii Europene. Oprea a mai punctat că extrem de importantă este luarea cu celeritate a măsurilor de triere pentru identificarea persoanelor care nu se califică pentru obţinerea protecţiei internaţionale şi returnarea acestora conform standardelor în materie.