Deşi premierul a anunţat că va cere demiterea şefului STS, concluziile raportului vicepremierului Oprea nu incriminează deloc STS. Se impune de asemenea ca Parchetul să revină asupra scandalului „Ericsson”.
Acuzaţii neregăsite în concluzii
Operaţiile de căutare a epavei avionului căzut şi a supravieţuitorilor au fost îngreunate şi mult întârziate din cauza nelocalizării precise a locului impactului de către sistemele gestionate de STS. Toate informaţiile apărute în ultimele zile, puse cap la cap, dar, atenţie, şi pasaje din raportul tehnic al guvernului (raport elaborate sub conducerea vicepremierului Gabriel Oprea) demonstrează că localizarea efectuată de sistemele STS a fost defectuoasă. Surprinzător (sau poate nu), în concluziile raportului „Oprea” nu se spune niciun cuvânt critic la adresa STS.
Vă prezentăm câteva pasaje din partea tehnică a raportului din care reiese clar că STS nu şi-a făcut datoria:
- neexistând un portofoliu de informaţii verificate, care să permită o evaluare mai corectă a locaţiei unde s-a prăbuşit aeronava. Pe cale de consecinţă, s-a acţionat atipic în raport cu procedura standard
- ora. 16.20 – STS a alertat şi pus la dispoziţie informaţia de localizare către serviciile de intervenţie: ISU Cluj, IJP Cluj IJJ Cluj, Serviciul judeţean de ambulanţă Cluj. Elementele de localizare puse la dispoziţie reprezentau poziţionarea pe hartă a sectorului transmis de operatorul de comunicaţii mobile la iniţierea apelului către 112, în limitele tehnice prevăzute de lege (sector/celulă). Suprafaţa acestui sector este de circa 200 km2 într-o zonă muntoasă împădurită.
- ora 20.15 – IGSU solicită reconfirmarea coordonatelor – în urma rezultatelor acţiunii de căutare, Grupa operativă a IGSU solicită Centrului Naţional de Monitorizare a Situaţiei Operative/MAI realizarea schimbului de date şi informaţii cu SRI şi STS, pentru localizarea telefoanelor mobile aparţinând victimelor pentru identificarea poziţiei aeronavei.
Lucrurile sunt mai mult decât clare. Pentru că este inadmisibil ca STS să transmită o localizare pe o rază de 200 km2. Mai mult, timp de 4 (patru) ore, între 16.20 şi 20.15, STS nu a mai întreprins nimic pentru a corecta sau restrânge aria de localizare, ceea ce a determinat ca echipele aflate în teren să solicite o reconfirmare a coordonatelor. Este impardonabilă (in)activitatea în acest interval de timp.
Consecinţele „localizării” efectuate de STS
- S-a întârziat cu cel puţin 31/2 – 4 găsirea epavei. În mod normal la epavă ar fi trebuit să se ajungă fizic cel târziu într-o oră, o oră şi jumătate. Echipele operative din teren au fost îndrumate să caute epava în cu totul alte zone.
- Premierul Ponta (şi cu siguranţă şi alţi factori de decizie din instituţiile ce asigurau operativ căutarea) a fost dezinformat. La ora 20.00, într-un interviu acordat la B1TV, premierul era încrezător în reuşita operaţiilor din teren. „Problema a fost în primul rând de localizare. Din fericire, unul dintre pasagerii răniţi avea un telefon mobil şi, pe baza telefonului mobil, s-a reuşit cu aproximaţie, nu aşa la milimetru, dar s-a reuşit identificarea zonei (…)s-a contactat şi Armata, şi SRI, şi STS, toată lumea, în aşa fel încât, pe baza acelui telefon mobil…”.
- S-a considerat că nu mai este necesar apelarea din primul moment la efectivele Salvamont.
STS a adoptat politica struţului
În afara declaraţiei – de un cinism şi un tupeu nemaiîntâlnit – de miercuri, când purtătorul de cuvânt al STS a afirmat că vinovat de eventuale erori de localizare ar fi medicul Zamfir (supravieţuitor al accidentului), şi a celei în care se afirma că STS a dat coordonatele corecte (o altă glumă sinistră), instituţia condusă de Marcel Opriş tace mâlc.
Pe site-ul STS nu există niciun comunicat de presă referitor la eveniment. Ultimul comunicat de presă de pe site este din 18 octombrie 2013. De altfel, în ultimii 3 ani (2011-2013), regăsim doar 11 comunicate de presă. Dar, atenţie, dintr-un comunicat din 8 februarie 2010 aflăm că a început implementare proiect de realizare a infrastructurii GIS (Geographic Information System) pentru Sistemul Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă (SNUAU). Iar din textul comunicatului aflăm că sistemul poate asigura localizări în orice punct de pe teritoriul naţional.
Remember: scandalul Ericsson – STS
Referindu-ne la STS, să amintim un scandal izbucnit acum un an de zile şi în care a fost se pare „îngropat”. Este vorba de celebrul scandal din care reieşea că firma Ericsson AB din Suedia a mituit politicieni români pentru ca aparatură a acestei firme să fie preluată de STS pentru serviciul 112..
Vă prezentăm o sinteză a unui articol care face parte dintr-o amplă investigaţie de presă a site-ului RISE Project legat de acest scandal. Personaje implicate: Thomas Lundin (reprezentant Ericsson pentru România), brokerul Cristian Sima (în prezent plecat din ţară), analistul politic Bogdan Chirieac şi demnitari români.
„Peste 7 milioane de dolari au plecat din compania de telecomunicaţii Ericsson către firme offshore şi conturi bancare din Elveţia pentru ca apoi să ajungă în buzunarele unor politicieni români. Compania suedeză îşi acuză foştii manageri din România că au deturnat aceşti bani, în timp ce managerii spun că au folosit sumele pentru a plăti politicieni care au facilitat obţinerea de contracte în România pentru Ericsson. (…) Lundin susţine că nu a ţinut nici un ban pentru el, ci a folosit toţi banii pentru a plăti decidenţi politici de la Bucureşti care au ajutat Ericsson să-şi dezvolte afacerile în România. Mărturia lui Lundin din faţa unei curţi de arbitraj din Suedia este practic un denunţ al corupţiei din România. Fostul director general al Ericsson România a susţinut în faţa Curţii că nu are cum să justifice plăţile făcute politicienilor fiindcă aceştia nu i-au dat chitanţe. El mai adaugă că board-ul Ericsson România a ştiut de aceste plăţi. Thomas Lundin descrie un sistem financiar foarte complex prin care s-au făcut plăţile şi mai adaugă că rolul acestui mecanism a fost să şteargă urma banilor pentru ca la final nimeni să nu poată identifica Ericsson ca plătitor. (…) În acest context, reamintim că Ericsson a obţinut, fără licitaţie, în iulie 2003, în timp ce Lundin era încă şeful filialei din România, contractul pentru serviciul unic de urgenţă 112, în valoare de 40 de milioane de euro (…)Investigaţia noastră a pornit în urma acuzaţiilor brokerului fugar Cristian Sima la adresa jurnalistului Bogdan Chirieac. Sima îl acuză pe Chirieac că a fost veriga prin care banii firmei Ericsson au ajuns la politicieni români. Brokerul susţine că are dovezi deoarece transferurile de bani s-ar fi făcut prin conturile firmei WBS Holding Limited pe care o conduce. Chirieac a fost contactat de RISE Project şi a negat aceste acuzaţii”.
Printre articolele prezentate de RISE-Project se află şi un răspuns al firmei Ericsson: „O investigaţie internă a companiei referitoare la o deturnare de fonduri efectuată de foşti angajaţi Ericsson din România şi Suedia a descoperit că aceştia au transferat bani în contul WBS Holding în perioada 2000-2003. Ericsson AB a comunicat că deschis o acţiune în justiţie împotriva fostului său manager din România, Thomas Lundin”.
Tot în perioada respectivă, „Jurnalul Naţional” a preluat un interviu dat unei televiziuni islandeze de către Cristian Sima, din care cităm
MODERATOR: Dar puteţi numi vreo companie multinaţională care a fost implicată?
SIMA: Da, pot da nume. Compania Ericsson, care ulterior a câştigat proiectul 112 în România.
MODERATOR: Deci, practic ei au dat bani politicienilor prin intermediul acestui jurnalist ca să obţină acest proiect după alegeri în România?
SIMA: Ei au obţinut o serie de beneficii după alegeri. Vreţi nume? Nu vă voi da nume acum.
MODERATOR: Dar puteţi dovedi că, de exemplu, că banii de la Ericsson au ajuns în
buzunarele politicienilor?
SIMA: Pot dovedi că Ericsson i-a trimis bani lui Bogdan Chirieac şi el a dat banii altor persoane.
MODERATOR: Ce informaţie aveţi de care acestor oameni le este frică?
SIMA: Le e frică de informaţiile pe care vi le-am dat deja dvs cum ar fi despre Ericsson, despre conturi bancare, despre transferuri
Integral toată investigaţia: riseproject.ro.
