Războiul unei națiuni cu ea însăși

Chiar înainte de a fi învestită, adminitrația Donald Trump a fost paralizată de o anchetă de amploare. I s-a spus Investigația Mueller (după numele procurorului ce a fost șef al FBI) și i s-a spus Dosarul Russiagate. Era vorba despre presupusa complicitate cu Rusia a echipei președintelui, familiei sale și a lui Donald Trump însuși, pentru a câștiga alegerile din 2016.

Raportul final al investigației FBI a arătat că nu poate fi vorba desre o asemenea complicitate, însă a lăsat o portiță pentru investigarea și chiar destituirea președintelui pentru împiedicarea anchetei. În urmă cu o săptămână, Donald Trump a explicat care este importanța acestei ”portițe” din Raportul Mueller. ”Democrații încearcă să câștige alegerile din 2020. Nu vor putea câștiga având în vedere cum gândește electoratul și nu vor putea câștiga împotriva mea. Singurul mod în care pot câștiga este să mă urmareasca constant pentru nimicuri”. Este motivul pentru care Trump, bazându-se pe concluziile Raportului Mueller, va refuza să mai permită citarea și audierea zile în șir a membrilor echipei sale, pentru a nu mai vorbi despre propria persoană. Începând din 2019, an în care va începe campania electorală, procedurile judiciare nu mai au nimic a face cu justiția, ci cu politica, pare a spune Trump.

Așadar, lupta politică americana se duce în justiție și în comisia juridică a Camerei Reprezentanților, mai degrabă decât la urne, lucru care se întâmplă și în România.

Apoi, miza opoziției democrate din SUA este câștigarea alegerilor din 2020 tocmai pentru o reformare a justiției, pentru a anula avantajul de care beneficiază acum republicanii la Curtea Supremă, unde majoritatea judecătorilor sunt conservatori. O miză asemănătoare poate fi observată și în România, unde reformele justiției (palide în comparație cu Polonia și Ungaria) întreprinse de actuala putere ar putea fi anulate.

În al treilea rând, narațiunea dominantă în rândul opoziției din SUA este că actuala putere fost votată de vulgul american, de oameni lispiți de educație, habotnici, rasiști, homofobi, retrograzi. Este un discurs care poate fi lesne observat și în România.

Unde duce mutarea luptei politice din secțiile de vot în justiție și crearea unei falii atât de adânci în societate? O spune jurnalistul Pat Buchanan: la un război al unei națiuni cu ea însăși, la un război civil fără arme.

Războiul unei națiuni cu ea însăși

”Președintele Trump a decis să nu mai coopereze cu ceea ce vede, deloc greșit, ca o conspirație menită să-l distrugă. ”Ne vom opune tuturor citațiilor. Oamenii ăștia nu sunt inparțiali. Democrații vor să câștige în 2020”, scrie Pat Buchanan pe blogul său.

”De aceea, Casa Albă va invoca privilegiul executivului de a refuza solicitarea Camerei Reprezentantilor de a-l audia pe consilierul Dan McGahn, care a fost deja interogat timp de 30 de ore de echipa lui Robert Mueller.

La Washington au început să se ridice baricade la figurat, așa cum în anii 1960 si 1970 se ridicau baricade la propriu. Din nou, suntem noi împotriva lor.

Conștient de toate acestea, Trump pare să spună: ”Aceste investigații ale Camerei sunt un atac politic, în complicitate cu presa ostilă, atac menit să-mi distrugă președinția. Nu vrem să cooperam la propria noastră distrugere. Nu vom juca rolul care pentru care am fost distribuiți în această farsă. Ne vom opune citațiilor până la alegerile din noiembrie 2020. Să lăsăm elecoratul să decida soarta administrației Trump și soarta Camerei conduse de Nancy Pelosi”.

Congresmanul democrat Gerald Connolly a reacționat astfel la rezistența președintelui: ”Respectarea limitărilor impuse executivului, respectarea rolului celorlalte puteri în stat înseamnă un soi de ulei care face ca o mașinărie să funcționeze. Fără acest lubrifiant, mașina se defectează. Iar eu cred că ea s-a defectat”. Connolly nu greșește. Însă el nu vede că principalul lubrifiant – respectul reciproc dintre republicani și democrați – nu mai există. Mașina s-a defectat demult.

Campania pentru 2020 a început, iar mizele sunt uriașe. Sunt implicate nu doar guvernul și parlamentul, ci și a treia putere – Curtea Supremă. Mulți democrati refuză să accepte succesul unei strategii lungi de 50 de ani a conservatorilor pentru a domina Curtea. Democrații sunt gata să extindă numărul de judecători doar pentru a înțesa Curtea Supremă cu magistrați liberali, pentru a inversa rolurile.

Apoi, având în vedere că Republicanii au câștigat doar două alegeri prezidențiale în ultimii 20 de ani, iar asta cu un vot popular minoritar, democrații sunt deciși să modifice Constituția și să desființeze Colegiul Electoral. Trebuie lăsați să voteze nu numai foștii condamnați, ci chiar și deținuții care își ispășesc pedeaspsa, după cum a sugerat democratul Bernie Sanders. Reforma pe care o propune îi va permite unui criminal să voteze. Dreptul la vot va deveni mai important ca dreptul la viață. Asta este cu adevărat o formă de divinizare a democrației.

Sfidarea Camerei Reprezentanților de către Donald Trump va duce la mobilizarea electoratului prezidențial, oameni care văd lumea ca și Trump si care nu au rezonat niciodată cu ”politica compromisului și a consensului” a lui Gerald Ford. Orice s-ar spune despre acești americani ”jalnici”, ei nu sunt proști. Ei nu cred că oamenii care îi consideră rasiști, sexiști, nativiști și bigoți le sunt prieteni și chiar un fel de colegi, doar că din alt partid.

Sfidarea lui Trump îi va face pe mulți democrați să se alăture electoratului militant și să ceară impeachment-ul. Presa salivează deja când se gândeste la posibilitatea înlăturării unui președinte pe care l-au detestat mai mult decât pe Richard Nixo sau pe Joe McCarthy. Iar presa îi va premia pe cei care vor cere impeachment-ul.

Care va fi problema democraților?

Încercarea de a anula rezultatul alegerilor din 2016 prin destituirea unui președinte care este susținut cu înfocare de o treime din electorat va scinda baza electoratului democrat și îi va uni pe republicani. Dacă impeachment-ul va reuși, va apărea o rană profundă în corpul politic american și vor trebui să treacă ani pentru ca ea să se vindece.

Pe termen lung, problema destituirii va fi legată de sănătatea republicii în sine. America este fără îndoială diversa. Diversitatea ei – rasială, religioasă, culturală, etnică, ideologică, politică – este vizibilă și tot mai mare. Ce lipsește este o unitate pe măsură.

Mai mult, Democrații, cel mai divers partid din punct de vedere rasial, cultural, etnic, religios și ideologic, par să fie mai scindați decât Partidul Republican, deși acesta pare, la o primă vedere, să fie afectat de boala incurabilă a trumpismului.

Starea actuală a politicii americane, care poate fi descrisă ca un război civil fără arme, ridică două întrebări. Cum ar putea o națiune atât de divizată să rămână unită? Și, dacă nu va putea rămâne unită, cât timp va mai fi o mare națiune?”.