Referendumul care lasă euro în aer și Italia fără guvern

Nu s-a întâmplat în Austria, unde candidatul pro-european Alexander Van der Bellen a câștigat alegerile prezidențiale, dar s-a întâmplat unde era mai rău pentru UE, și în special pentru zona euro – referendumul constituţional din Italia a fost respins, iar premierul Matteo Renzi și-a anunțat demisia, ținându-și cuvântul dat în fața alegătorilor. BBC informează că euro s-a prăbușit pe bursele asiatice, deschise după anunțul premierului italian.

„Îmi asum înfrângerea. Însă cine luptă pentru o idee nu poate pierde. Nu a pierdut grupul care a susţinut ideile mele, am pierdut eu. Îi îmbrăţişez pe toţi cei care m-au susţinut. Nu am reuşit să vă aduc victoria. Am făcut tot ce se putea face. (…) Eu cred în democraţie. Cred în Italia. Am propus simplificarea sistemului parlamentar. Aceasta a fost reforma propusă la referendum. Nu am fost convingător. Experienţa Guvernului meu se încheie aici”, a declarat Matteo Renzi în cursul nopţii de duminică spre luni, potrivit Mediafax.

Ce a pierdut Renzi și ce a pierdut euro în urma referendumului?

Un referendum pentru euro?

Duminică, italienii nu au fost de acord cu reducerea prerogativelor Senatului și cu reducerea numărului senatorilor la doar o sută de reprezentanți, mai mult ceremoniali, ai regiunilor italiene. Italienii au vrut ca, pe mai departe, Senatul să poată demite guvernul prin moțiune de cenzura. Aparent, este un vot ce are legătură strict cu politica internă italiană, însă situația precară a sistemului bancar din Peninsulă, cel mai afectat de Brexitul din iunie, face ca referendumul să aibă implicații majore pentru zona euro.

A fost un referendum pentru euro, nu pentru Constituția italiană, spune pe Twitter fostul lider al Partidului Independenței din Marea Britanie, Nigel Farage, politicianul care a demisionat din fruntea formațiunii cu care se identifica, speriat de Brexitul pe care și l-a dorit. Farage are dreptate, nu însă datorită rezultatului referendumului italian, cât deciziei lui Matteo Renzi de a demisiona din fruntea guvernului. Instabilitatea ce se anunță în Italia poate zdruncina zona euro mult mai grav decât Brexitul, căci Marea Britanie nu face parte din grupul euro.

Trei scenarii pentru Italia

Trei scenarii se profilează pentru Italia şi pentru euro. În oricare dintre ele, Matteo Renzi are un loc rezervat. El nu a anunțat că demisionează din partid, iar formațiunea sa are șansa de a câștiga, la limită, anticipatele.

1. Un nou guvern Renzi nominalizat de președintele Sergio Mattarella. Însă Matteo Renzi a declarat recent că este puțin probabil să opteze pentru o asemenea variantă, pentru că ar fi într-o poziție mult mai slabă decât cea de dinaintea consultării populare.

2. Un guvern interimar de tehnocrați, care să treaca bugetul pentru anul viitor și să pregătească alegerile anticipate, unde Partidul Democrat al lui Renzi și populiștii euroceptici din Mișcarea de 5 Stele ar fi umăr la umăr. Italia a avut recent un guvern tehnocrat pe placul politicii de austeritate a Germaniei, condus de Mario Monti, fost angajat al băncii Goldman Sachs și membru al Grupului Bilderberg. Numele vehiculate pentru viitorul premier nu sunt neapărat de aceeași factură: Pier Carlo Padoan (actualul ministru de Finanțe), Pietro Grasso (președintele Senatului, judecător anti-mafia), Dario Franceschini (actualul ministru al Culturii, un politician versat, fost preşedinte al Partidului Democrat condus acum de Matteo Renzi).

3. O coalizare a partidelor tradiționale pentru a modifica legea electorală adoptată în 2015, o groapă săpată pentru partidele populiste și în care partidele sistemului însele au căzut.

Până la alegerea unei variante politice, Mario Draghi, președintele italian al Băncii Centrale Europene, fost guvernator al băncii centrale italiene și fost director al Goldman Sachs International, trebuie să ascundă cât mai bine sub preș mizeria făcută de premierul Renzi, așa cum are grijă să o facă și cu expunerea de mii de miliarde de euro a Deutsche Bank pe piața produselor derivate. Însă cooperarea italo-germană în ale finanțelor nu stă foarte bine.

Orgoliu italian și mercantilism german

Indiferent de cursul pe care îl va lua politica italiană, instabilitatea este deja cuvântul de ordine, iar sistemul bancar italian, cu credite toxice de peste 360 de miliarde de euro și bănci extrem de fragile, riscă oricând să readucă criza în zona euro. Dincolo de problemele sistemice ale zonei euro, cauza acestei crize ce se profilează este de căutat în mercantilismul de la Berlin și orgoliile de la Roma.

Matteo Renzi a vrut mai multă putere. În 2004, la 29 de ani, devenea liderul Partidului Democrat din Toscana, apoi primar al Florenței, iar la 39 de ani, în urma unei lovituri interne în partid, devenea premier. Și-a impus un șef al statului, în persoana lui Sergio Mattarella, a adoptat un cod al muncii deloc demn de ideologia de stânga a partidului, dar și-a atras laudele lui Barack Obama și ale Angelei Merkel. Însă sistemul bancar scârțâia, iar de data aceasta Renzi nu a mai găsit înțelegere la Berlin. Statul nu poate împrumuta băncile, a susținut Angela Merkel, care a rămas fermă pe poziții, fidelă mercantilismului german și politicii de zero inflație în zona euro. Într-o anumită măsura, referendumul constituțional italian poate fi considerat o formă de șantaj a premierului Renzi la adresa Germaniei, tânărul premier căutând timp de jumătate de an o derogare de la regulile europene impuse de Berlin. Până la urmă, el e cel care a spus în campania pentru referendum că se opune ”diktatului Bruxelles-ului” (i.e al Berlinului).

În groapa săpată pentru alții

”Şantajul” lui Matteo Renzi s-a bazat pe amenințarea că va săpa o groapă financiară pentru euro și pe adâncirea unei gropi electorale deja existente pentru partidul populist Mișcarea de 5 Stele. În cele din urmă, tânărul Renzi pare să fi căzut în ambele. Premierul nu a reușit să obțină derogarea pentru un bail out pentru bănci și, mai mult, a ajutat la ascensiunea populiștilor. Partidul Democrat al lui Renzi a adoptat, în 2014, în acord cu Forza Italia, o legislație electorală care oferă majoritatea absolută în Parlament partidului care obține 40% la alegeri. Era o lege electorală care garanta dominația celor două partide tradiționale, mai cu seamă dacă referendumul de duminică reducea prerogativele Senatului. Nici Renzi, nici Silvio Berlusconi nu concepeau în urmă cu doi ani că legea va favoriza Mișcarea de 5 Stele, un partid eurosceptic, care dorește ieșirea din zona euro, care mizează pe cartea anti-austerității, pe așa-zise ”ştiri false”, pe bloguri, rețele de socializare, pe tot ce a mizat și campania lui Donald Trump.

Este motivul pentru care, odată eșuat referendumul din Italia, partidele tradiționale, Berlinul și Bruxelles-ul vor miza pe un guvern interimar, de preferință tehnocrat, care să repare greșelile produse de ambițiile prea mari ale unui tânăr premier de centru-stânga, guvern să dea înapoi cu câțiva ani legea electorală, pentru a prezerva ”sistemul”, euro și UE.

Cât pentru România, eșecul lui Matteo Renzi poate suna bine în termeni geostrategici, câtă vreme el și Federica Mogherini, social-democrata lipsită de experiență pe care a propulsat-o în fruntea diplomației UE în înțelegere cu Germania, au susținut intens crearea unei armate europene axată pe flancul sudic al NATO, în Mediterana traficanților de imigranţi, fără niciun accent pe amenințările din Răsărit.