„Referendumul“ şi „parteneriatul“ redeschid cazul protestului din 10 august

Una dintre cele mai crunte păcăleli în care au fost atraşi românii a fost acest referendum pentru „familia tradiţională“, pe care, în realitate, PSD l-a deturnat în mod voit de la scopul său iniţial, afirmat de Coaliţia pentru Familie!

Dacă n-am fi fost proşti cu toţii, ar fi trebuit să ne dăm seama de această cacealma fie atunci cînd ALDE, ca partener în alianţa de guvernare, s-a dat la o parte, fie cînd am văzut că PSD n-a mai fost la fel de activ pentru mobilizarea oamenilor în zilele de votare. N-am fost atenţi şi ne-am furat-o, cum se zice!

Dar totul are o limită, mai ales atunci cînd vorbim de o înşelătorie faţă de întreaga populaţie a ţării! Cînd un om înşală alt om, vorbim despre o infracţiune, cînd mai mulţi oameni înşală mai mulţi oameni, vorbim despre grup infracţional, dar cînd un partid înşală o ţară întreagă, oare cum am putea defini această faptă abominabilă?

Acum, cînd scriu aceste rînduri, îmi vine să rup în bucăţi pixul cu care scriu, din simplul motiv că am putut să mă las păcălit de Liviu Dragnea, deşi îi ştiam de mult apucăturile. Cum este posibil ca un partid atît de mare cum este PSD să ne ducă de nas la un referendum pentru care au aruncat pe geam peste 35 milioane euro şi chiar a doua zi după anunţarea rezultatelor de la referendumul pentru familia tradiţională să anunţe introducerea în Parlament a legii parteneriatului civil?

Iar noi, ca turma de oi, am crezut în buna-credinţă a PSD, crezînd, cel mult, că Liviu Dragnea vrea să dea o lovitură electorală, deturnînd o iniţiativă civică! Vă daţi seama, aproape 4 milioane de oameni s-au dus cuminţi la urne şi tocmai cei care au organizat referendumul aveau gata scrisă o lege care legiferează exact contrariul? Vedeţi cît de proşti ne cred cei care ne conduc?

Nu am nimic cu comunităţile LGBT, poate, cel mult, cu impostorii care-i susţin doar pentru a-şi face imagine de europeni deschişi. Sînt convins că mulţi dintre aceia care au aceste orientări sexuale ar merita o lege care să le protejeze bunurile dobîndite împreună şi chiar dreptul de a convieţui. Sînt chestiuni pe care, într-un fel sau altul, statul trebuie să le rezolve, căci şi cei cu orientări sexuale diferite de ale noastre sînt tot cetăţeni români, cu absolut aceleaşi drepturi ca orice alt cetăţean!

Problema mea este însă alta: cum dracului de tocmai PSD a trebuit să introducă în Parlament această „lege a parteneriatului civil“? Adică tocmai aceia care ne chemaseră la vot cu o zi înainte pentru susţinerea „familiei tradiţionale“! Nu puteau să-i lase pe cei de la USR să facă acest lucru, ştiindu-se că ei au boicotat referendumul şi susţin comunitatea LGBT? Măcar aşa, de bonton, să nu fim obligaţi să scuipăm oglinda, văzînd cît de naivi am fost să-i credem.

Ca să nu mai spunem că, din moment ce aveau deja de gînd să introducă legea parteneriatului civil, puteau să negocieze cu celelalte partide susţinerea referendumului în schimbul acestei legi! De ce oare nu au făcut acest lucru simplu?

Cei de la PSD nici măcar nu pot spune că îi obligă UE să adopte această lege, căci, după cum bine se ştie, Tratatul UE spune foarte clar că fiecare ţară are dreptul să decidă asupra problemei familiei! Pentru cei care se îndoiesc de această reglementare din Tratatul UE, iată ce se scrie în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (parte din Tratat), Titlul II – Libertățile, art. 9: „Dreptul la căsătorie și dreptul de a întemeia o familie sunt garantate în conformitate cu legile interne care reglementează exercitarea acestor drepturi“!

Ca să fim corecţi, Liviu Dragnea anunţase cu o săptămînă înainte de referendum: „Eu am cerut unor colegi din partid de mai mult timp să înceapă discuțiile cu aceste asociații pentru a se realiza legea parteneriatului civil, ca să le dăm mai multe posibilități, dar nu posibilitatea de adopție. Legea este deja gata, după mai multe discuții, am hotărât ca după acest referendum să se discute acest tip de parteneriat civil, care mie mi se pare firesc, dar nu căsătorie“.

După referendum, şi Călin Popescu-Tăriceanu şi-a asumat paternitatea ideii legii parteneriatului civil: „Într-adevăr, înainte de derularea referendumului, am anunţat că colega mea, membră a Parlamentului European, Renate Weber, a discutat cu ONG care promovează, susţin drepturile minorităţilor LGBT despre necesitatea promovării unui proiect de lege care vizează parteneriatul civil. Nu vreau să-mi asum paternitatea, doar paternitatea ideii, paternitatea proiectului, nu pentru că am spus că el a fost elaborat de jurişti din CNCD, în discuţii cu asociaţia Accpet“.

Şi iată cum am aflat şi noi după spartul tîrgului că organizarea referendumului pentru „familia tradiţională“ era, de fapt, o tradiţională aburire, în stil românesc, care ne arată că toată tărăşenia avea drept ţintă reală introducerea legii parteneriatului civil! Altfel, cum să înţelegem boicotarea pe faţă a referendumului chiar de către cei care cer acum legea parteneriatului civil, care este, de fapt, antecamera unei legi care va permite în viitorul apropiat şi acceptarea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex, adică exact ceea ce-şi propusese referendumul să împiedice?

Acum, lucrurile par cît se poate de clare. O spun într-un comunicat chiar cei care au lansat petiţia semnată de 3 milioane de români. Iată ce declara Coaliţia pentru Familie imediat după Referendum: „Pentru toţi cei care au afirmat în mod fals, într-o campanie de dezinformare fără precedent de la Revoluţia din 1989, că acest referendum este al Partidului Social Democrat şi al liderului său, Liviu Dragnea, devine acum evidentă, prin boicotul realizat la nivelul întregii ţări de către PSD, falsitatea acestor afirmaţii. Acesta este dovedit şi prin maniera superficială şi neprofesionistă în care referendumul a fost organizat, astfel încât nici măcar date elementare privitoare la obiectul referendumului nu au fost comunicate publicului românesc. Trebuie să înţelegem că ne aflăm în situaţia în care toate îndemnurile la vot ale Bisericilor şi cultelor creştine din România sunt boicotate de partidele politice, în ciuda declaraţiilor oficiale ale liderilor politici ai acestora“.

Şi purtătorul de cuvînt al BOR spune acelaşi lucru într-o declaraţie pentru RFI: „Una dintre cauzele eșecului la referendum e asocierea cu Dragnea. Cei care au spus asta s-au referit la Dragnea, pe care l-au asociat insistent cu referendumul“.

La toate aceste acuzaţii, Liviu Dragnea a jucat exact acea scenetă cu care ne-a obişnuit, a ipocriziei agresive: „Eu am văzut asta (n.r. – declaraţia lui Vasile Bănescu, purtător de cuvânt al Bisericii Ortodoxe). Eu sunt creştin ortodox. Nepracticant. Cu mare greutate mă abţin să nu dau răspuns la acele ziceri“. Vă daţi seama ce are în gînd „nepracticantul“ să spună despre Biserica Ortodoxă Română, din moment ce spune că „se abţine cu greu“?

Dar acum, cînd chestiunea cu „familia tradiţională“ a fost tranşată cu ajutorul celor care au stat acasă în cele două zile, lăsîndu-se păcăliţi de propaganda politică, e cazul să facem şi nişte conexiuni.

Exact acum două luni, în Piaţa Victoriei a avut loc acel protest al diasporei, care a fost, la fel ca şi acest referendum, o imensă manipulare. Astăzi ştim că, deşi erau anunţate acţiuni violente împotriva Jandarmeriei şi intenţia de a se pătrunde în sediul Guvernului, urmau să plece din ţară (în concedii sau în delegaţii) următoarele persoane:

– Viorica Dăncilă, prim-ministrul României, în concediu în străinătate;

– Liviu Dragnea, preşedintele Camerei Deputaţilor, plecat în weekend cu iubita;

– Gabriela Firea, primarul general al Capitalei, plecat în delegaţie în Tallinn, capitala Estoniei;

– Speranţa Cliseru, prefectul Capitalei, care urma să plece cu Gabriela Firea în delegaţie;

– Carmen Dan, ministrul de Interne, aflată în concediu.

Adică toţi factorii responsabili de gestionarea unei situaţii de criză de asemenea proporţii, deşi era anunţată participarea unui milion de persoane la un miting în faţa Guvernului!

Dintre cei de mai sus, singurele persoane care au rămas în Capitală sau au revenit din concediu au fost Carmen Dan, care a venit la minister pentru a supraveghea măsurile Jandarmeriei, şi Speranţa Cliseru, cea care a şi aprobat evacuarea în forţă a Pieţei Victoria. Nu vi se pare ciudat că acum tocmai Carmen Dan şi Speranţa Cliseru sînt cele chemate să dea socoteală în faţa anchetatorilor despre ceea ce s-a întîmplat la „mitingul diasporei“, deşi au fost singurii membri din conducerea PSD care au fost la faţa locului pentru a lua decizii?

Sînt, desigur, mulţi care cred în coincidenţe, numai că faptele arată complicităţi transpartinice la nivel înalt ale tuturor factorilor de decizie atunci cînd sînt organizate astfel de mitinguri, proteste, referendumuri, pe care puţini sînt dispuşi să le analizeze în toată complexitatea lor.

Pînă cînd vom afla tot ce s-a ascuns în spatele acestor manifestări din ultima vreme, nu avem cum să ocolim o întrebare de bun-simţ: cum naiba vorbim de un eşec al „mitingului diasporei“, un eşec al referendumului pentru familie, însă, în acelaşi timp, se prefigurează un mare succes al legii parteneriatului civil?