Români, apărați-vă democrația

Prima generație de politicieni români de după eliberare, feseniștii, nu erau comuniști. Erau un amestec de revoluționari spontani, securiști dinainte preveniți și cadre ale partidului de mîna a doua și a treia care aveau o oarecare competență pentru că se ocupaseră direct de industrie, de agricultură, de comerț exterior. Ele au format mai multe partide, din care după anul 2000 mai erau în circulație PSD și PDL. Acestea aveau în comun nu trecutul fesenist și comunist, cît monopolismul celor care s-au trezit la invenția politicii și împărțirea patrimoniului comunist în poziții privilegiate. Au construit un sistem politic închis, menit să nu permită noi intrări, și s-au mutat de la unii la alții, mai ales în orașe mici și mjlocii de ajunseseră la un moment dat indistincte. Unirea PDL cu PNL, un partid slab, cu o ideologie inspirată de la liberalii germani, adică să adune doar voturile care lipsesc pentru formarea unei majorități, fără alte mari aspirații, nu a schimbat mare lucru.

Ce a schimbat mare lucru a fost folosirea, întîi de către Băsescu și apoi de către Iohannis a serviciilor secrete în politică. Aceasta a crescut pe măsură ce politica a devenit mai concurențială și majloacele tradiționale, ca televiziunea, nu au mai putut asigura cîștigul. La ora asta fiecare partid are nevoie pe lîngă o televiziune de măcar un grup din zona de siguranță, exersat în bani negri și șantaje, și cine nu are acces la cele ale statului trebuie să recurgă la antreprenori. S-a creat o piață. Și cum proveniența acestora e tot din servicii, între politică și zona de siguranță militară a apărut o mlaștină care s-a tot întins.

Partidele veritabil populiste, ca PPDD sau USR, au reușit să spargă din monopol, ajutate de presă și societatea civilă, dar au fost imediat aduse sub control și vărsate tot în mlaștină. Finalul USR e garantat tot acolo, nu prin unirea cu PLUS neapărat, ci prin finalul dinainte specificat, guvernarea cu PNL. PNL liberalizează Teleormanul cumpărînd unul cîte unul pe primarii lui Dragnea- de asta a avut nevoie să fie la guvernare și a luptat pentru fondul de dezvoltare, ca să facă ei ce făcea Dragnea înainte, mai puțin ipocrit și fără discursuri despre statul de drept, adică să orgnaizeze pe toți antreprenorii politici locali într-o rețea națională de dirijare preferențială a resurselor publice. Publicul care e împotriva acestui fel încetățenit de a face politică să știe deja la ora asta că votînd USR, votezi de fapt pentru viitoarea guvernare PNL, deci cotizezi nu la schimbare, ci la absența ei. Degeaba sunt în USR și PLUS și oameni care sincer gîndesc altfel- nu e unul care să vină cu o idee alternativă, cu un alt scenariu, unul autonom față de stăpînii mlaștinilor. Își încearcă norocul pe cont propriu, la locale, și exact cei care ar avea potențial de dizidenți vor fi îngropați de atacuri și coalizarea celorlalți contra lor. Cele două partide unite nu au un lider destul de puternic și cu priză la mase care să le ducă pe un drum propriu.

Monopolul a mai rămas în parte- continuă să fie greu pentru independenți, toate partidele au închis posibilitatea, ca în Franța, ca societatea civilă să prezinte liste (grupuri de independenți) la locale, contestările la tribunal sunt ridicol de numeroase, de parcă alegerile există ca să împiedici competiția să se prezinte la joc, nu să o bați pe teren, și tot așa. Dar ce a omorît complet politica a fost mlaștina, adică zona informală din spate, nu monopolul formal. Dacă Orban îi ia lui Dargnea primarii și banii, dacă Orban devine Dragnea, cu ajutorul lui Iohannis, că el nu e decît un instrument, înțelegem mai bine miza enormei mobilizări din ultimii ani. Dragnea era un baron autonom. Nu mai există așa ceva. Toată lumea trebuie să facă parte din sindicatul politică-servicii.

Ai zice că e destul de rău pînă aici, dar ce e mai rău urmează.

În toată această perioadă au început să fie tot mai evidente manifestări de tipul dreptei din Ungaria și Polonia, combinate însă cu o folosire a serviciilor secrete care acolo nu există. Ziarele străine au publicat vara asta materiale produse de surse media apropiate de servciiile noastre care atribuiau PSD și lui Dragnea (de mai mult de un an la închisoare!) proasta evoluție a epidemiei, băgăndu-i evdient și pe ruși (același material orginal asumat de un autor oarecare a apărut peste tot unde această firmă de PR cumpără spațiu, în mai multe ziare europene). Opoziția din România e astfel treptat prezentată ca fiind necesarmente vîndută rușilor, cînd nu lui Soros. Opinia publică e pregătită nu doar intern, ci și extern, ca să lichidăm pe acești trădători nu doar de țară, ci și de Europa. Deja s-au putut numi procurori generali politici fără să mai fie nici o discuție, cu aerul că se redresează relele PSD. Pe urmele ungurilor și polonezilor, urmează lichidarea instituțiilor independente, CCR, BNR, CSM, instituții imperfecte, desigur, dar plurale și imprevizibile, cum e într-o democrație, unde controlul sindicatului e mai slab sau deloc.

Cînd îl aud pe Klaus Iohannis folosindu-și platforma prezidențială, menită de Constituție ca o instituție a medierii, atacînd repetat un partid politic îmi spun că deja s-a trecut pragul, a început o veritabilă destrămare a democrației românești, atîta cîtă mai e, la calitatea la care a ajuns, adică foarte proastă. De ce se țin alegeri nu e clar, pentru că ai un președinte șef al forțelor armate și de securitate care spune la toate orele că nu va permite PSD să guverneze, cum de fapt nu i-a permis din 2016. Alegerile au sens doar cînd există libertatea alegerii și e garantat că acela care cîștigă chiar poate guverna. Or, e invers, partidul care contestă clasa politică, USR-PLUS, știm deja că există doar ca să strîngă voturile alienate de clasa politică și să le aducă înapoi la matcă, iar partidul cu baza de masă cea mai largă e exclus dinainte și să zică mersi dacă nu va fi desființat, mai ales dacă zguduie barca cu moțiunea lor de cenzură.

E destul de rău că politica produce ”elite” de nivelul Stănescu sau Flutur și că alternativele la aceștia sunt copiii și nepoții sindicatului ca Tianu Burduja sau Vlad Voiculescu. Dar asta nu e așa important. Oameni de calitate mai bună sunt în toate partidele și au mai rămas și în birocrația de stat. La rigoare, cu alt leadership, care ar aduce un pic de consens am putea organiza treptat mai multă meritocrație- și cum s-a văzut la Președinția românescă a UE, ne putem descurca. Sigur, calitatea e o problemă, dar nu nerezolvabilă, la ora asta aș face o singură recomandare pentru alegeri, și aceea vizează un principiu mult mai fundamental, cantitativ în esență.

Dragii mei, aveți grijă să nu rămîneți cu un singur partid care să controleze și resursele materiale, și pe cele ale justiției și siguranței naționale, ca în Ungaria. Și acolo partide de opoziție sunt, dar nu au șanse să ajungă la guvernare. Și acolo, pragul a fost trecut subtil, cîndva în trecut, nimeni nu știe cînd, dar opinia publică a fost complice. O opinie care a stabilit că e OK să închizi presa nefavorabilă, dacă e a stîngii, și să modelezi justiția ca să elimini pe cei de stînga. Mai ales că stînga românească fiind una fără relații cu Occidentul, nici Europa nu o să îi apere, cum i-a apărat pe socialiștii și liberalii din Ungaria și Polonia. O opinie publică care a aprobat schimbări ale Constituției nominal menite să facă mai puțin politizate instituții precum Curtea Constituțioală sau Supremă, dar care de fapt au eliminat curți plurale, compuse istoric din ambele tabere, și au pus în loc curți monocolore, numite de autorii ”reformei”. O opinie publică care nu înțelege că rolul Avocatului Popprului este de opoziție, la înființarea sa în Suedia a fost un drept dat opoziției de a controla guvernul, și de aceea a avut o importanță istorică. Singura cale de a nu mai avea opoziție este mai multă consultare, nu eliminarea ei. M-a surprins neplăcut vacanța asta la ce consens s-a ajuns în democrația noastră că opoziția și intituțiile ei constituționale trebuiesc pur și simplu eliminate. Nu pot crede că e cineva așa de redus mintal încît să creadă că eliminarea opoziției va duce la altceva decît la legitimarea unui monopol de extracție, ca în București, unde am avut primari liberali și pedeliști și corupție generalizată 20 de ani fără nici un PSD. În București PSD a fost un fenomen recent, orașul a fost liber de PSD, dar nu liber de tarele politicii noastre.

De asta sfatul meu este același ca în 204 cînd v-am recomandat să votați Iohannis la președinție. Nu puneți toate ouăle într-un coș. Votați ca puterea să fie echilibrată în România, să nu existe un partid care fiindcă are și resurse materiale dosarele de șantaj ale serviciilor își transferă toți primarii. E rău să ai două forțe politice, că nu se înțeleg? Nu – e mai rău ca în Ungaria și Polonia, unde nu mai există decît o forță. România nu are nevoie de monopoluri politice. Două forțe apropiate vor fi obligate să discute și să coopereze- iar asta e o garanție că democrația noastră va continua.

Și nu considerați asta garantat. Pe biroul meu berlinez stă din luna ianuarie capodopera lui Alfred Stepan și Juan Linz Destrămarea regimurilor democratice, în care se radiografiază pe mai multe continente cum de la triumful statelor naționale democratice de la finele primului război mondial se ajunsese în Europa și America Latină douăzeci de ani mai tîrziu la dictaturi mult mai rele ca imperiile tradiționale. Asta o să predau la primăvară, că asta se întîmplă în multe locuri azi. Alegeri ușoare, și aveți grijă de voi și de democrația noastră. Cît o avem, mai putem spera că va produce ceva mai bun decît am avut în ultimii 30 de ani.