România cade la bacalaureat

Ar fi nedrept, cumplit de nedrept să aruncăm eşecul acestui bacalaureat în capul elevilor. Mulţi dintre ei sunt supradotaţi. Iar civic vorbind, sunt şi minori. Un adolescent, chiar un matur, la 18-19 ani, nu este decât rezultatul procesului de instrucţie şi al celui educativ desfăşurat în familie. Ca atare, dezastrul de la bacalaureat este eşecul întregii societăţi româneşti. Al celei responsabile. Este în primul rând un eşec al sistemului. De două decenii, programele şcolare, regulile şi condiţiile se tot schimbă. Parcă am asista la un concurs de fantezii nebune. Nu mai există nimic tradiţional şi nimic referenţial. Regulile jocului în şcoala românească nu mai ţin nici măcar un an şcolar complet. Se schimbă după cum bate vântul prin scăfârlia diriguitorilor. Drama-dramelor stă în faptul că noi, adulţii, ne-am bătut joc de şcoala copiilor noştri.

I-am făcut să creadă că învăţatul nu este o muncă, ci o distracţie încununată cu o diplomă. Ca o încununare a imposturii care domină lumea românească de astăzi, mai vine şi caricaturalul Prigoană (ce bine-l cheamă!) să minimalizeze şcoala şi diploma. El n-a făcut decât să calce pe urmele preşedintelui Băsescu. Şi acesta, absolvent din poziţia de ultimul clasat al unei promoţii a Institutului de Marină Mircea cel Bătrân din Constanţa, a ridiculizat de mai multe ori şcoala, profesorii şi învăţatul (practicat mai ales cu ţigara prin toalete). Şcoala şi instrucţia au devenit astfel subiecte peiorative. Locul ratării, al teribilismului, al fandoselilor familiilor de milionari închipuiţi. Şi tezele, şi orele, şi diriginţii, chiar şi profesorii terorizaţi de elevi au trecut în spaţiul ştirilor bulevardiere. În acest fel, elevii pe care se bazează viitorul ţării noastre nu fac decât să ilustreze pachetul de prejudecăţi, de falsuri şi greşeli al întregii societăţi. În oglinda rezultatelor de la Bac se văd judecăţile părinţilor despre starea societăţii româneşti, guvernată mai ales de verbul a te descurca şi de atributul care derivă din acesta. Eforturile politicienilor, preocuparea mediului de afaceri, rigoarea inspectorilor şi directorilor cu pălărie politică, toate se văd la un loc ca un monstru într-o oglindă.

Bacalaureatul 2011 este un soi de imagine a României fără tichie. O evaluare la miligram a metehnelor, prejudecăţilor şi viciilor din sistem şi din politică. Dar şi din restul societăţii!

Evaluarea „maturităţii” şcolare a celor tineri are valoarea unui semnal de alarmă tras înainte ca vaporul numit România, condus de vaporeanul numit Băsescu, să aibă probleme majore de direcţie şi de flotabilitate.