Motto: „Ne vom înţigăni chiar dacă ne vom plimba în limuzine şi vom mânca numai icre negre” (I.D. Sîrbu, 1956)
Treizeci de ani mai târziu, I.D. Sîrbu scria speriat în jurnalul său: „Mă tem de o haitizare a ţării mele”! Înţigănirea structurilor sociale româneşti şi substituirea instituţională a cutumei de şatră erau în plină desfăşurare, iar astăzi haitizarea ţării este deplină. În România haitizată, omul certat cu legea, criminalul brahial, numit mai pe scurt „interlop”, este vedetă naţională.
Avem şi o gradaţie de merit a interlopilor. Faza cea mai uşoară este „interlopul hazliu”, care te fură pe faţă, dar nu-ţi ia beregata, cum ar fi Nelson Mondialul din Arad, numit „amuzant” de presa de cancan. Huiduma tatuată îşi postează filmuleţe pe internet pentru a-şi etala notorietatea.
Apoi vin interlopii periculoşi, care, după ce te fură, îţi violează familia dacă nu ţi-o calcă cu maşina pentru că e grăbit la şmen. Are şi opţiunea beregatei tăiate, dar poate ai şansa să-l prinzi într-o zi bună şi să uite de şiş.
În cele din urmă, pe ultima gradaţie, sunt interlopii cu pact. Executanţii. Aceşti „contractangii” cotizează la „dl. colonel”, sau la „tăticul” lor, depinde de filieră şi de protector. Mai întâi 6.000 de dolari, apoi 12.000 de dolari, după cum este nevoie şi se cere. Aceşti interlopi plătesc, dar şi ei cer la rândul lor protecţie. De ce oare a ieşit criminalul „Paprika” de la zdup?! A rămas „colonelul” fără şmen, iar contractangiul său a fost scos să producă?! La fel ca Haiti, România este deplin atomizată. Societatea românească a încetat să mai respire. Nu există localitate rurală, oraş mic sau parte de oraş mare care să nu fie sub controlul „gulerelor albe”. De aceea Cosmos Tănase dă un oraş întreg peste cap să-şi facă nunta, deşi este urmărit şi ar trebui să fie arestat, el este păzit de poliţie, care-i dirijează şi traficul?! Mai apoi, puradelul unui vamist trage cu arma cum i se scoală lui, în toiul nopţii.
În România haitizată, toată lumea plăteşte la vagabonzi, dar se ia proporţional taxa de protecţie, în funcţie de cât produci. Taxa de protecţie o plătesc şi buticarul, şi florarul, dar şi buchiniştii sau proprietarii de hoteluri şi restaurante. După cum o fac şi afaceriştii de nivel mai mare şi de felurite profesii.
Dincolo de cotizaţii, interlopii contractangii oferă şi alte servicii stăpânilor lor. Exterminarea fără scrupule a celor care nu mai plătesc taxa de supravieţuire sau devin incomozi. Iar exterminarea trebuie să pară un gest suicidar, curat şi fără echivoc. Deşi totul pare să fie luat într-un joc absurd. Să amintim de cazul Erbaşu, care alerga cu cuţitul în spate pentru a-şi pune capăt zilelor, aruncându-se singurel în piscina fără apă! Cazul Cocoşatu, care s-a gândit el să-şi pună capăt zilelor în micărie, deoarece brusc nu mai putea înţelege rostul lui pe această lume. Cazul procurorului Lele, profesionist în depistarea filierei colonel-contractangiu şi care s-a trezit că se aruncă de unul singur pe fereastră, că-i era greu cu munca. Cazul Florian Anghelescu sau Dumitru Tinu, toate au trebuit să indice un banal gest suicidar.
Contractangiii interlopi sunt foarte aproape de rolul pe care îl are „tonton macoute” în Republica Haiti, o poliţie a terorii bazată pe „voluntariat”, după cum şi interlopii noştri sunt firi foarte voluntare atunci când cotizează sau aplică pedepse comandate. După cum haitienii „macutos” îl aveau pe tăticul lor „Papa Doc” Duvalier, şi interlopii d-alde Mondialu, Paprika, Cosmos îl au pe tăticul lor protector, „Papa” Băsescu.
Dar ce este mai dureros aici este următorul paradox istoric: în timp ce analfabetul „Paprika” este eliberat pe suma banală de 5.500 lei, după ce a nenorocit trei suflete dintr-o singură lovitură, în 1956, când I.D. Sîrbu a făcut profeţia pe care o trăim, zeci de mii de români au luat câte zece sau 20 de ani de închisoare, fără rabat, numai pentru că au scris sau au vorbit câteva cuvinte! Cum oare se cuantifică crima în istoria noastră? Crudul adevăr este acesta: omul diferit, cultivat sau pur şi simplu onest a fost şi continuă să fie, ca în anii ’50, mai aspru pedepsit decât mârlanul aflat la putere, vărsător de sânge sau iubitor de evaziune fiscală. De aceea ne vom pierde ţara într-o bună zi, chiar foarte apropiată.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.