Constatarea din titlu aparţine unui mare om de cultură, care nu-şi putea reprima tristeţea uriaşă văzând până unde s-a ajuns cu dispreţul faţă de alegători în România de azi, dacă până şi Băsescu – ai cărui protejaţi politici de până ieri jucau table la bustul gol pe plaja din Coasta de Azur! – nu a scăpat ocazia să denunţe faptul că, despre probleme ce „ard”, nu poate dialoga cu premierul României – cel cu care, potrivit unui protocol unic în analele politice europene, ar trebui să coabiteze exemplar -, întrucât acesta e în concendiu, nu la Mamaia sau Strehaia, ci în îndepărtatul Miami. Dincolo de cinismul observaţiei celui de la Palatul Cotroceni mă văd silit să remarc că sunt de acord cu el, poate pentru prima oară de când deţine funcţia supremă în stat. Cu alte cuvinte, pot fi bănuit de orice, dar numai de băsism nu, dar, oricum am suci-o, decizia premierului social democrat Victor Ponta de a-şi petrece vacanţa în Miami este una foarte proastă, nu dă bine deloc în actualul context politic românesc, în care, până mai ieri, când codeţinea steagul USL din opoziţie şi clama, reclama sau declama drepturile celor mulţi, atât de oropsiţi în timpul blamabilei guvernări portocalii, acum procedează exact pe dos, sfidând orice urmă de bun-simţ, realism şi educaţie civică. Am căutat diverse surse, la diverşi premieri străini vestici de ieri şi de azi, şi nu am aflat să fi ajuns la Miami în vacanţe!
Nu-l incriminez cu mânie proletară, dar, ca un gazetar care a criticat vehement guvernarea pedelistă, sprijinind direct şi indirect opoziţia uselistă, nu pot să nu mă delimitez public de faptul că Ponta una a promis atunci şi cu totul altceva „fumează” acum, mai precis, prin măsurile pe care le ia, prin declaraţiile cu care inundă televiziunile ziua, seara şi noaptea, a întors total foaia, ne-a tratat pe toţi – oameni simpli, intelectuali sau politicieni – ca pe nişte retardaţi. Ne-a desconsiderat şi o face în continuare fără reţinere, de parcă nu NOI suntem cei care l-am votat şi l-am propulsat în fruntea Guvernului, de parcă nu NOI suntem cei pe care şi acum se bazează. Şi o face aşa cum o face – adică în cel mai pur stil stalinist cu putinţă.
Din această ultimă perspectivă, mă văd silit să remarc faptul că o bună bucată de timp îi suspectam de pauperitate lexicală sau de tendenţionism pe cei care vorbeau despre neocomunism în România postdecembristă. Azi, luând act de ceea ce face şi promovează Victor Ponta, trebuie să le dau dreptate. De aceea nu cred că e ceva mai trist decât să te vezi înşelat în credinţă şi idei de nişte indivizi care, în primă şi ultimă instanţă, nu se dovedesc decât nişte arivişti notorii, că acesta este idealul lor, în numele căruia sunt în stare să calce pe orice, inclusiv pe cadavrul poporului.
Primul mare şi foarte îngrijorător semnal l-am primit în chiar seara din decembrie 2012, în care se anunţau estimările la alegerile legislative, când Ponta înroşise telefoanele spre a le cere celor de la UDMR să intre în coaliţia de guvernare. Ce mai contau în ochii electoralului proaspăt încântat de victoria USL promisiunile politice ale liderilor acesteia referitoare la faptul că UDMR va trebui ignorată pentru trădările sale şi mai ales pentru cauţionarea PDL în politica sa profund antipopulară? De ce să conteze, dacă Victor Ponta, în primul rând, şi după el Crin Antonescu vor să reabiliteze cu orice preţ ideea că poporul are memorie scurtă sau că, dacă ei sunt pe cai mari, nu au obligaţia morală să-şi respecte promisiunile, principiile şi politica de partid. După alte câteva zile, acelaşi Ponta făcea sluj în faţa avortonului politic UNPR, înfiinţat de naşul de botez al fiului său, generalul de mucava Gabriel Oprea, pentru a-l aduce la guvernare şi a-i oferi postul de vicepremier (mai mult, acum, când premierul a plecat în binemeritata vacanţă la Miami, el l-a lăsat ÎNLOCUITOR la conducerea cabinetului pe acelaşi avorton poltic). Dacă tot suntem la acest capitol, să semnalăm cum îl joacă „pe deşte” pe finuleţul Ponta acelaşi general-gamelă. Vă amintiţi, poate, că, după cooptarea UNPR la guvernare, s-a spus, probabil pentru a mai adormi nemulţumirea electoratului, şi, înainte de toate, a membrilor PSD, ce nu uitaseră trădarea UNPR şi efectele ei, că acesta se va unifica repede cu partidul din care a dezertat la ordinul Cotroceniului. Peste un alt timp s-a precizat că faptul se va petrece la Congresul PSD din iarnă. Dar nu a mai avut loc nici atunci şi nici azi, fără să se dea o explicaţie, aşa că iarăşi Oprea şi-a păcălit finul.
Pe de altă parte, deşi pare paradoxal, legând cu ce am spus mai înainte, nu trebuie scăpat din vedere că Ponta şi colegul său penelist Antonescu au consacrat puţoismul în politică, atitudine pe cât de nocivă, pe atât de contraproductivă – ea ilustrând lipsa crasă de politicieni români autentici şi avalanşa de închipuiţi. În ce mă priveşte, în cazul lui Ponta remarcam acest fapt acum doi ani, în momentul în care, în cel mai crunt stil stalinist, l-a executat politic pe Mircea Geoană. Nu mă topeam eu după cel ce pierduse stupid alegerile prezidenţiale în faţa lui Băsescu, dar nici nu puteam să accept necondiţionat lucrăturile „puţoiului politic pricăjit”. Ulterior am crezut că am exagerat, dar evoluţiile mi-au dat dreptate. Toate astea nu contează pentru parvenitul Ponta, plecat ÎN VACANŢĂ LA MIAMI, probabil pentru a fi aproape de Cristi Borcea, întrucât, dacă rămâne fără butelie, să-i facă rost acesta de una. În timpul ăsta ce mai e prin ţară? Păi, un mare comandant de unitate militară i-a trimis o scrisoare tulburătoare premierului român, care, de dragul supravieţuirii sale politice, a uitat TOT CE A PROMIS ÎN CAMPANIA ELECTORALĂ; la OLTCHIM, dramele se succed în lanţ, mii şi mii de oameni cu familiile lor fiind păcăliţi în mod ordinar de acelaşi Ponta şi şleahta lui de impostori politici; în sate, dragii noştri, dragi părinţi se sting şi mor, cum zicea poetul, dat fiind că nu ştiu de unde să mai aştepte un semn bun, întrucât până şi Dumnezeu i-a abandonat; în şcoli, elevii, şi chiar „profesorii” lor cu note „mari”, dar după sistemul sovietic, cu note de la 1 la 5, dau sinonim pentru cuvântul politician cuvântul parvenit. Dar drama ţării e mult mai profundă şi mai amplă. Ce ştie sau ce înţelege premierul Ponta din ea? Nimic, nimic, nimic! Sigur, oricine poate să-şi petreacă vacanţa oriunde, dar EST MODUS IN REBUS ŞI CONCORDIA CIVIUM MURUS URBIUM, domnule doctor în drept! Până atunci, România rămâne o ţară cu premier aflat în vacanţă la Miami!
Am început cu foarte pătrunzătoarea observaţie a unui om de cultură şi nu pot încheia fără a divulga în premieră absolută titlul unui roman pamflet la care lucrează unul dintre cei mai importanţi scriitori români contemporani la care subscriu – „Copilotul lichea”.
