Guantanamo este un teritoriu de 45 de mile pătrate situat în estul Cubei, în jurul golfului cu același nume, care a fost închiriat de SUA, pentru o chirie anuală de 5000 de dolari, după ce aceasta a ajutat insula caraibeană să își obțină independența față de Spania. Deținând o poziție strategică importantă în Marea Caraibelor, teritoriul respectiv, care nu este american dar pe care SUA își exercită suveranitatea, găzduiește o bază militară, precum și infrastructuri speciale (mai exact un centru de detenție) utilizate pentru activități interzise de legea americană și desfășurate departe de controlul Congresului american.
DE LA STRATEGIA CENTRULUI LA STRATEGIA PERIFERIEI
Analiștii politici au remarcat deja de ceva vreme faptul că interesele strategice vitale ale SUA s-au deplasat din spațiul euro-atlantic în cel indo-pacific. Aceasta înseamnă că pentru America aliații est europeni pot oferi mai puține avantaje decât cei est și sud asiatici sau cei care au capacitatea de a opera în regiunile respective. Pe cale de consecință, și America este gata să ofere un sprijin mai mic, în caz de nevoie, aliaților europeni și, în special celor din estul continentului.
„Retragerea” SUA din Europa de est nu înseamnă, însă, nici pierderea oricărui interes pentru regiune, nici dispariția sa totală de aici. Estul european se transformă doar din front principal, în front secundar, și din obiect al strategiei americane centrale, în obiect al strategiei americane periferice.
Prin estul Europei trece linia de demarcație dintre spațiul euro-atlantic, dominat de SUA, și spațiul euro-asiatic, dominat de Rusia. Cea din urmă are, în prezent, de ales între parteneriatul cu China, super-puterea globală emergentă, și parteneriatul cu SUA, super-puterea globală decadentă. Atunci când SUA îi va oferi mai mari avantaje strategice decât China, Rusia va fi gata să sprijine strategia globală americană și mai ales interesele americane în Pacific. Deocamdată, însă, ceea ce oferă China Rusiei este cu mult mai important.
Dacă aceasta nu înseamnă chiar garantarea unui statut de super-actor post-sovietic la nivel global, cel puțin garantează accesul la resursele de putere necesare pentru ca Moscova să lupte cu șanse de câștig spre a obține un asemenea statut în confruntare cu Washingtonul, cel decis să își păstreze monopolul controlului asupra ordinii mondiale cu orice preț.
Astfel, în relația cu Rusia, SUA ajunge la aplicarea maximei potrivit căreia „prietenul adversarului / rivalului meu este adversarul / rivalul meu”. Din perspectiva unei asemenea „rivalități prin simpatie” sau „rivalități derivate”, administrația americană escaladează tensiunile pe frontul, de acum secundar, est-european, așteptând ca angajarea Rusiei pe acest front, mult mai important pentru ruși decât frontul asiatic, să îi confere Americii un avantaj relativ în regiunea indo-pacifică. Pentru ca o asemenea strategie să își arate maximele avantaje, confruntarea cu Rusia în Europa trebuie dusă prin intermediari locali, care, în plus, vor și cumpăra armamentul obsolit aflat în stocurile complexului militar-industrial american.
În această logică este esențial ca bazele militare SUA sau NATO (organizație în care SUA își păstrează rolul conducător) din Europa de est să fie păstrate (preferabil, pe costul țărilor gazdă sau cu chirii modice), precum și ca la conducerea statelor est europene cărora li se conferă un rol central în respectiva strategie periferică, să fie guverne prietenoase; unul dintre criteriile prieteniei fiind inapetența pentru proiectele Franței macroniene privind decuplarea strategică a Europei de SUA.
PARTENERIATE CU GEOMETRIE VARIABILĂ PE FRONTUL DE NORD-EST
Pe frontul est-european cei mai loiali parteneri ai SUA sunt Polonia și România. Între aceștia din urmă, pe la mijlocul deceniului 1990, s-a stabilit și un parteneriat aprofundat (cu caracter strategic).
Deși formal lucrurile par a nu se fi schimbat, Varșovia și Bucureștiul urmează în ultimii ani trasee geopolitice tot mai diferite.
Polonia a adoptat explicit suveranismul și iliberalismul, respingând atât globalismul european, de inspirație macroniană, cât și pe cel american, de origine soroșistă. De pe aceste poziții, polonezii se opun euro-federalismului de tip merkelian, adică Europei germane, precum și politicii cotelor de emigranți originari din zonele de conflict asiatice și africane. Ultima picătură de sfidare poloneză în paharul răbdării neo-imperialismului franco-german a reprezentat-o decizia Curții Constituționale a Poloniei care nu a stabilit numai că dreptul european trebuie să se conformeze constituțiilor naționale, ci și că anumite articole din tratatele constitutive ale UE sunt inaplicabile în Polonia ca fiind neconforme cu dispozițiile legii fundamentale a acesteia. Așa s-a declanșat un război sui generis între Polonia și Europa germană.
România, dimpotrivă, oficial, în discursul și acțiunea practică a autorităților, respinge suveranismul, în timp ce renunțarea completă la democrație face ca problema caracterului iliberal al acesteia să nu se pună. Într-o țară care și-a cedat suveranitatea (nu către UE, ci către hegemonii euro-atlantici), „democrația suverană” (numele folosit la Moscova pentru a desemna „democrația iliberală”) nu mai poate face obiectul nici unei discuții. Așa se mai explică de ce ideea primirii unor cote de refugiați, dintre cei refuzați de statele occidentale dezvoltate, nu a întâmpinat rezistență la București. Aceasta în timp ce CCR, cu toate menajamentele și în total contrast cu poziția susținută de guvernul român prin agentul național la Curtea de justiție a UE, a rugat ca măcar deciziile sale, prin care a interpretat Constituția română, să își păstreze caracterul general obligatoriu, fiind scutite de cenzura instanțelor europene. Astfel, chiar dacă este mereu „sancționată” (a se citi discriminată) de UE pentru prea multă corupție și prea puține reforme, România încă se mai poate mișca pe centura Europei fără a fi urmărită de poliția de moravuri a acesteia.
Ungaria și-a declarat solidaritatea cu Polonia în lupta acesteia cu eurocrația bruxelleză, în spatele căreia manevrează Germania și Franța. România a evitat să facă un gest similar. În atari condiții, chiar dacă la vedere nu s-a petrecut nici o schimbare, este imposibil să nu se conchidă că în timp ce relația dintre Budapesta și Varșovia se încălzește, cea dintre Varșovia și București se răcește. Ceea ce afectează, desigur, interesele partenerului lor american comun.
POLONIA DIN NOU ÎNTR-UN RĂZBOI PE DOUĂ FRONTURI
Și tocmai în momentul în care litigiul dintre Polonia și UE atingea cote maxime, la frontiera poloneză de est Belarusul atacă cu „arma demo-culturală de distrugere în masă”, trimițând pe teritoriul statului vecin câteva zeci de mii de emigranți veniți, nu se știe pe ce cale, în special din Siria și Afganistan. Ceea ce determină Varșovia să își deplaseze armata pentru a se apăra de această invazie musulmană, obligând Minskul să mobilizeze mijloace similare în oglindă. La granița polono-belarusă se instaurează astfel o stare de război hibrid, cu elemente militare convenționale, în timp ce la granița polono-germană războiul hibrid este încă lipsit de componenta militară clasică. Să fie oare vorba despre o altă înțelegere secretă din anexa neștiută a unui alt Pact Ribbentrop-Molotov?
Până în prezent nu există informații certe cu privire la ruta care i-a dus pe emigranții ce asaltează Polonia dinspre est, în Belarus. Să fi tranzitat ei Rusia sau Ucraina? S-au deplasat via terra sau via aer? Punctul de adunare din care au plecat a fost în Asia Centrală sau în Asia Mică (Turcia)?
Destinația finală declarată este UE și anume occidentul acesteia, însă drumul natural către ea (mai ales dacă ne referim la sirieni sau libieni) nu duce prin Belarus. Să fi încercat astfel Alexandr Lukașenko să „pedepsească” UE pentru sancțiunile aplicate de aceasta Belarusului, cum sună acuzațiile oficiale venite de la Bruxelles? Greu de crezut că asta se putea întâmpla fără acordul Rusiei, care a împins urgent forțe armate importante în apropierea graniței belaruse, sugerând că o violare a teritoriului belarus de către armata poloneză va declanșa un război cu implicarea directă a Moscovei. Dacă ar fi dorit să provoace un asemenea război, Președintele Putin nu ar fi luat astfel de măsuri de descurajare; dimpotrivă, ar fi mimat slăbiciunea sau dezinteresul.
Pe altă parte, dacă este evident că atitudinea critică a Varșoviei la adresa regimului Lukașenko deranjează Minskul, apare, totuși, destul de ilogic ca acesta să încerce a gestiona conflictul cu UE printr-o criză adițională care lezează nemijlocit tocmai pe una din oile negre ale Europei germane. Necazurile Poloniei în vecinătatea sa estică nu pot decât bucura pe vest-europenii aflați în luptă cu ea, întrucât o împing pe aceasta să capituleze în fața lor.
Ceea ce naște ipoteza aducerii emigranților cu pricina de undeva prin Turcia, în Ucraina, urmată de trecerea lor discretă în Belarus. Din punctul de vedere al Kievului aceasta ar prezenta avantajul înrăutățirii raporturilor Occidentului euro-atlantic cu Rusia (de astă dată se aplică zicala conform căreia „adversarul adversarului nostru este prietenul nostru”), precum și al deplasării forțelor armate ruse din vecinătatea graniței ucrainene în ce a graniței belaruse. Dacă lucrurile ar sta așa, bizar rămâne faptul că Minskul, în loc să îi împingă pe musafirii nepoftiți înapoi în Ucraina, îi împinge mai departe în Polonia. Aceasta apare a fi victima scenariului în orice variantă, cu excepția celei în care, în înțelegere cu aliatul său american, Polonia dorește să atragă Rusia într-un război purtat departe de frontul indo-pacific.
Cât despre țările baltice, criza de la frontiera polono-belarusă, care amenință direct cu contagiunea la frontiera belaruso-lituaniană, probează că invitarea lor în NATO nu le-a sporit securitatea, sporind, în schimb, insecuritatea alianței nord-atlantice. Așadar, America nu poate include aportul lor în strategia sa periferică.
Pe Turcia neootomană SUA nu mai poate conta. Nu, neapărat, pentru că i-ar fi ostilă, dar pentru că este impredictibilă. Congruența intereselor strategice ale celor două nu mai este evidentă și de la sine înțeleasă. Asta înseamnă că bazele parteneriatului lor strategic au dispărut.
Turcia este, oficial, și partenerul strategic al României. Atunci când parteneriatul s-a născut el avea temelii trainice. Mai sunt ele valabile în prezent? Temeliile poate că nu s-au surpat, dar trăinicia lor a devenit îndoielnică. Asta inclusiv întrucât geometria geopoliticii arată că depărtarea Turciei de SUA, în condițiile în care distanța dintre România și SUA nu se schimbă, conduce la îndepărtarea României de Turcia. La fel cum se petrece în raporturile dintre Polonia, UE și România.
Turcia se apropie, în schimb de Rusia sau, cel puțin, încearcă o politică de balans între Rusia și SUA (NATO). În condițiile în care România escaladează controversele cu Rusia, oscilațiile politicii turcești pe direcția est-vest, devin o vulnerabilitate pentru securitatea României, dar și pentru strategia periferică a SUA în regiunea Europei orientale și a Mării Negre.
În acest context, dacă într-un punct interesele turcești și cele americane coincid el este cel în care ambele se opun implantării Franței macroniste în spațiul carpato-danubian. Un interes față de care, în sens pozitiv, este sensibilă și Germania.
În măsura în care ultimele prognoze arată că Emmanuel Macron are șanse de a fi reales la anul (2022), în funcția de președinte al Franței, ca fiind răul cel mai mic, cei trei, prin metode active sau pasive, prin înțelegeri explicite sau tacite, au acționat de urgență, pentru dislocarea brutală a partidului macronist (USR) din guvernul României și scoaterea lui în peisaj prin ordonarea unei mari coaliții PSD-PNL-UDMR, păstrată până acum ca soluție de ultim recurs. Până anul viitor, respectiv până alegerile prezidențiale din Franța, preoțimea atee care s-a autoproclamat „mântuitor” colectiv (ca numele Clubului) al României (este vorba despre USR, desigur), trebuie să devină amintire.
CONCENTRAREA SUA ÎN CENTRUL FRONTULUI DE EST
Dacă pe Turcia nu poate conta, în cleștele ruso-german în care se zbate Polonia nu are nici un interes strategic să intre iar pe statele baltice nu le poate nicicum apăra (de aceea Președintele Joe Biden a și renunțat la opoziția față de proiectul energetic ruso-german North Stream 2), SUA trebuie să se concentreze asupra păstrării unei poziții de siguranță în România. Pentru aceasta este gata să facă unele concesii Germaniei.
Astfel, dacă în România se formează un guvern de „mare coaliție”, simbolic vorbind (căci nici unul dintre membrii coaliției nu are o ideologie clar respectată), de „stânga-dreapta”, întrucât acesta nu este un simplu exercițiu politic românesc, ci unul geopolitic, formula corespunde unei „mari coaliții” externe, tot conjuncturală, americano-germană (altminteri fără nici o legătură cu presupusa înrudire între SPD, partidul principal al noului guvern german, și PSD, butaforia stângii-caviar românești).
Ceea ce SUA, nedorind sau neputând să ofere mai multe avantaje Moscovei, cu siguranță, vrea să păstreze aici este un Guantanamo est-european de unde Rusia poate fi supravegheată și hărțuită până în punctul în care să aprecieze că apropierea de SUA este mai folositoare decât apropierea de China. Un joc riscant și cu minime șanse de reușită.
Convocat la Washington de Secretarul de Stat Anthony Blinken, tehnocratul Bogdan Aurescu, pe care, nu întâmplător, prim ministeriabilul macronian Cioloș voia să îl înlocuiască cu „salvatorul” Dan Barna, va primi nu doar firmanul de ministru de externe în viitorul guvern de coaliție, așa cum a primit generalul Ciucă firman de prim ministru de la secretarul apărării Lloyd Austin, ci și un ordin de misiune privind apărarea pozițiilor părăsite de SUA sau ale celor lăsate în urmă după retragerea de pe frontul est-european.
În contextul respectiv, apare oarecum limpede că America își rezervă controlul asupra politicii externe și de apărare a României, în timp ce Germania își adjudecă piața românească și decizia asupra ordinii constituționale românești.
Așa se explică și anunțul privind reforma constituțională, în sensul în care să se consacre caracterul parlamentar al republicii. În realitate, România este deja republică parlamentară căci, fiind mediator între puterile statului, președintele nu poate fi și co-șef al executivului, cum este cazul în republicile semi-prezidențiale. Ceea ce, probabil, se urmărește este eliminarea ambiguităților redacționale care au permis derapajele prezidențialiste. Cu siguranță, însă, în amintitul anunț trebuie văzut semnul renunțării la preferința americană pentru o Românie slabă cu un președinte puternic / instituții puternice (care să se apropie de modelul constituțional al SUA), în favoarea celei germane pentru o Românie puternică cu un președinte slab / instituții slabe (care să copieze sistemul constituțional al RFG); adică semnul abandonului României ca partener strategic de către „Marele licurici” transatlantic.
Deocamdată este clar că și SUA și Germania, pentru motive diferite, este drept, doresc să se plaseze într-o poziție cât mai favorabilă pentru a negocia cu Rusia susținerea unui anumit model de ordine globală și respectiv europeană. Coincidența de interese și modalități nu are, însă, cum dura prea mult. Atât țintele, cât și tradițiile istorice, precum și constrângerile geografice ale fiecăreia sunt atât de diferite încât „marea coaliție externă” nu poate dura mult. Atunci se va rupe și „marea coaliție internă” dintre PSD și PNL sau aceasta va continua pe baze diferite, conform preferințelor puterii străine rămase ori (nou) sosite pe teren.
În orice caz, este foarte probabil că statutul României de Guantanamo est european va continua. El va fi provizoriu, desigur. Numai că nimic nu durează mai mult decât provizoriul.
Autor: dr. Adrian Severin
Splendid…am ras cu lacrimi (dupa ce am plans urmare articolului dlui. prof.Adrian Severin)!
Romania a ramas acelasi GULAG cominternist dupa Lovitura de Stat Comintern cu dirijarea in sistemul disimulat al expertilor escroci in IT care incurca urmele locatiei de unde comit escrocheriile pentru a nu fi descoperiti, implementand chiar si o locatie finala credibila. Poate asa vor intelege cititorii cum procedeaza Comintern de la infiintare, azi fiind folosita SUA in acest scop prin Filiala Langeley/deepp de staate aflata sub control bolsevic dinaintea PRIMULUI MACEL BOLSEVIC MONDIAL! Astfel i s-a dat SUA dupa AL DOILEA MACEL BOLSEVIC MONDIAL de catre Stalin, SEFUL Comintern/Partidul Comunist/Bolsevic Mondial rolul de „jandarm mondial” in confruntarile regizate cu Lagarul de Concentrare Bolsevic drept RAZBOAIE IDEOLOGICE cu alte sute de milioane de victime pe langa miliardul si jumatate reusit
in MACELURILE MARXISTE, ULTERIOR BOLSEvICE de dupa 1848… Razboiul civil din Grecia si spatiul balcanic dupa 1945, apoi
„razboaiele anticolonialiste” de dupa 1950 din Asia de sud-est, „revolutiile” din 1953, 1956, 1968 in colaborare Comintern
cu CIA, Organizatia Gehlen, respectiv bnd si serviciile galice…In consecinta Guantanamo/Cuba – Guantanamo/Romania sunt de fapt GULAGURI ale Comintern/Uniunea Sovietelor de Capitalisti KGB/GRU!!!
Io zic că era mai frumos dacă treceau toate titlurile lu’ dom’ severin, adică şi pe ăla de fost puşcăriaş de drept comun
O analiza redactata intr-un limbaj elegant, dar prolix ocolind realitatile subterane acoperite de aparente tratate ca si cum nu ar cunoaste MAI BINE CA NOI TOTI realitatile subterane! E trist ca un intelect perfect dotat nativ, cu cunostinte ce nu sunt la indemana oricui insista in a nu aduce la suprafata realitatea subterana, parca din teama de a nu fi lasat din nou fara oxigen datorita „valurilor revolutionare mondiale” ce vin din largul Oceanului Ideologic BOLSEVIC cu o regularitate de ceasornic! Sa nu-si dea seama la niciun an de la DEBARCAREA VIOLENTA a lui Trump ce se intampla azi in SUA cu o mai mare claritate decat inaintea si in timpul celor DOUA MACELURI BOLSEVICE MONDIALE? Debarcare la care au pus umarul ILEGALI din SUA si Filialele mondiale Comintern? Stie oare autorul ce dejecteaza postacul antisemit „Humor” cu gealatii lui de pe forum despre LOVITURA DE STAT din dec 1989? Stie ca o considera o conspiratie „ovreiasca”, citez din antisemiti, in care un rol „ocult khazar” i se atribuie socrului sau Brucan ca, citez „agent al miliardarului ovrei Söros ce ar tine de CIA”? Pozitia mea e opusa, e vorba de un miliardar ROSU-FOST EVREU devenit la bolsevizare INTERNATIONALIST/ GLOBALIST APATRID! Trump a inceput procesul intoarcerii SUA la sine insile cu implicatii complexe pt Confreria mondiala printre care si Guantanamo, respectiv „Guantanamo-ul mioritic” din viziunea analistului care cu tot respectul, ignora intaietatea COLHOZULUI BOLSEVIC continental in mentinerea… GULAGULUI numit Romania! Si cu acelasi respect, Constitutia si legislatia SUA nu au fost gandite/formulate a raspunde PROVOCARILOR TERORISTE ISLAMICE, cum nu sunt adecvate de peste un secol PROVOCARILOR COMINTERNISTE, agentii bolsevici prinsi primind condamnari simbolice! Celulele teroriste functioneaza in sistemul celor bolsevice fiind greu ca teroristii prinsi inainte de a se arunca in aer sa fie convinsi a-si tradeze instructorii in stil democratic.
Pentru prostul de Severin, nu dobitocule, suntem dacii liberi, lipsiti de educatie civilizata. Ce pupam in fund rusul nespalat. Marsh ma cu zicerile tale, puscariasule. Bagi panica prostilor .
Nu în ultimul rând a se reține sugestia voalată privind posibila implicare a lui Hunter Biden – beizadeaua șpăgară – în toată această murdară poveste cu iz de Înaltă Trădare.
Acestea sunt keyle funcție de care un om inteligent (nefiind cazul tău) ar fi lecturat acest text aparent hazliu.
Acuma reformulează-și opinia critică: este sau nu este textul de mai sus un text umoristic?
Are sau nu are valoare prin substratul tematic inserat?
Chiar crezi că-mi arde s-o fac pe-a L. Postu refurbished sau pe-a O. Bufnilă reloaded?
Gândește înainte de a-și deschide aiurea sfincterul guriței,!
pentru ca imediat, în aceeași nopate, în 6 nov la ora 00.04, să răspund unui alt comentator, care afirma posibilitatea amplasării minireactoarleor în Ținutul Secuiesc:
„
Nici o asemenea bombă cu ceas experimentală nu va fi instalată în interiorul arcului Carpatic.
Nu-mi cere explicația că n-o știu (încă).
Să zicem că e … „VERBOTEN” de nuclearizat Siebenbürgen-ul și Székelyföld-ul.
Bombițele alea ambulante sunt soluții energetice de tip back-up pentru obiectivele militare americane din kolonie, în eventualitatea unui Blackdown. (nu stau acuma să-ți explic ce anume înseamnă acel ”30” din denumirea unui Minuteman și care este marja de timp minimă de reacție în cazul unui atac nuclear).
Așadar, rămâne cum am stabelit Io* (Țara Miticilor și Prazilia Saudită):
1. Scutul = minibombiță la Craiova
2. US BASE M.Kogălniceanu = minibombiță la Constanța
3. US Embassy + US Base North Bucharest = minibombiță la București.
I SAID!”
Gâscane, textul de la începutul secțiunii comentariilor se voia o reiterare într-o alăt formă a celor enunâate în data de 5 nov. 2021.
Știi ce citesc astăzi pe un site îndrăzneț (riddickro)?
Citez:
„Minireactoarele ar urma să fie dispuse pe lângă baze militare „strategice” (o parte dintre ele vor fi adăugate ulterior). Pentru „autonomie energetică”, adică asigurarea permanentă a energiei electrice, inclusiv „în cazuri extreme”. Da, şi în acele cazuri sau mai bine zis, şi în acel caz. Al Războiului spre Est. Nu-i o întâmplare că Licuriciul începe plasarea lor pe Flancul Estic (până acum nu doar RO, ci şi BG, PL şi UA).”
Io* zic că ar fi cazul să-ți tacă fleanca și să-și vezi de jointurile tale puturoase!
@Boilor ce n-au habar nici câte urechi au plantate în căpățână:
Gâscane, ăla nu era nicidecum un text hazliu!
Era un text aparent pamfletar dar cu un puternic substrat civic.
Ideea centrală în jurul căreia era construit „pamfletul” a fost enunțat în data de 5 noiembrie 2021, la articolul din Cotidianul „Unde va fi amplasată viitoarea centrală nucleară”.
La ora 18.02, în data de 5 nov. am enunțat o ipoteză credibilă:
„
Următoarea centrală nucleară va fi realizată ÎN ESTUL CRAIOVEI.
Necesitatea acestui amplasament rezultă din dubla utilizare a acestui tip de centrală:
– producție de energie electrică civilă
– soluție de back-up pentru alimentarea cu energie a obiectivelor militare americane
Așadar:
Centrala 1 – la sud-est de Craiova, back=up pentru obiectivul de la Deveselu
se pregătesc cei din nord-vestul Constanței – back-up pentru baza militară de la Kogălniceanu
și
cei din nordul Bucureștiului, dincolo de Tunari, back-up pentru Ambasada SUA și, în perspectivă, a obiectivului militar america din zona TUNARI!
AM ZIS!”
Mai intii, domnule Severin, ce-i ala armament „obsolit”? Pentru un intelectual cu pretentii, semidoctismul asta manifest e semn rau. Dar „invechit” ce are? Pata asta, aparent intimplatoare la inceputul textului, face cititorul avizat sa priveasca cu suspiciune ce urmeaza. Si acum comentariul de fond: surdul nu aude, dar le potriveste! Sigur ca similitudinea de situatii intre enclava americana din Cuba si cea denumita generic Romania, asezata convenabil la Marea Neagra, aproape de Crimeea, e acceptabila. Dar ceea ce nu vedeti, si ati realizat fara sa vreti, este similitudinea dintre puscaria extrajudiciara de la Guantanamo si situatia poporului roman, transformat sui generis in prizonierul tentatiilor si tendintelor parajuridice – conform normelor de drept international, cutumelor si bunului simt – ale marilor puteri. Suntem, azi, la fel cu prapaditii detinuti, multi arestati si torturati fara niciun motiv real, sechestrati in custile din mijlocul bazei militare americane. Supusi, saraci, fara perspective, copiii nimanui. Iar cei care vor indrazni sa afirme idei legate de suveranitate, independenta si identitate nationala au toate sansele, in curind, sa intre in custi reale, cu constructie si paza autohtona, cum s-a mai intimplat in istoria noastra. Nimic mai crincen decit slugarnicia romaneasca, asupritoare a semenilor romani ce nu vor sa-si incovoaie spatele! Credeam ca despre asta veti scrie, vazind titlul, iara nu despre simpla simetrie geopolitica si militara. La urma urmei, rusii au Kaliningradul, pentru echilibrarea situatiei. Dar nu vad, dupa caderea Uniunii Sovietice, un popor intreg arestat la domiciliu, caci asta inseamna, de fapt, lipsa vizelor, din perspectiva americana. Luati-o cum vreti, dar avem nevoie, acum, de o mobilizare de constiinte, caci de filigranul analizei subtile a relatiilor internationale ne-am saturat precum vulpea privind la struguri de dincolo de gard.
Si de ce ar fi cineva invidios pe A. S. , Boule invidios ?
Acest site este un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ.
Din acest motiv, cei care postează comentarii la articole trebuie să respecte următoarele reguli:
1. Să se refere DOAR LA ARTICOLUL la care postează comentarii.
2. Să folosească un limbaj civilizat, fără injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, dacă acestea nu au legătura cu textul.
4. Username-ul să nu fie nume de personalităţi ale vieţii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greşeli, incoerenţă, lipsă de documentare etc.
Romania a avut mereu specialisti ieftini.
Severine, Rusia e partenera cu ea insesi, nu asteapta sa-i gasesti tu cu cine !
Analiza corecta si complexa a momentului! Orice ar fi si oriunde, Guantanamo 2 ramane!
Se pare că în vremuri mai deosebite și în contexte mai speciale, banii slujesc anumitor principii. Iar când vine vorba de principii, România este scoasă total din orice ecuație geopolitică sau geostrategică, începând de la vlădică și până la opincă.
Iar copii numai avem ca să ne facă atenți la goliciunea împăratului. Pentru „simplul” fapt că i-am vândut.
@Când dialogurile le inventăm noi: slab, tataie,slabut,sub orice critica..Impusca-te cu un cablu,pierzi timpul cu postari de doi bani..
Spre o îndreptățită comparație și pentru a confirma competența lingvistică a autorului criticii, aștept cu nerăbdare TEXTUL TĂU.
–
p.s. Oare cum s-ar putea împușca careva… cu un cablu?
Ce fumezi, zăpăcitule/-o?
Ceva bunuț și strong?
Vreau și eu!
Despre romania poți să zici orice, doar că ar fi o țară n-ai cum afirma..Despre român că ar fi popor la fel, e doar o populație bleagă ca o turmă, cu un teritoriu de jefuit, de distrus. Așa au vrut unii in istorie, de la Napoleon al 3-lea, prin trianon, până azi cu licuriciul, care de fapt face orice vrea cu ”românu”, iși permite și știe că nimeni nu va scoate o vorbuliță vre-odată,.Doar e lichea, slugă prin constituție prostu ortodox funcțional.. Acu mai are și tupeu oaia,. mai crede că nu se vede, nu se observă de ce și cât poate,. Nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită,..
Citez: ” interesele strategice vitale ale SUA s-au deplasat din spațiul euro-atlantic în cel indo-pacific.”
Pai nea Severine …unde miroase a petrol acolo si americanii. Iranu urmeaza la ABATOR.
Vezi că-i place a naibii să umble lerla prin lume împreună cu gagica, pe banii prostimii. Îl inviți în vizită în State împreună cu consoarta și-l duci la Disneyland. Le dai câte o înghețată și o vată pe băț (fac eu cinste!) și apoi sporești presiunea asupra lui.
După ce obții acordul nărodului pentru minireactoare, în expediezi iute acasă; găsești tu ceva: îi zici că în Colonie Parlamentarii au votat pentru suspendarea lui.
Apoi vii și-mi raportezi.
Ne-am înțeles, Beau!”
”- Am înțeles! Și nu sunt Beau, sunt Hunter, luate-ar ciorile de mortăciune ambulantă!”
„- Ok! Atunci… Let’s go Brandon!” ***
„-Ptiu! că tare senil ai mai ajuns, … tată!”
–-
* Versiune modernă, eficientizată procedural, a ușchelii englezești
** referință la gafa Robinettului din anul 2020 când la un miting electoral din Philadelphia, l-a prezentat pe fiul său Hunter drept celălalt fiu Beau, decedat în 2015.
*** Let’s Go Brandon” is a political slogan used as a minced oath for „Fuck Joe Biden” in reference to the 46th president of the United States, Joe Biden.
Chants of „Fuck Joe Biden” were first heard at sporting events in early September 2021. „Let’s Go Brandon” came into use after NBC Sports reporter Kelli Stavast incorrectly described a chant of „Fuck Joe Biden” by spectators at a NASCAR Xfinity Series race as „Let’s go, Brandon” during a televised interview of driver Brandon Brown on October 2, 2021
(aste puncte-puncte trebuie să știe cetitorii cei nătângi că substituie timpul scurs de la încheierea dialogului și părăsirea Biroului Ovar de către Șeful Statului Major Interarme)
Cum s-a îndreptat clanța ușii Biroului Ovar, Robinette s-a repezit imediat la telefon:
„- Hello, Beau **, here Robinette leaking, (pardon), speaking.
„- Nu e nici un Beau aici, boșorog senil ce ești! Aici e Hunter. Beau a murit acum 6 ani. Ce căcat vrei de la mine?
„- Beau, fii atent aici: o să vină la tine Seful statului Major Interarme și o să-ți aducă un miliard de dolari. Îi spui că știi despre ce este vorba și apoi îl asiguri că treaba este ca și soluționată.
Apoi va veni altul de la NUScale, care va mai aduce un miliard de dolari. Îi repeți și prostului ăsta exact ce i-ai spus caporalului de la Joint Cif.
Iei banii și… știi ce să faci cu ei, nu-i așa, Beau?”
„Hunter, nu Beau, FMM de martalog senil! Da știu ce să fac cu ei. Ucraina’s Style!”
„- Sssst, Beau! Nu vorbi așa la telefon că pe aici s-ar putea să mai fie microfoane de-ale lui Nicson.
Și acum fii atent la șolticărie: vezi că e un prostan de prin Roumenia, unul ’nalt ca bradul și intelligent ca gardul. L-am întâlnit la summitul de la Glasgow și cum n-am reușit nici să-l ocolesc nici să-l sar, a trebuit să-i promit că-l pun secretar general NATO.
Iei avionul, te duci la Budapest, pardon Bukarest, în contactezi pe Prostan și-I amintești de promisiunea mea, îi agiți un pic coarda sensibilă a egomaniei la purtător, îi spui ce vor urechile lui clăpăuge să audă – că e un lider de talie galactică, că e inteligent ca Einstein, că soția lui este o tânără fermecătoare … mai scornește și tu ceva, că te pricepi de minune la minciuni. După ce-l fezandezi pe fazan în suc propriu, îi arunci gogorita cu SMR – o mulțime de reactoare mititele, drăguțele, frumușele, întinse pe tot teritoriul Coloniei.
„- Da, și!” (repetă papagalul din colivia aflată pe șemineul Biroului Ovar, solidar cu robinettul care adormise oleacă).
„- În acest caz, rachetele noastre „LGM 30 Minuteman ” rămân doar simple „Minuteman” fiindcă în cele 30 de minute în care display-urile instalațiilor noastre de lansare vor fi negre, militarii noștri în loc să lanseze riposta nucleară, se vor apuca de jucat Hold’em poker cu cărți de joc porno.
„- Da, și!” (se auzi un mormăit stereotip, de sursă incertă, întrucât papagalul scăpase din colivie și se aciuise pe umărul Robinettului)
„- Având în vedere această gravă breșă de securitate națională, noi, Șefii Statelor Majore și Statul Major Interarme propunem implementarea de îndată a unei soluții de tip back-up: construim imediat mici reactoare modulare lângă fiecare dintre obiectivele noastre militare. Noi, US Army alocăm în acest sens 1 miliard de dolari iar cei de la NUScale, cu care deja am luat legătura, au alocat și ei un miliard de dolari pentru construirea reactoarelor experimentale în Colonie, cu 10 ani înainte față de avizul pentru 2029-2030, de pe un amplasament din Idaho, US.”
„-HAUMACI? TU BILION BACS?” (exclamă moșulică Robinette, care, la auzul zornăitului banilor, se făcuse iute ”Țuști!” în picioare cu vioiciunea unui ranger băltit prin junglele Vietnamului, ce-o vede în fața lui pe Marilyn Monroe deasupra gurii de canalizare.
”- Da, domnule președinte, cumulat 2 miliarde de dolari!”
„- S-a rezolvat, Mark! Iei banii toți și ii duci lui Hunter. Mai departe știe el ce să facă. (exclamă satiscăfut decrepitul prezidențial, frecându-și mâinile de bucurie)
***
Ajunge Milley la domiciliul Robinettului și este introdus imediat în Biroul Ovar.
Acolo a trebuit să aștepte oleacă fiindcă Robinettul, obosit încă din născare, picotea pe el cu gura căscată și capul răstignit într-o parte.
„- Hmmm! Hmmm! HÎÎÎÎÎM!” (își drese generalul vocea, pe tonuri de cutie de viteze spartă)
Robinettul epuizat întredeschide ochii și-l întreabă pe general pe un ton amabil, ca de bunicuț bonom și senil:
„-Uat dî fac iu uant?”
În fine, renunțând la trasliterarea dialogului, iacătă cam ce-i năzărise generalului Milley:
„- Domnule președinte, avem o breșă organizatorică în sistemul național de securitate. Nu suntem acoperiți cu o soluție de back-up pentru cele 30 de minute în eventualitate unui Blackdown. Serviciile noastre secrete au ridicat gradul de alertă de la galben plus la violet minus și ne-au informat asupra unui plan infam scornit de Czar Putin I cel Groaznik: cică un atac nuclear va fi precedat de niște preparative neconvenționale: va trimite în Moldova o gnidă transnistreană, care să bage în priză un chiron de 200, îndoit.”
”- Da, și?” (mormăi plictisit Robinettul smintit ce împuțea inutil jilțul de POTUS)
„- Păi, cuiul în priză băgat de gnida transnistreană va produce Blackdown în Moldova. Moldova este interconectată în toate prostiile cu Colonia Noastră Experimentală Rroemenika, așadar defecțiunea sistemică se va propaga și în Colonie.”
(by Edel – eavesdropping mouse pitulat pe sub dușumelele Biroului Ovar)
Cică… (așa începe orice poveste și orice bârfă, nu-i așa?)
Într-una din zile, Statul Major Interarme al SUA se afla, așa, într-o blegoasă și plictisitoare ședință.
Era într-o perioadă imediat de după ușcheala americană cu coada între picioare * din Afganistan și militariștilor yankei nu prea le mai venea să scoată așa lesne mutrița în lume, întru provocarea a altor și a altor conflicte aducătoare de bunăstare și profit.
Cum stăteau Șefii de Stat Mahjong așa, tolăniți pe fotolii, cu cizmele cocoțate pe birouri și pufăind trabuce genuine scumpe, răsucite pe coapsa cambrată a unor cubaneze haitoșe, la un moment dat sare generalul Mark Milley cu o iuțeală de zici c-a fost înțepat în cur de-un Bull dopat cu Red-Bull.
Ăștilalți Cifi of Staf s-au pitulat iute pe sub mese, crezând că e cutremur provocat de armata de bucătari a Chinese People’s Liberation Army, tropăind pe treptele de la intrarea în clădirea Pentagonului.
N-a mai stat la palavre generalul Milley ci și-a luat cascheta, geanta și a pornit glonț către Casa Albă.
***
(își dau seama cetitorii cei nătângi, ce risipesc aiurea timpul cetind asăminea năzbâtii narative, că astericsurile substituie timpul de care a avut nevoie Gioint Cif of Stafs ca să ajungă la Casa Albă (și erea o aglomerația în Uașinton DiSi, uaileu, ceva cam ca-n București când ies pițipoancele și pițiponcii la plimbare să-și etaleze ultimele modele de limuzine