Românii nu sunt anti-europeni, ci contra eurocraţiei de la Bruxelles

Ar fi o inepţie să crezi că românii ar fi devenit brusc anti-europeni. Nici măcar euro-sceptici. Mai degrabă, euro-critici. Românii nu atacă ideea de Europa, ci caricatura birocratică a ceea ce credeam cândva a fi „unificarea europeană”. Românilor li s-a pus de fapt pata pe eurocraţia de la Bruxelles. Au luat în serios ideea că UE este o construcţie democratică care are la bază valori nobile. Au crezut că UE nu le va aduce atât bunăstarea, cât mai ales recunoşterea unor drepturi călcate cândva în picioare de totalitarism. Mulţi dintre români au crezut ani de zile că Bruxelles-ul poate împărţi dreptatea, amendând orice injustiţie comisă în România. După acest referendum, românii observă şocaţi cum eurocraţia de la Bruxelles le-a terfelit idealul.

Românii au înţeles că eurocraţii, baricadaţi în turnul de fildeş al privilegiilor lor (zeci de mii de euro pe lună, nervozitatea când în timpul crizei li se tăiau 5% din salarii), sunt cei care trădează autenticul spirit democratic al Europei. Nişte funcţionari europeni care, cu aroganţa unor oligarhi ruşi, sunt gata să calce în picioare voinţa populară a milioane de oameni. Cu acelaşi cinism de care credeam că este capabil doar Kremlinul, Comisia Europeană susţine lideri-marionetă din centrul şi estul Europei comozi pentru calculele ei politice. Ce diferenţă este între Putin şi Barroso, dacă primul face tot posibilul să îl susţină pe Lukashenko în Belarus şi Yanukovici în Ucraina, în timp ce eurocratul portughez a închis ochii la derapajele anti-democratice ale lui Viktor Orban şi Traian Băsescu, trăgând sfori să îi menţină la putere? Nu este prima dată când funcţionăraşi europeni, deveniţi nişte starlete politico-mediatice, îndrăznesc cu o aroganţă teribilă să nege votul unei majorităţi la un scrutin de amploare.

Adoptând ţăţismul politic de Dâmboviţa al unei EBA sau al fostei procuroare comuniste Monica Macovei, Viviane Reding a definit toate procedurile democratice pentru organizarea refrendumului de suspendare a lui Băsescu drept un „puci parlamentar”. Orice tratat de ştiinţe politice spune că „puciul” şi „lovitura de stat” sunt date împotriva Parlamentului de către un dictator care are monopolul controlului instituţiilor de forţă (armata, poliţia, serviciile secrete). Parlamentul este expresia voinţei suverane a poporului. Tocmai această instituţie a ajuns să fie murdărită de ifosele unei eurocrate. Numită vicepreşedinte al Comisiei Europene, în urma unor jocuri de culise între influenţi şefi de stat şi anonime gulere albe din corporaţii transnaţionale, fără să fi trecut în viaţa ei un test real al votului popular, Viviane Reding îşi permite luxul ca, pe banii noştri, să atace din clădirea Berlyamont instituţia suverană a unui parlament naţional. Fantastică răsturnare a valorilor. Şi, fiindcă ştie că încalcă orice formă de protocol al Comisiei, ofensa femeii-comisar nu vine pe canale oficiale, ci subversiv, pe mesaje transmise pe reţeaua de socializare Twitter. Colecţionară de titluri doctor honoris causa, precum altădată Elena Ceauşescu (inclusiv unul acordat de o obscură universitate din Taiwan), Viviane Reding este întruchiparea celui mai poleit parvenitism politic şi a celui mai antidemocratic spirit pe care l-a avut Comisia Europeană până acum. Este expresia perfectă a corupţiei politice care macină Uniunea Europeană, şi care, până la urmă, o va distruge.

Tratatul de la Lisabona îşi propusese să elimine, printre alte erori de parcurs ale unificării europene, şi un grav deficit de democraţie al UE (adică ruptura de facto între ceea ce îşi doresc cu adevărat cetăţenii europeni şi ceea ce vor eurocraţii care pretind că îi reprezintă în instituţiile europene). Uniunea Europeană alocă anual fonduri importante pentru proiecte prin care cetăţenii europeni să se simtă mai aproape de instituţiile comunitare, să participe la deciziile care se iau în interiorul lor. În mod sigur, cu prestaţii de tip Reding, Comisia Europeană atinge abisul inepţiei şi al rupturii totale de voinţa cetăţenilor. Cu Viviane Reding în interiorul acestei instituţii de la Bruxelles, adio apropiere de cetăţeanul european. A credita din biroul tău din Bruxelles un preşedinte scelerat din estul Europei care a îndemnat propriul popor să nu participe la vot, care instigă la neparticipare politică, spune multe despre familia de spirite din care provine Viviane Reding, comisara luxemburgheză pentru drepturi fundamentale şi cetăţenie. Dar madam Reding este doctor honoris causa în eurocraţie, nu în democraţia participativă europeană. UE va arăta din ce în ce mai decrepit, dacă la vârful ei apar astfel de animatoare preţios ridicole precum Maria Tereza şi brutal anti-democratice precum Ana Pauker.