Un prestigios site al avocaţilor americani, American Lawyer.Com (www.law.com), a publicat în luna martie sumele pe care firme din lumea întreagă vor să le obţină de la statele pe teritoriul cărora îşi desfăşoară activitatea la Curtea de Arbitraj Internaţional. Fireşte că şi România apare ca datorând uriaşe sume de bani unora din cele mai cunoscute, dar şi cele mai controversate societăţi comerciale autohtone.
Harta cazurilor de la Curţile Internaţionale de Arbitraj localizează atât reclamanţii, cât şi pârâţii în funcţie de ţara pe teritoriul căreia îşi desfăşoară activitatea. Această hartă este dominată de dispute pur comerciale, dar conţine şi foarte multe procese între state şi investitori pentru diverse creanţele întemeiate prevăzute în contracte.
Dacă Statele Unite şi naţiunile din vestul Europei conduc detaşat în topul disputelor dintre companiile multinaţionale şi partenerii lor de afaceri pe pieţele emergente, iată că şi România se poate „lăuda” cu faptul că toate firmele care au deschis procese la Curţile Internaţionale de Arbitraj se războiesc doar cu statul român, căruia îi cer sume imense de bani. 1.615 miliarde de dolari, la atât se ridică pretenţiile financiare faţă de statul român ale celor cinci grupuri de firme din România. Cele cinci companii care au intentat României procese la diverse Curţi Internaţionale de Arbitraj sunt companii extrem de controversate. La fel şi cauzele pe care aceste holdinguri le-au deschis la Curte împotriva statului român.
Din cele cinci companii, holdingul fraţilor Micula – SC European Food SA – îşi dispută cu statul român cea mai mare sumă de bani. Este vorba despre 1 miliard de dolari! Cazul este judecat la Curtea de Arbitraj de la Paris. Compania fraţilor Viorel şi Ioan Micula susţine că România a retras în mod nejustificat anumite stimulente guvernamentale şi beneficii fiscale în zonele nedezvoltate ale ţării. România se apără în această cauză spunând că aceste măsuri au fost luate ca parte a procesului de aderarea la UE. Audieri pe fond în cauza European Food vs România au avut loc la Paris, în noiembrie 2010.
Şi proprietarul Rodipet, Hassan Awdi, un alt afacerist extrem de controversat, a deschis un proces statului român la Curtea Internaţională de Arbitraj de la Paris. Dosarul Enterprise Business Consultants, Inc. şi Alfa El Corporation vs România a fost înregistrat la Curtea de la Paris în data de 16 iunie 2010, Hassan Awdi cerând, potrivit declaraţiilor făcute anul trecut de către avocatul familiei sale, Cătălin Dancu, să se demonstreze că „fosta conducere a AVAS, coordonată de ilustrul Ursache, a prejudiciat interesele investitorilor străini în procesul de privatizare a Companiei Rodipet”. Ce nu a spus însă Dancu şi se poate afla de pe site-ul american www.law.com este faptul că firma lui Awdi cere României daune în valoare de 100 de milioane de dolari.
Reamintim că privatizarea Rodipet s-a făcut în 2003, atunci când firma Magnar System Com din Otopeni a cumpărat de la stat întregul pachet de acţiuni al societăţii de distribuţie a presei, printr-o tranzacţie de şase milioane euro. În martie 2009, AVAS a desfiinţat cu daune-interese contractul de privatizare al Rodipet, constatând că nu s-au respectat obligaţiile investiţionale scadente. Această mişcare a autorităţilor române s-a făcut în vremea în care la guvernare se aflau PSD şi PDL. După ce PDL a rămas singur la putere, mai exact în 2010, guvernul Boc a emis HG nr. 1325/23.12.2010, privind suplimentarea bugetului Secretariatului General al Guvernului cu sumele necesare reprezentării României de către AVAS la Curtea de Arbitraj Internaţional de la Paris. AVAS a achitat deja factura de 61.886 lei emisă în cursul lunii decembrie de către Societatea Civilă Leaua & Asociaţii, cea care acordă asistenţă juridică statului român în procesul intentat de Hassan Awdi. Din informaţiile cotidianul.ro rezultă că autorităţile de la Bucureşti nu sunt deloc interesate ca statul să câştige disputa cu firmele lui Awdi. Deloc surprinzător dacă luăm în consideraţie legăturile strânse dintre principalul partid de guvernământ şi anturajul de afaceri al lui Hassan Awdi. Nu mai departe de acum trei săptămâni s-a acoperit suspect de repede ştirea conform căreia DIICOT a percheziţionat casa şi firmele lui Said Baaklini într-un dosar de spălare de bani în care e implicată şi familia Awdi, proprietara Rodipet. Said Baaklini este un apropiat al familiei Udrea-Cocoş şi al şefului ANAF, Sorin Blejnar.
O altă companie care a dat în judecată statul român la Curtea Internaţională de Arbitraj de la Paris este Rompetrol, care cere României suma de 200 de milioane de dolari. The Rompetrol Group acuză „abuzuri repetate ale reprezentanţilor autorităţii şi depăşirea flagrantă a atribuţiilor conferite de lege”, de la obligarea Rompetrol la derularea unei oferte de preluare şi până la ordonanţa de suspendare a delistării Rompetrol Rafinare.
Ghiciţi ce?! Statul român este apărat şi în acest dosar deschis de Rompetrol de aceeaşi casă de avocatură – Leaua şi Asociaţii, care reprezintă România în disputa cu grupul de firme al lui Hassan Awdi. Trebuie subliniat că această casă de avocatură (cunoscută în mediul avocăţesc de la Bucureşti ca fiind apropiată de cercurile de influenţă din PDL) a intrat, în 2011, în top 10, după ce anul trecut – când i-au fost încredinţate aceste cazuri de către autorităţile române – şi-a sporit veniturile cu 200%, ajungând la suma de 5,3 milioane euro, încasată din reprezentare juridică a statului la diverse instanţe intenaţionale.
Un alt proces în care România este apărată tot de o firmă de avocatură extrem de apropiată de PDL- Ţuca, Zbârcea & Asociaţii – este cel în care compania S&T Oil Equipment and Machinery a depus la Curtea de Arbitraj de la Washington, cererea de deschidere a procesului de arbitraj împotriva României pentru o expropriere abuzivă, care ar fi condus la imposibilitatea punerii în practică a investiţiilor asumate prin contractul de privatizare a firmei Nitramonia Făgăraş. Firma americană a cerut în acest dosar daune de la statul român de 183 de milioane dolari.
Şi controversata firmă care s-a ocupat de magazinele de tip duty-free din România, EDF, a deschis un proces României la Curtea de Arbitraj de la Washington. EDF a cerut arbitraj la ICSID pentru că statul român i-ar fi „expropriat investiţia realizată pe Aeroportul Otopeni” şi ar fi blocat” prelungirea contractului de societate al EDF ASRO SRL în mod nejustificat”, pentru că reprezentantul EDF Services Ltd. ar fi refuzat să plătească mită Cabinetului Năstase. Cererea de arbitraj a fost depusă de EDF la Washington pe 13 iulie 2005. Curtea de la Washington a amânat până în septembrie 2009 audierile care trebuiau să aibă loc în mai 2009. Statul român este apărat în acest proces de firma internaţională de avocatură White & Case, în consorţiu cu aceeaşi casă de avocatură Ţuca, Zbârcea & Asociaţii.
Constituţia României prevede obligaţia autorităţilor române de a apăra interesele statului şi ale cetăţenilor săi. După cum se poate vedea din aceste cazuri în care România are de plătit sume enorme de bani unor afacerişti controversaţi, statul, prin ai săi reprezentanţi, nu numai că nu apără interesele cetăţenilor români, ba chiar pune serios umărul la sărăcirea acestora. Căci despre altceva poate fi vorba, atunci când vedem că actuala putere se „apără” în aceste cauze cu firme de avocatură care fac parte din clientela sa şi că, pe de altă parte, sumele pe care România le va plăti Rompetrol, Rodipet şi European Food sunt plătite tot din banii contribuabilului român. Contribuabilul român, căruia, după cum vedem, onor guvernul Băsescu-Boc îi sporeşte în permanenţă birurile.
