„Să facem un Congres!”

În aprilie 1870, la numai 20 de ani, Mihai Eminescu publica articolul „Să facem un Congres!” Nu era vorba despre un congres al liberalilor sau al conservatorilor, ci despre un congres al românilor: „Starea de faţă a lucrurilor e de natură ca să inspire orişicui neîncredere şi să-l facă îngrijit asupra marilor schimbări ce se prepară a trece preste imperiu. Oricare bun cetăţean are de datorie de a se ocupa de viitoriul patriei sale, şi de aceea şi românii, prin natura lucrurilor, au datoria de a provoca un congres general al lor, care să determine atitudinea naţiunei româneşti faţă cu o eventuală schimbare a sistemei constituţiunale”.

Se prefigurau atunci mari schimbări în Imperiul austro-ungar, din care făcea parte și Transilvania, și Mihai Eminescu le cerea românilor să țină cont de ele și să urmeze exemplul Cehiei, care cerea autonomia Boemiei: „Cehii spun în organele lor cumcă vor face opoziţiune până atuncea până când se va recunoaşte deplina autonomie a Boemiei. De ce să nu cerem neted şi clar pentru noi ceea ce cehii pretind pentru ei?”

Soluția propusă de Eminescu era una clară: „Politica lingăilor trebuie lăsată pre seama lingăilor; pre flamura noastră trebuiesc scrise pur şi simplu voinţele noastre”.

Așa gîndea și scria acel Eminescu de 20 de ani, fără să știe, sărmanul nostru spirit tutelar, că peste 13 ani, în 28 iunie 1883, exact această temă avea să-l ducă în cămașă de forță pentru a fi internat ilegal la spitalul de nebuni, prin bunăvoința „prietenului” său, Titu Maiorescu.

Mai gîndește astăzi tînărul jurnalist ca Eminescu? Și mai gîndește, în general, tînărul de azi ca Eminescu? Ce idee stupidă să pun astfel de întrebări acum, cînd pe Calea Victoriei se pregătește mitingul „Pride” al mișcării LGBTQ+, cînd mișcarea #Rezist se încolonează în spatele magistraților sub acoperire și cînd USRPLUS aruncă Biblia pentru a jura credință nimănui!

„Politica lingăilor”, cum spunea Eminescu, a devenit azi politică de stat și vedem cum clasa politică, presa, țara întreagă pare atinsă de acest flagel.

Am văzut cu toții acele imagini de după alegerile din Sectorul 1, în urma cărora Clotilde Armand, franțuzoaica măritată cu fiul unui PSD-ist, a devenit primar. O mulțime formată din peste 20 de colegi de-ai săi umblau prin sacii cu voturi ca Vodă prin lobodă în timp ce ea îi supraveghea din ușă! Și nu se întîmplă nimic. Ba, chiar, colegii ei din USRPLUS, în loc să sară în sus de furie, încearcă să justifice încălcarea grosolană a legii!

Am aflat, de semenea, cu toții că Dominic Fritz, neamțul ajuns primar al Timișoarei, nu are domiciliul în Timișoara și, potrivit legii, nici nu avea dreptul să candideze. Și nu se întîmplă nimic. Din contră, colegii lui din USRPLUS încearcă să justifice și această ilegalitate.

Și atunci, cum să nu te întorci iarăși la textul tînărului Mihai Eminescu care, la numai 20 de ani, se întreba: „Cine sunt aceşti oameni şi ce vor ei în ţara noastră?”

Dar mai scrie ceva Mihai Eminescu în acest articol: „Cine a protestat contra? Cine a alarmat Europa într-o cestiune atât de gravă? Nimeni!”

Totuși, facem și noi azi un Congres. Nu unul cum cerea Eminescu în 1870, care să pună problema națională în prim-planul preocupărilor clasei politice, ci unul la PNL (în care Iohannis să-l instaleze pe Cîțu în fruntea PNL), altul la PSD (în care Iohannis să-l bată-n cuie pe Ciolacu în fruntea PSD) și altul în USRPLUS (în care Iohannis să-l aducă pe Cioloș la conducerea acestei formațiuni securistice).

În articolul „Să facem un Congres!”, Eminescu spunea acum 151 de ani ceva cutremurător: „Românii, în genere vorbind, s-au purtat mai mult rău decât bine”! Și acum se pare că se poartă la fel.