O anumită parte a presei şi parte dintre intelectualii lui Traian Băsescu au început să vadă luminiţa de la capătul tunelului.
O luminiţă care cade pe masa de lucru la care stau îngânduraţi şeful statului şi omul de afaceri, editorialistul şi politologul Dinu Patriciu. Unul dintre ei tocmai i-a arătat celuilalt conţinutul unui dosar. Nici nu mai contează care dintre ei. Important e că fiecare a înţeles.
Şi Traian Băsescu, şi Dinu Patriciu sunt de acord că USL este o struţo-cămilă care nu le poate oferi nimic bun românilor. Românilor care sunt ei. Domnul Băsescu toacă alianţa pe partea politică, iar domnul Patriciu şi-a asumat misiunea de terminator pe partea economică.
O anumită parte a presei şi parte dintre intelectualii lui Traian Băsescu sunt convinşi că cei doi sunt singurii oameni care pot să salveze România. România celor doi, nu a noastră. Asta pentru că sunt hotărâţi, în urma unei îndelungi experienţe de capitalişti, să construiască societatea capitalistă multilateral dezvoltată.
Experienţa de capitalist a dobândit-o capitalistul Traian Băsescu timp de mai bine de 30 de ani ca angajat al Statului Român. La început, ca, scuzaţi, căpitan, apoi ca parlamentar, ministru, primar general al Capitalei şi Preşedinte de Ţară.
Experienţa de capitalist a dobândit-o capitalistul Dinu Patriciu din fumatul de trabuc după ce a luat de la Statul Român, cam pe degeaba, o rafinărie. Deşi construită în timpul condamnatului regim comunist, n-a trebuit să monteze nici măcar o piuliţă, i-a dat un var şi a pus-o la treabă. Păcat că n-a fost tovarăşul Ceauşescu în stare să construiască atâtea rafinării câte ar fi putut domnul Patriciu să văruiască. După o vreme, capitalistul Patriciu a vândut compania petrolieră a României direct unei alte ţări. Kazahstan. Asta da afacere. De aceea, în cazul lui Dinu Patriciu se poate înlocui sintagma „om de afaceri” cu cea de „om de o afacere”. Că doar una a fost, dar bună tare de tot.
Dinu Patriciu a declarat, zilele trecute, că „nu există nici o împăcare” între domnia sa şi Traian Băsescu. Păi, ca să te împaci trebuie ca mai întâi să te cerţi şi poate că de fapt, în realitate, cei doi capitalişti nu s-au certat niciodată.
În campania prezidenţială din 2009, Dinu Patriciu, care la vremea respectivă a fost distribuit în echipa mogulilor, a scos pe piaţă filmul „Palma prezidenţială”. Astfel, i-a oferit lui Traian Băsescu şansa de a se victimiza şi de a aduna voturi de la alegătorii instruiţi să urască mogulii.
Acum, Traian Băsescu are nevoie de cineva care să rupă voturi de la USL, astfel încât să coboare alianţa sub 50 de procente. Mai mult ca să nu-l facă de râs pe Sebastian Lăzăroiu decât pentru a nu fi obligat să-i aducă la guvernare pe social-liberali.
În cazul în care am greşit scriind aceste rânduri, nu-mi rămâne decât să vă cer scuze, domnule Preşedinte. Important e că s-a înţeles. Să-mi fie ruşine, Dinu Patriciu!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.