Viaţa este dificilă. Mai ales atunci când trebuie să treci praguri importante cu viaţa ta sau cariera pentru care lupţi. Şi evident sunt şi căderi. Uneori sunt şi prăbuşiri. Şi aceste prăbuşiri sunt importante în felul lor, dragi cititori. Fiecare le încercăm în circumstanţe date de alţii sau oferite de hazard. Când ne sunt date, atunci avem prieteni sau o mână curajoasă se întinde ferm către noi. Dar când încercările sunt date de hazard, atunci nu rămâne decât să-i suporţi ironia. Te poţi prăbuşi luptând cu demnitate sau încovoindu-ţi obedient spinarea. Dar să-ţi oferi singur prăbuşirea pe tavă, caraghios şi ieftin, asta nu le este îngăduit probabil decât idioţilor. Cât de falit de notorietate să fi ajuns Goran Begovic încât să cânte prin coclauri manele cu un analfabet care se visează mare artist? Orice ar vrea să ne sugereze ilustrul Bregovic, pentru că mitologia din spatele său rămâne, este de prost gust şi lipsit de simţul realităţii artei. Să-ţi dea Salam concerte? Cum e să fii insigna lui Salam? Să te prindă la reverul slinos şi să arate întregii lumi ce trofeu şi-a cumpărat cu milioanele lui de manelist? Adică stadioanele la Bregovic sunt goale, dar stadioanele pentru salam sunt pline! Şi pare să fie cu dedicaţie specială: „Din banii albi ai lui salam pentru zilele negre ale lui Bregovici!”.
Cu câteva zile în urmă, un taximetrist, un om obişnuit al vieţii noastre de fiecare zi, mi-a spus dezamăgit: „Ce-a ajuns, domnule, şi Bregovici, e vai steaua lui, să cânte pentru salam prin coclauri!”. M-am arătat pentru început rezervat, pentru că nu mă ocup cu heraldica culinară într-atât de mult încât să mă prind la vreme în ce se mai transformă. Dar a avut dreptate! Dacă pentru un om obişnuit dezamăgirea a fost deplină, ne putem închipui ce dezgust i-a cuprins pe fanii săi înfocaţi.
Să sperăm că este doar salamul de-o vară al unui mare artist rătăcit, iar hazardul îl va scoate cumva din fundătura heraldicii ieftine. Căci apropo de heraldică. Sincer să spun, parcă nu vreau să ştiu ce devine ţara mea pe negândite, dar cu o atentă planificare. Atenţie, subliniez, cu atentă planificare! Într-o istorie care te bucură şi pe care vrei să o cunoşti în detaliu, heraldica este prinsă pe blazoanele cavalerilor. Grifoni, lei înaripaţi, vulturi bicefali, felurite animale, chiar până şi ciudaţii gargui sunt prea-supusele forţe ale întunericului şi aflate la locul stabilit de eroii legendari, care le-au învins. La noi, mitologia a coborât de pe blazoanele eroilor noştri din vechime, au evadat din sălaşurile în care erau închise prin blestem şi au cucerit cetatea! Heraldica ne sfidează cu nume de o uluitoare umilinţă faţă de tot ceea ce este românesc: „cosmos”, „mondial”, „copilul minune”, „fraţii de aur”, „salam”, „guţă”, „nelu”, „copilul de aur”, „mercedes”, „simeria”, „barosanu”, „baştanu”, „bengosu”… şi apoi închipuiţi-vă cel mai îngrozitor lucru cu putinţă: toată această infectă faună face parte din heraldica preşedintelui Băsescu! Sunt grifonii, leii, vulturii adunaţi de el în ograda puterii! Dar nu o faună supusă puterii, ci avangarda ei. Cum aşa? Păi, vă puteţi închipui, să zicem, la Berlin sau Viena, filtre ale poliţiei pentru interlopii cu dosare penale, dar nu pentru a-i aresta şi recupera furturile şi pedepsirea faptelor săvârşite, ci pentru a le îndrepta paşii către nunta marelui interlop, care, în afara dosarelor penale, mai şi încălca flagrant legea, fiind complice la căsătoria unei minore! Vă puteţi închipui un poliţist german făcând aşa ceva? În România preşedintelui Băsescu, interlopii sunt păziţi de poliţie în detrimentul cetăţeanului, statul este jefuit de interlopi, dar aceştia cotizează la partid, cu bani, informaţii, presiuni unde este necesar şi apoi voturile adunate de baştani. Trebuie să recunosc, niciodată, nici măcar în Evul Mediu, când totul era posibil atunci când vodă voia ceva, românii nu au fost atât de umiliţi prin substituirea cuvântului „român” cu „rrom” şi apoi înlocuirea dreptului de cetăţean cu dreptul la orice al interlopilor sub protecţia puterii! Şi aici singurii vinovaţi de destrămarea societăţii româneşti, prin interlopizarea şi ţiganizarea ei, sunt Traian Băsescu şi camarila sa. Şi acesta nu este un salam de-o vară, ci salamul de pe tortul istoriei noastre!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.