Germania se află în fruntea celor mai puternice economii europene care refuză să creeze precedentul periculos al transferului banilor propriilor contribuabili pentru salvarea unei economii conduse într-un mod iresponsabil.Miniştrii de Finanţe din cele 16 ţări ele zonei euro încearcă să evite varianta acordării unui împrumut pentru a scoate Grecia din criza bugetară, pentru a nu deschide o adevărată cutie a Pandorei în sânul Uniunii Monetare europene. Oficialii UE optează în schimb pentru aplicarea unor măsuri dure de austeritate şi accesul Greciei, pe mai departe, la fondurile europene.
Ministrul elen de Finanţe, George Papaconstantiniou, le-a cerut, marţi, omologilor săi europeni reuniţi la Bruxelles să ofere cât mai multe detalii despre un posibil împrumut, astfel încât să pună capăt “atacurilor pieţelor financiare asupra Greciei”. Statele nordice ale zonei euro, în frunte cu Germania, resping însă această alternativă, care ar stabili un precedent periculos: economiile slabe şi defectuos conduse ale zonei euro îşi vor dori să aibă parte de ajutoare similare. Principalele candidate sunt Portugalia, Spania, Italia. Consilierul economic al cancelarului Angela Merkel, Kurt Lauk, a declarat că Grecia ar trebui să-şi piardă dreptul de vot în cadrul UE, dacă va primi un ajutor financiar. “Dacă o ţară este în situaţia de a primi ajutoare, trebuie să i se interzică să voteze în Consiliu şi în orice alt cadru, atât timp cât primeşte aceste ajutoare”, a spus Lauk, citat de Bloomberg.
Într-un articol publicat în “Financial Times”, economistul german Otmar Issing, unul dintre părinţii fondatori ai Uniunii Monetare, spune că “Europa nu-şi poate permite să salveze Grecia”. Argumentele sunt clare: Grecia a profitat de stabilitatea zonei euro şi de dobânzile extrem de mici, însă nu a respectat deloc condiţiile reducerii deficitului bugetar până la 3% din PIB. Mai mult, a ascuns Bruxelles-ului adevăratele valori ale indicatorilor economici. A ajuta financiar Grecia în asemenea condiţii ar însemna legitimarea unui asemenea comportament politic şi economic, cu consecinţe greu de anticipat. “A transfera banii contribuabililor din ţări care s-au supus regulilor euro către state care au violat aceste reguli va produce o ostilitate atât faţă de Bruxelles, cât şi între statele zonei euro.”
Primele semne ale unui clivaj evident între nord şi sud în interiorul zonei euro au apărut încă de la începutul crizei economice, când clienţii băncilor germane refuzau să primească bancnote euro cu seriile specifice Italiei, Greciei sau Spaniei, din teama iraţională că aceste bancnote se vor devaloriza.
Totodată, autorităţile lituaniene, care au fost la un pas de accederea în zona euro în 2007, au acuzat Bruxelles-ul de aplicarea unor duble standarde în relaţia cu statele membre UE, dând exemplul economiei elene, primită în zona euro fără a fi supusă aceloraşi rigori.
