Salvatori: Marele noroc au fost localnicii. Nu am avut coordonate foarte clare privind locul accidentului

Şeful Salvamont Vlădeasa, Florin Mihuţ, a declarat, marţi, că operaţiunea de salvare a victimelor accidentului aviatic „a fost o adevărată nebunie”, iar „marele noroc” a fost participarea localnicilor la operaţiune.

„Eu eram chiar în Răchiţele când am fost sunat de la dispecerat şi anunţat de eveniment. Am constituit imediat trei echipe. Am luat echipamentul pe care îl aveam în maşină, am mai trecut pe la bază şi am luat tărgi şi ce ne mai trebuia şi am stabilit un punct de comandă la Poiana Horea. Erau trei echipe de zece salvamontişti, iar eu am luat 15 localnici cu mine şi o altă echipă a luat alţi localnici”, a declarat pentru corespondentul Mediafax Florin Mihuţ.

Mihuţ a afirmat că zona care trebuia cercetată nu este frecventată de turişti şi s-a apelat la localnici care cunosc foarte bine dealurile şi drumurile forestiere din zonă. De asemenea, la căutări au participat asociaţii de off-road care cunoşteau drumurile şi aveau maşinile necesare.

Acesta a precizat că informaţiile iniţiale arătau că avionul s-a prăbuşit undeva între localităţile Măticeşti (judeţul Alba) – Poiana Horea – Măguri-Răcătău (judeţul Cluj).

„Era o suprafaţă extrem de mare de căutat. Nu s-a putut stabili cu exactitate unde erau, pentru că niciunul dintre cei din avion nu aveau instalată pe telefon acea aplicaţie care permite localizarea cu exactitate. Ne-am împărţit în mai multe echipe şi am căutat. Erau zone unde aveam semnal şi atunci mai luam legătura cu cei de la Alba, Cluj şi alte echipe, dar erau zone unde nu aveam deloc semnal la telefoane. Noi am avut noroc cu staţiile de emisie-recepţie că ne-am mai putut înţelege”, a povestit Florin Mihuţ.

Potrivit acestuia, condiţiile de căutare au fost extrem de grele, în unele zone zăpada ajungând până la brâu şi fiind vizibilitate extrem de redusă din cauza ceţii.

„Pe creastă am ajuns în zone cu zăpadă până la brâu. Venea câte un val de ceaţă de nu vedeam nici la zece metri în faţă. A fost o adevărată nebunie. Peste două sute de oameni au împânzit zone, toţi aveau lumini, toţi strigau în încercarea de a obţine un răspuns de la cei din avion. Nu ştiai cine, unde este”, a mai spus Florin Mihuţ.

„Primeam informaţii de la 112, am înţeles că ei au vorbit de patru ori cu cei de la avion. De asemenea, am mai vorbit cu un coleg al celor din avion, de la Bucureşti. Acesta a reuşit să vorbească cu ei şi ne-a spus, la un moment dat, că ei văd o pârtie de schi şi un lac. A trebuit să-mi dau seama dacă se aflau în zona Tarniţa sau au trecut de Beliş”, a mai spus Mihuţ.

La rândul său, unul dintre membrii Transylania Offroad Club, Marius Pop, care a participat la operaţiunile de căutare a victimelor accidentului aviatic, a declarat că nu au avut „coordonate foarte clare” privind locul accidentului, astfel că au mers de două ori în alt loc, pentru că „nimeni nu prea ştia nimic”.

Marius Pop a declarat, marţi, că el şi colegii săi nu s-au putut baza pe coordonate foarte clare, astfel că nu au mers direct la locul prăbuşirii, transmite corespondentul Mediafax.

„Pe la ora 19.00 am fost anunţaţi, la 19.15 am fost cu băieţii de la ISU în maşini, eram plecaţi. Am fost escortaţi de un echipaj ISU până la ieşirea din oraş. Nu am mers direct acolo, ne-am dus de două ori la Crucea Iancului, nimeni nu prea ştia nimic. Am contactat pădurarul care a găsit avionul şi aşa i-am găsit. Coordonatele nu erau foarte clare, erau grade şi minute fără secunde, era o zonă mai mare de 100 de kilometri pătraţi, mult prea mult. Oamenii erau accidentaţi, erau în pături, îi aduceau oamenii jos de pe munte. I-am ajutat cât am putut, i-am transportat la ambulanţe. Când au ieşit din aeronavă au făcut un foc care nu prea a ars, s-au chinuit, nu i-am întrebat foarte multe, că nu-i plăcut să fii rănit şi să te tot întrebe cineva tot felul”, a declarar Marius Pop.

Conform sursei citate, avionul era „rupt în foarte multe bucăţi”, iar răniţii erau în şoc hipotermic, în timp ce pilotul Adrian Iovan ar mai fi trăit după impact, „două ore, două ore şi ceva”.