Sărbătoarea Sfintei Cruci, tezaur ascuns în inima Capitalei

Sfinții Părinți ai Bisericii ne spun că, așa cum în mijlocul Raiului era sădit Pomul Vieții, tot astfel, în mijlocul Postului Mare avem și noi sărbătoarea Sfintei Cruci…

  Ziua Sfintei Cruci este sărbătorită în duminica a treia din post, marchează mijlocul perioadei  și are o semnificație profundă. Despre mesajul evanghelic care cuprinde îndemnul lui Hristos, „Oricine voiește să vină după mine…”, ne vorbește pr. dr. Marius Zamfira, de la Biserica Sfântul Vasile-Victoria din Capitală, unică prin faptul că păstrează cel mai mare fragment din Lemnul Sfintei Cruci, din țara noastră, pe care a fost răstignit Iisus Hristos.

”Este o chemare adresată de Iisus Hristos ucenicilor Săi (Matei 16:24, Marcu 8:34 , Luca 9:23), iar răspunsul la chemarea Sa, de a-L urma, este o alegere liberă, conștientă, personală. Chemarea Domnului Iisus semnifică o schimbare (metanoia) radicală a vieții prin concretizarea triadei: Lepădarea de sine – Luarea crucii – Urmarea lui Hristos”, explică pr. dr. Marius Zamfira, pentru Cotidianul.

Prima componentă – Lepădarea de sine

”Presupune a renunța la egoism, la propriul „eu”, la voia proprie. Totodată, se are în vedere renunțarea la patimile, păcatele, năravurile persoanei, în sensul de pornire nestăpânită. Toate acestea contravin virtuților, moralității, sârguinței sau demnității persoanei umane. Această renunțare se face printr-o smerenie continuă, constantă.

În acest context, Părintele Patriarh Daniel afirmă: ,,Lepădarea de sine înseamnă renunțarea omului la modul egoist și pătimaș de a trăi doar pentru sine, în uitare de Dumnezeu și de oamenii aflați în dificultate”.

Ca atare, punem Voia lui Dumnezeu mai presus de dorințele noastre. Îl avem ca model pe Însuși Hristos, care s-a lepădat de Sine.

În acest sens, spune Sfântul Apostol Pavel: ,,Hristos Iisus, Care Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o știrbire a fi El întocmai cu Dumnezeu. Ci S-a deșertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-se asemenea oamenilor, și la înfățișare aflându-Se ca un om. S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-se până la moarte, și moarte pe cruce”. (Filip, II, 5-8)”, explică părintele Zamfira.

A doua componentă – Luarea crucii

”Presupune acceptarea slăbiciunilor, suferințelor, greutăților sau responsabilităților, urmând puternica virtute a credinței. Aici, „crucea” constituie o taină care exprimă asumarea sacrificiului, „moartea” omului vechi, păcătos. Domnul Iisus Hristos îndeamnă pe fiecare ”să-și ia crucea și să-I urmeze Lui” (Marcu 8:34).

Fiecare dintre noi este chemat să-și poarte crucea păcatelor sale cu resemnare, cu demnitate, cu mulțumire și bucurie, înfruntând propriile suferințe, greutăți, încercări sau responsabilități ce apar pe calea vieții.

Chemarea îndeamnă la asumarea ei, cu răbdare și credință. Nu există mântuire fără cruce, așadar, fiecare, în felul lui, trebuie să o poarte cu încredere și răbdare pentru iubirea lui Iisus.  În caz contrar, omul nu-și poate îndeplini menirea, rostul lui în această viață. Toate cele enumerate le percepem ca încercări ale vieții pe care le purtăm cu încredere în Dumnezeu.

Fiecare dintre noi purtăm o cruce pe măsură, adică exact încercările pe care le putem duce. În calea spre mântuire, fiecare dintre noi ne asumăm crucea pentru a nu ne <pierde sufletul>.

<Pentru că ce-i va folosi omului dacă va câștiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde?> (Matei 16:26) sau, Domnul Iisus Hristos insistă: <Căci cine va voi să-și scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul său pentru Mine și Evanghelie acela îl va scăpa>. (Marcu 8:35). Acest cuvânt al Domnului ne îndeamnă la cugetare: cât suflet punem în ceea ce suntem.

Sufletul este suflare divină și este de cel mai mare preț. Acel cuvânt „oricine” ne include pe fiecare. La acea chemare „oricine voiește să vină după Mine” nu sunt asociate criterii. Nici obligații. Doar voia noastră presupune luarea crucii. Este o cruce asumată în libertate. Chemarea Domnului ne pune pe adevăratul sens al vieții – îndumnezeirea, dobândirea Duhului Sfânt”, spune părintele.

A treia componentă – Să-mi urmeze Mie  

”Presupune acceptarea unui model Hristocentric, prin care urmăm viața, învățăturile și acțiunile Domnului. Reamintind cuvântul <oricine>, gândul ne duce la universalitatea chemării. Înseamnă că oricine este binevenit la comuniunea cu Hristos. Prin condiționalul <dacă voiește> înțelegem că Iisus nu forțează pe nimeni. Fiecare ia hotărârea sa potrivit liberului arbitru.

Urmarea lui Iisus este exprimată și de cuvintele <Facă-se Voia Ta>, adică este o predare totală a persoanei, nu doar o simplă declarație de aderare la <Calea> lui Hristos. În cuvintele lui Iisus identificăm și „paradoxul vieții”: cel care adoptă o viață căldicică, comodă, confortabilă încercând să o scape, o va pierde duhovnicește, în timp ce acela care-și pierde viața pentru Hristos o va câștiga.

Iisus pune mare preț pe sufletele noastre. Ne amintim de întrebarea: <Ce ar putea da omul în schimb pentru sufletul său?>. Biruința asupra morții a fost făcută de Hristos pe Cruce. Iar  <Prin cruce a venit bucurie la toată lumea> (Utrenie, cântarea Învierea lui Hristos), Domnul nostru Iisus Hristos vorbește, în același timp, de luarea Crucii și de puterea Învierii.

Iisus Hristos le spunea ucenicilor și prin ei nouă: <Căci de cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat și păcătos și Fiul Omului Se va rușina de el când va veni întru Slava Tatălui Său cu sfinții îngeri> (Marcu 8:38). Este un mod prin care Hristos ne arată cât preț pune pe sufletul nostru.

În concluzie, a veni după Hristos înseamnă a renunța la egoismul și păcatul din noi, adică să ne <dezbrăcăm de omul cel vechi>, cum spune Sfântul Apostol Pavel, și să ne îmbrăcăm <în omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate și în sfințenia adevărului> (Efeseni, 4:24) și a trăi după exemplul Său (după modelul Hristocentric), adică a avea în centrul vieții noastre pe Hristos”, conchide părintele Marius Zamfira.

Scoaterea Sfintei Crucii

De Ziua Sfintei Cruci are loc un eveniment liturgic important.

Împodobită de către preot în ajun, ea va fi așezată în mijlocul bisericii, în timpul Slujbei Utreniei, potrivit rânduielilor bisericești.

Preotul ridică Sfânta Cruce, o așază deasupra capului, după care, ieșind pe ușa dinspre miazănoapte și venind în fața ușilor împărătești rostește: „Înțelepciune drepți”! Merge apoi în mijlocul bisericii, iar acolo, fiind pregătit analogul, așază pe el Sfânta Cruce.

Acesta este un eveniment liturgic important, care amintește de ceremonia înălțării solemne a Sfintei Cruci, pentru prima dată în Ierusalim, apoi la Constantinopol și în Vinerea Pătimirilor.

Cel mai mare fragment din Lemnul Sfintei Cruci, din țară, pe care a fost răstignit Iisus Hristos, adăpostit în  Biserica Sfântul Vasile-Victoria

Biserica Sfântul Vasile-Victoria, care se află  pe Bulevardul Calea Victoriei 198, vizavi de Muzeul George Enescu, este unică în țara noastră.

Pentru că adăpostește cel mai mare fragment din Lemnul Sfintei Cruci din România, biserica  a primit, în anul 2011, din partea Părintelui Patriarh Daniel cel de-al doilea hram al Înălțării Sfintei Cruci, când a fost întocmită racla și baldachinul în care se află astăzi.

Începând din 2011 și până în prezent, la Biserica Sfântul Vasile-Victoria se organizează, pe 13 septembrie, după slujba de priveghere, o procesiunea cu Sfânta Cruce numită ”Calea Sfintei Cruci, scară către Cer”, iar pe 14 septembrie, când se prăznuiește Înălțării Sfintei Cruci, se scoate Lemnul Sfintei Cruci și se binecuvântează poporul venit la Sfânta Liturghie.

Hramul istoric al  bisericii este Sfântului Vasile cel Mare și este prăznuit pe 1 ianuarie.