Scapă Dragnea!

În februarie 2017, spontan-civicii au ieşit în stradă împotriva OUG 13/2017, care l-ar fi scăpat pe Dragnea de consecinţele penale ale dosarului ”Bombonica”. PSD a anulat Ordonanţa şi urma ca pragul exonerării de răspundere penală în cazul abuzului în serviciu să cadă în sarcina Parlamentului, sau să fie amânată sine die reintroducerea acestei infracţiuni în lege. Azi, situaţia este mult schimbată. Parlamentul poate pune un prag care să-l scape pe Dragnea fără ca spontan-civicii să se mai alarmeze. Acum, prejudiciul de care este acuzat în dosarul ”TelDrum” este atât de mare încât nici măcar un parlament imitând lumea a patra nu va putea pune pragul mai sus, astfel încât să scape dragnioţii.

DNA joacă pe faţă în serialul menţinerii lui Dragnea în statutul de ”penal” (versiunea iohannistă a conceptului). La ce bun? Pentru a demonstra că Dragnea e corupt. Dar, potrivit DNA, era corupt încă din 2001. Cine l-a protejat pe Dragnea timp de 16 ani? Asta e marea problemă.

Versantul celălalt al opiniilor răspunde la întrebarea ”la ce bun?” astfel: o fi Dragnea corupt, dar acum este urmărit penal ca să nu poată candida, în 2019, la prezidenţiale.

Pe linia de mijloc a explicaţiilor găsim un raţionament mai sofisticat: cineva urmăreşte ca, la votul parlamentarilor pentru aprobarea sau respingerea legilor de reformare a Justiţiei, o parte a pesediştilor să voteze pentru respingere, astfel încât, prin consecinţă, să-l oblige pe Dragnea să-şi recunoască eşecul şi să-şi depună demisia din funcţia de preşedinte al PSD.

Mare e grădina Domnului şi puţin cunoscută e mentalitatea pesedistă în tabăra adversarilor săi politici. Versiunea respingerii legilor de reformare a justiţiei nu va conduce la demisia şefului PSD, ci la eroizarea sa în partid. Dar ce contează? Legile de reformare a Justiţiei vor fi fost respinse. Căci acesta e scopul scopurilor. În concret, scopul e acela ca DNA să poată face incriminări de abuz în serviciu (infracţiune ce nici nu mai este în vigoare din august 2016, prin efectul textului constituţional), dar să nu răspundă pentru acest abuz constituţional enormissim.

Cum ar fi dacă DNA va fi obligată, în cazul trecerii legilor de reformare a Justiţiei, să precizeze în dosare ce legi a încălcat abuzatorul în serviciu (acum nu este obligată la aşa ceva)? Ar însemna că DNA nu va mai putea face atât de uşor astfel de dosare şi producţia la hectar de ”penali” se va reduce la jumătate faţă de ziua de azi.

Nu arestarea lui Dragnea a fost în joc în 2017, ci această eventuală obligaţie a DNA de a face dosare legale şi profesioniste. Cei care apără lipsa de profesionalism a DNA şi ieşirea sa din legalitate sunt cei care s-au făcut complici (prin inacţiune) la enormul abuz de putere prin care, după august 2016, DNA a continuat să uzeze de o incriminare ce era dezincriminată prin efectul Constituţiei.

Niciodată în istoria Parchetelor din România, nişte procurori n-au uzat, vreme de 15 luni, non-stop, de o incrimare dezincriminată în speranţa (confirmată) că există destui judecători care vor închide ochii în faţa acestui enorm abuz de putere.

Bătălia care se dă (şi exemplul ce se vrea dat) are drept scop terorizarea celor care ar vrea să denunţe acest fapt penal fără precedent.