Scara rulantă a roșului actual

Europenismul capătă în România, în mod accelerat, aspecte mai degrabă triviale, total contrare așteptărilor, normelor și chiar minimului status amenințat al democrației autohtone.

Nu știu prin ce resorturi se întâmplă o continuă o regresie spre fundamentele totalitarismului, descoperit drept soluția la îndemână.

Poate e prea la vedere și tocmai de aceea, efectul acestei brutalități, specifică bolșevismului, scapă capacității de reacție a societății.

Refacerea integrală a spiritului unor structuri, al căror scop fondator, specificat polițienesc, nu este o acțiune generată de nostalgie, ci dovada confiscării statului de grupuri cu grave deviații privind onestitatea.

Chestiunile publice se întorc periculos în sfera unor proprietari de drepturi și libertăți, care stabilesc reguli în fapt antisociale și fără legătură cu morala generală.

Cine nu pune umărul la această politică totalitară riscă sancțiuni pe mereu imprevizibilele căi ale cumetriilor ce își dovedesc existența legalizată.

Critica faptului că anii ‘90 au adus în fruntea țării neo-comuniștii din grupul agreat de Moscova, nu ar trebui să fie deloc diferită față de situația din prezent, cu mențiunea obligatorie că libertățile esențiale se află acum într-un proces de desfigurare preluat din perioada absolut roșie, anterioară.

Lupta pentru putere se face acum prin structurile publice, situația fiind inadmisibilă, un veritabil derapaj.

Pe scara rulantă a roșului actual se regăsesc toți cei care, mai mult sau mai puțin, folosind lozincile democrației europene practică în realitate un contrariu de veritabilă sorginte cominternistă.