”Criza din Qatar relevă două lucruri: continua infantilizare a statelor arabe și prăbușirea totală a unității musulmane sunnite pe care se crede că ar fi creat-o rizibila participare a lui Donald Trump la summitul musulman din urmă cu două săptămâni”, scrie pentru The Independent jurnalistul britanic Robert Fisk, specialist în afacerile Orientului Mijlociu, corespondent în regiune începând din 1976, cunoscător al limbii arabe și cel care l-a intervievat pe Osama bin Laden.
”După ce au promis să lupte până la moarte împotriva ”terorii” Iranului șiit, Arabia Saudită și tovarășii ei cei mai apropriați s-au aliat împotriva unuia dintre cei mai bogați vecini, Qatar, despre care consideră că este sursa ”terorii”. Doar piesele lui Shakespeare ar putea descrie mai bine o asemenea perfidie. Comediile lui Shakespeare, desigur.
Avem de-a face cu adevărat cu ceva fantastic în legătură cu această șaradă. Cetățenii Qatarului au contribuit financiar la organizația Stat Islamic, fără îndoială. Dar la fel au făcut și cetățenii saudiți. Nu qatarioții au fost cei care au deturnat avioanele pe 11 septembrie 2001. Dintre cei 19 teroriști, doar patru nu erau saudiți. Bin Laden nu era qatariot. Era saudit. Însă bin Laden se folosea de al-Jazeera pentru a-și transmite mesajele și tot al-Jazeera a fost cea care a încercat să dea imaginea unei false moralități grupărilor al-Qaeda/Jabhat al-Nusrah din Siria, oferind liderului lor timp de antenă gratuit pentru a explica cât de moderat și de pacifist este grupul pe care îl conduce.
Înainte de toate, haideți să scăpăm de părțile amuzante până la isterie ale acestei povești. Deci, am auzit că Yemenul întrerupe legăturile aeriene cu Qatarul. Trebuie că e un șoc pentru bietul emir al Qatarului, șeicul Tamim bin Hamad al-Thani, mai cu seamă că Yemenulk – aflat sub un bombardament constant din partea prietenilor săi saudiți și din Emirate – nu are nici măcar un singur avion de pasageri rămas întreg pentru a asigura o legătură aeriana, darămite să o mai și întrerupă.
Insulele Maldive au anunțat că întrerup relațiile cu Qatarul. Să fiți siguri că asta nu are numic de-a face cu recenta promisiune a saudiților că vor oferi un împrumut de 300 de milioane de dolari pentru Maldive, sau cu propunerea saudiților de a investi 100 de milioane de dolari într-o stațiune privată din Maldive, sau cu promisiunea unor clerici saudiți de a cheltui 100.000 de dolari pentru zece moschei de ”clasă mondială” in Maldive. Și să nu mai vorbim de numărul relativ mare de islamiști care luptă pentru Statul Islamic în Siria și Irak și care provin din … ați ghicit, Maldive.
Emirul Qatarului nu are suficienți soldați pentru a-și apăra micul stat, în cazul în care saudiții îi vor cere să solicite intrarea armatei saudite în Qatar, pentru a reinstaura stabilitatea – exact așa cum au facut saudiții cu regele Bahrainului în 2011. Însă șeicul Tamim speră cu siguranță că bază aeriană a SUA din Qatar îl va feri de o asemenea ”generozitate” a saudiților. Când l-am întrebat pe tatăl său, șeicul Hamad (care apoi a fost înlăturat fără milă de Tamim) de ce nu-i dă afară pe americani din Qatar, el a spus: ”Pentru că dacă aș face-o, frații mei arabi m-ar invada”. Cum e sacul, așa-i și petecul. God Bless America.
Toate astea au început – său așa ar trebui să credem – cu un presupus atac informatic asupra agenției de știri din Qatar, care a dus la scurgerea unor remarci deloc plăcute, însă juste, ale emirului Qatarului despre necesitatea menținerii relației cu Iranul. Qatarul a negat veridicitatea acestei informații. Saudiții au decis că este adevărată și au difuzat-o la televiziunea lor de stat (extrem de plictisitoare). Mesajul era acesta: neobrăzatul emir a mers prea departe de data asta. Saudiții decid politica din Golf, nu minusculul Qatar. Doar asta a dovedit vizita lui Donald Trump, nu?
Însă saudiții au alte probleme de care să fie îngrijorați. Kuweitul, nu numai că nu a întrerupt relațiile cu Qatarul, ba acum a ajuns să fie pacificator între Qatar, saudiți și Emirate. Emiratul Dubai este apropiat de Iran și aici locuiesc zeci de mii de expați iranieni, iar Dubaiul abia de urmează linia anti-Qatar a celor din Abu Dhabi. Omanul chiar a desfășurat un exercițiu militar cu Iranul în urmă cu câteva luni. Pakistanul a refuzat să-și trimită militarii in Yemen, pentru că Arabia Saudita a cerut să fie doar soldați sunniți, nu și șiiți; armata pakistaneză este înfuriată pe buna dreptate să vadă că Arabia Saudită încearcă să introducă sectarismul în rândurile ei. Mai mult, se zvonește că fostul comandant al armatei pakistaneze, generalul Raheel Sharif, ar urma să demisioneze din fruntea alianței conduse de saudiți care luptă cu „teroarismul”.
Președintele-mareșal al Egiptului, el-Sissi, s-a ridicat împotriva Qatarului pentru că emiratul i-a sprijinit pe Frații Musulmani din Egipt și continuă să o facă și acum, după interzicerea organizației, despre care Sissi spune în mod fals că face parte din Statul Islamic. Însă la fel de semnificativ este că Egiptul, care sub el-Sissi primește milioane de la saudiți, refuză să-și suplimenteze trupele trimise în catastrofalul război purtat de saudiți în Yemen. În plus, el-Sissi are nevoie de militari acasă, pentru a lupta cu Statul Islamic și pentru a menține asediul asupra Fâșiei Gaza, împreună cu Israelul.
Dacă ne uităm însă mai în perspectivă, nu e greu să observăm ce-i îngrijorează cu adevărat pe saudiți. Qatarul întreține legături și cu regimul Assad. Qatarul a ajutat la eliberarea călugărițelor creștine din Siria din mâinile Jabhat al-Nusra și a ajutat la eliberarea soldaților libanezi din mâinile Statului Islamic, în vestul Siriei. Când maicile au scăpat din captivitate, i-au mulțumit atât lui Bashar al-Asssad, cât și Qatarului. În Golf mai există și suspiciunea că Qatarul are ambiții mult mai mari: să finanțeze reconstrucția Siriei. Chiar dacă Assad ar rămâne președinte, datoria Siriei față de Qatar ar face ca Siria să ajunga sub controlul economic al emiratului.
Iar asta ar da Qatarului doua recompense mari. Ar avea un imperiu terestru care să fie pe măsura imperiului mediatic al-Jazeera. Și și-ar extinde ”generozitatea” asupra teritoriilor siriene pe care multe companii ar vrea să le folosească pentru o conductă din Golf către Europa via Turcia sau via Mediterana, din portul sirian Lattakia. Pentru europeni, o asemenea rută ar reduce șantajul energetic rus și ar face rutele petroliere mai sigure, din moment ce ele nu ar mai trece prin Golf și prin strâmtoarea Ormuz.
Deci sunt atâtea beneficii pentru Qatar – sau pentru Arabia Saudită, desigur, în cazul în care încrederea în SUA a emirilor Hamad și Tamim se va dovedi deșartă. O prezență militară saudită în Qatar ar permite Riyadhului să pună mâna pe tot gazul natural lichefiat din emirat. Cu siguranță însă că iubitorii de pace și ”anti-teroriștii” de saudiți – să uităm pentru moment de decapitări – nu vor lua niciodată în calcul un asemenea plan pentru frații lor arabi.
Deci, să sperăm că, pentru moment, singurele părți din Qatar care vor fi decapitate sunt zborurile Qatar Airways.”
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.