Scenariul Revoluțiilor din 1989. Scenariul Pandemiei din 2020 (1)

Ce să zici? Coboară nu știu cine cu dirijabilul fix în Piața Universității. Are ce are cu adevărul istoric, personajul. Personajul poartă favoriți. O fi chiar Jules Verne în carne și oase. Strigă la noi ca un drac împelițat.

Copchil deșucheat al istoriei din toate timpurile. Lumea, buluc. Care cu mască, care fără mască. Care speriat, care sictirist. Trec și niște șmecheri de la Parlament, de la serviciile secrete, de la armată, de la ministerul dezinformării, așa să știi. N-au ce să facă. Tancurile sunt de prisos. Dronele la fel. Degeaba se filmează cu camera ascunsă.

Cagulații dau din umeri neputincioși. Nimeni nu poate să străpungă câmpul energetic ca de oțel care înconjoară dirijabilul venit prin tunelul timpului. Jandarmii sar pe noi cu bulane de cauciuc, doar, doar or reuși să ne alunge, să ne pună pe fugă, să ne fugărească mintenaș. Ca să nu aflăm ce zice personajul că tare le mai zice bine.

De ce a venit? De unde a venit? Ce vrea să ne transmită? Uite-așa se deșteaptă poporanul, săracul de el. În bunul nostru obicei, or să apără și niște minți luminate din alte secole românești. Uite-acușica or să vină, nu mai fi nerăbdător. Julesc Verne, dirijabilistul, se tot moșmondește la niște aparte, aparatele au țevi de argint, țevile fâsâie.

Jandarmii ne aleargă în van, încet, încet, noi, poporanii bezmetici, suntem prinși sub scutul de oțel al dirijabilului, na, că n-ai ce să ne mai faci. Bate un vânt de libertate. Bate un puternic vânt de libertate. Nu știu care corporații trimit un satelit militar să ne ia în cătare. Satelitul vine vâjâind prin atmosferă, se ridică în spațiul cosmic, își ia avânt, și, poc, pică-n nasul lui de satelit militar, praf se face.

E groasă rău, capitalele europene aproape că iau foc. Printr-un ciudat fenomen electromagnetic, Piața Universității se extinde, se întinde, se lărgește, se mărește. Uite colo, sus, spre Colțea, vin poloni cu miile, vin și nemți, și franțuji, mexicani, senegalezi, japonezi, mă rog, toate neamurile din toate zările. Personajul cu favoriți parc-ar fi dispărut, coboară acum din dirijabil niște făpturi ciudate, ai zice că-s corsari, ai zice că-s briganzi, ai zice că-s pirați.

Se cam îngroașă gluma, apare de nu știu unde un ecran uriaș, hai că ne dau ăștia un film de Oscar, zice unul, ce să-l crezi, se aud motoare gigantice zornăind, film e, ce să mai vorbim. Stăm așa gură cască și revedem Istoria în direct, da, frate, privim acum Istoria dintr-un alt unghi, Parlamentul European intră-n criză, ce e, ce se întâmplă, ascundeți ecranul, aduceți bomba atomică să distrugem mizeria asta de moment, să nu se mai dezvăluiască, să se oprească, vai, vai, ne dă de gol.

Noi ne înghesuim ceva mai în față să vedem mai bine adevărul, acolo e adevărul gol, goluț, ia uită-te, vezi, ne-au păcălit, iac-așa, vezi dumneata, e groasă rău tevatura, ce mai tura-vura, lumina ne pătrunde în suflete, Lumina lui Dumnezeu.