Volodimir Zelenski, personaj planetar de mai bine de un an de zile, face prima vizită în țara noastră. Întîlniri protocolare și de imagine au existat, după cum vizite românești în Ucraina, de asemenea. Dar o asemenea vizită la nivel de stat, cu întîlniri și discuții la cel mai înalt nivel și cu discurs în parlament, nu. Putem lua această tardivitate a vizitei într-o țară vecină, un aliat și un sprijinitor important în campania de apărare a Ucrainei, în toate felurile. Dacă privim o hartă a deplasărilor externe a lui Volodimir Zelenski nu putem să nu observăm poziția secundară a țării noastre în calendarul și pe agenda președintelui ucrainean. Într-un comunicat, care nu zice mare lucru, ni se spune:
„Vizita reconfirmă continuarea sprijinului necondiționat al României pentru Ucraina, în contextul războiului ilegal al Rusiei împotriva acestei țări, precum și caracterul special al relației bilaterale dintre România și Ucraina, potențialul acesteia și necesitatea discutării, la cel mai înalt nivel, a proiectelor și a temelor de interes comun. Consultările politice aprofundate, la București, dintre președintele Klaus Iohannis și președintele Volodimir Zelenski vor permite, astfel, analizarea amplelor măsuri decise și puse în aplicare de România în sprijinul Ucrainei, în vederea consolidării acestora, precum și discutarea situației de securitate în regiune și la Marea Neagră și a demersurilor necesare pentru gestionarea acesteia”.
Este cît se poate de clar că România acordă un sprijin important și necondiționat. În ce constă acesta este greu de spus. Spre nemulțumirea unor critici și a unor jurnaliști, dincolo de suportul umanitar, datele ajutorului pentru țara vecină sunt păstrate la mare secret. Culmea, cu succes. Probabil că datele sunt foarte bine păzite și că serviciile secrete lucrează eficient prin redacții. Mărturisesc că fac parte dintre aceia care apreciază această strategie. Pe fondul acestui război, dar și pe cel al relațiilor româno-ruse, atît de tensionate de-a lungul timpului, o implicare explicită și o transparență totală legată de contribuția țării noastre ar încărca periculos dosarul și așa tensionat al raporturilor noastre cu Rusia. E drept că această strategie bine pusă în practică ne împiedică să o întoarcem pe toate fețele și să judecăm din mers rolul României în conflictul din Ucraina și, mai ales, calitatea deciziilor luate la Cotroceni și în Piața Victoriei.
Care sunt punctele tari de pe agenda președintelui Zelenski la vizita sa în România? Cu siguranță nu va fi una de protocol. Ucrainenii nu s-au întrecut niciodată în complezențe. La ora aceasta, sunt chiar campionii intereselor de tot felul. Care sunt punctele importante de pe agenda președintelui României și ale primului-ministru?
Conform unor surse, Klaus Iohannis „va pune accentul pe abordări constructive și pragmatice în domeniile prioritare de cooperare bilaterală și de interes comun, în special pe extinderea conexiunilor transfrontaliere, dezvoltarea relațiilor economice, integrarea europeană și euroatlantică ale Ucrainei, precum și respectarea deplină a drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale”.
Ce să înțelegem din această jonglerie de formulări diplomatice? Că președintele Klaus Iohannis va nota sîrguincios nevoile ucrainene care intră în cadrul unui „sprijin necondiționat” sau că va formula explicit și ferm cele cîteva nevoi exprimate în mass-media de populația țării noastre? Este vorba cel puțin de drepturile și tratamentul minorității românești din Ucraina și de consecințele utilizării Canalului Bâstroe și brațului Chilia.
Din cîte au relatat agențiile de presă, Klaus Iohannis a mai discutat cu Volodimir Zelenski pe marginea acestor dosare. În luna ianuarie a acestui an, în vizita sa la Kiev, Klaus Iohannis a mai trecut prin aceste subiecte. Un comunicat de atunci preciza:
„Președintele Klaus Iohannis i-a solicitat președintelui Zelenski identificarea rapidă de soluții care să răspundă și să remedieze aceste preocupări. În acest sens, cei doi președinți au agreat ca, în perioada imediat următoare, miniștrii de externe ai celor două țări să aibă discuții cu privire la soluționarea bilaterală a aspectelor menționate”.
Ce s-a ales din toate acestea? Din datele noastre, mai nimic! Dacă și de data aceasta, cînd lucrurile din țara vecină nu stau tocmai pe roze, noi nu reușim să impunem nimic înseamnă că nu izbutim să ne depășim condiția de ultim pichet american aflat la capătul podului spre Estul continentului european.
Mai avem puțin de așteptat ca să aflăm cum stau lucrurile!
Un parazit alogen care paraziteaza colonia Ucraina si o dezbina, invrajbindu-i pe fratii ucrainieni si rusi sa se urasca si se omoare intre ei, instalat „presedinte” al unei „tari” construita artificial din teritorii straine, vine in colonia Romania parazitata de aceiasi alogeni si intineaza, batjocoreste memoria, sangele eroilor ostasi, prin prezenta lui la mormantul Ostasului Necunoscut, care a aparat cu viata lui pamantul stramosesc, detinut de „tara” pe care alogenul parazit o reprezinta!
Ce trebuie sa se mai intample pentru a ne trezi? Ce batjocora, ce jefuire, ce hotie, ce faradelege sa se mai intample??? nu sunt deajuns cele din ultimii 33 de ani de „valori” occidentale facute de alogenii paraziti care ne-au ocupat tara ca lupii imbracati in blana de oaie?
Ridica-te, nu mai da putere alogenilor paraziti folosind cardul bancar !
„Statul acesta îi apara pe straini de noi!Ca-n colonii”- Petre Țuţea